Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

26 June 2016

Luca 6:20-49 - Sorin Prodan - Predica de pe munte - Partea I

Evanghelia după Luca 6:20-49 – Sorin Prodan – Providența Brașov

Ne întoarcem în această zi la Cuvântul care se află în cartea Luca, unde am ajuns în călătoria noastră. Aici se află momentul în care Domnul Isus începe să predice un mesaj cu totul și cu totul special pe care noi îl numim „Predica de pe munte.”

Acest mesaj al predicii de pe munte se află și în cartea Matei. Sunt două evanghelii care au acest mesaj, această predică de pe munte: Evanghelia după Matei și Evanghelia după Luca. Evanghelia după Matei redă pe 3 capitole mesajul predicii de pe munte, pe când Evanghelia după Luca rezervă un jumătate de capitol. Cu alte cuvinte, aș spune că Evanghelia după Luca este o sinteză sau probabil este același mesaj al predicii de pe munte, predicat în altă parte. Cum de altfel și eu mai predic același mesaj pe care îl predic aici și în altă parte și îl simplific sau îl amplific.

De aceea aș propune să citim întreaga predică așa cum este redată de evanghelistul Luca și de la bun început doresc să vă spun că modul în care vom aborda predica de pe munte este mai mult ca o sinteză, pentru că probabil ne vom întoarce la predica de pe munte o dată în Evanghelia după Matei și vom lua de acolo verset cu verset și ne vom uita la conținutul predicii.

În urmă cu doi ani am împlinit 20 de ani de la momentul când am terminat liceul. Clasa noastră, generația 90’-94’, o generație imediat de după revoluție a organizat întâlnirea de 20 de ani. Așadar s-au trimis invitațiile și vă aduceți aminte că am împărtășit frământarea pe care o aveam cu marele semn de întrebarea înaintea mea, dacă să mă duc la întâlnirea de 20 de ani sau să nu mă duc.

Mi-am adus însă aminte că Domnul Isus nu a avut o problemă atunci când a fost invitat la petreceri și S-a dus, chiar dacă comunitatea religioasă care se uita la El îl critica că El Se duce să mănânce cu vameșii și cu păcătoșii. Și am zis: „Cred că este un exemplu bun pentru mine ca să mă duc la această întâlnire de 20 de ani.”

Firește mă puteam duce numai la întâlnirea clasei din acea sală în care patru ani am tocit băncile liceului din Zalău. Dar după aceea urma trei zile în care trebuia să mergem la o cabană și să fie petreceri și seri de mâncare, de dans și de alte lucruri. Și m-am frământat dacă să mă duc sau nu acolo. Mi-am luat inima în dinți și am zis: „Am să merg pentru că vreau să fiu o lumină a Evangheliei.”

Astfel m-am dus la Zalău împreună cu soția și copiii, ne-am rezervat și noi acolo o cameră și ne-am dus la întâlnirea din sala laboratorului de informatică, pentru că noi am fost prima clasă de informatică de după revoluție din acel liceu. Cei mai mulți din colegi au venit la acea întâlnire.

Firește că fiecare trebuia să spunem ce am mai făcut în 20 de ani, unde suntem, ce am realizat și ce nu. Întâlnirea părea ca și un fel de sală de culturism în care fiecare se ducea acolo și începea ce mușchi a făcut în 20 de ani: mușchi financiari, mușchi profesionali și de orice altă natură. Când a venit rândul meu, am fost îndrăzneț ca să spun că întâlnirea aceasta încearcă să pună în evidență realizările omenești. Și eu am spus: „Iată ce vreau să vă spun.” Și am început să le povestesc viața mea, schimbarea pe care Domnul Isus Hristos a produs-o în viața mea și rezultatele acelei schimbări într-o vreme de 20 de ani.

Chiar dacă profesorul acela de matematică era prezent și el fusese spaima noastră patru ani de zile, Duhul lui Dumnezeu mi-a dat așa putere ca să predic Evanghelia în ziua aceea. A fost o biruință extraordinară și m-am bucurat că m-am dus numai pentru motivul acela.

Dar a urmat partea a doua și acolo vreau să vă spun că nu a fost așa de ușor cum a fost în sală, acolo unde am predicat Evanghelia. În partea a doua ne-am dus la această cabană și au început petrecerile și acolo m-am simțit într-un fel de defensivă. Chiar dacă eu doream să merg de la unul la altul să-i mai întreb și să le vestesc Evanghelia, acolo am simțit cum împărăția întunericului a fost puternică. Nu mai știam ce să fac, cât să mă implic, cât să stau, unde să mă așez, unde să mă retrag. A fost o luptă și o frământare. Stăteam deseori în grup și veneau doi, trei care se îmbătaseră criță și începeau cu înjurături, cu un limbaj atât de murdar, că nici nu mai știam dacă să stau acolo sau să plec. Era seara în care toți s-au dus acolo să danseze și eu am rămas singur la masă. Vă dați seama că erau toate frământările acelea.

În mijlocul acelei manifestări, am stat și m-am gândit și mi-am dat seama deodată că există o diferență fundamentală între modul în care trăiește lumea aceasta și modul în care trăiesc copiii lui Dumnezeu. Și este foarte greu la un moment dat să poți să fii în același spațiu și să stai la aceeași masă, să stai cu un grup în același loc, pentru că convigerile mele, modul în care vedeam viața, era fundamental diferit de modul în care ei vedeau lucrurile. Modul pe care Scriptura mă învață pe mine să trăiesc este categoric radical diferit de modul în care trăiesc oamenii din lume.

Acum stau înaintea voastră și îmi dau seama că situarea mea ca și slujitor al lui Dumnezeu este diferită de a multora dintre voi. Într-un fel marea parte a timpului pe care eu o petrec, este în perimetrul casei lui Dumnezeu predicând, pregătind mesaje, mergând în afară ca să predic Evanghelia, dar recunosc cu smerenie înaintea voastră, că unii dintre voi aveți o slujbă mult mai grea decât a mea. Pentru că unii sunteți câteodată 10 ore în mediul acesta despre care vă vorbesc. Trebuie să mergeți probabil într-o instituție unde vă faceți slujba și trebuie să suportați probabil fum de țigară vreo șapte-opt ore. Trebuie să fiți într-un mediu în care auziți probabil înjurături în fiecare zi, cuvinte murdare, oameni care vorbesc despre tot felul de imaginații ale lor și e foarte greu să-ți păzești mintea ca să nu se infecteze de mizeria care este în lumea aceasta.

De aceea dragii mei, eu consider că pentru noi branșarea noastră la Cuvântul lui Dumnezeu atunci când venim, este una vitală. De aceea este așa de important să venim în Casa lui Dumnezeu, să auzim Cuvântul lui Dumnezeu, să ne încărcăm și să ne protejăm, să ne blindăm pentru următoarea săptămână în care intrăm în această lume stricată.

Predica de pe munte este un cuvânt care aș spune că este punctul culminant al învățăturii Domnului Isus Hristos. Dacă noi citi predica de pe munte în fiecare dimineață înainte de a ne duce la școală sau la locul de muncă unde suntem, vreau să vă spun că acest Cuvânt ne protejează împotriva unei gândiri care este radical diferită decât gândirea cerului. Noi trebuie să ascultăm cuvintele cerului, trebuie să ascultăm cântările cerului.

Îmi aduc aminte că am citit odată o carte, un roman, pe nume Ulise. Era din mitologia greacă, cum după ce grecii și aheii s-au dus și au cucerit Troia. S-au întors acasă, dar drumul lor a fost lung. Și printre cei care s-au întors, printre biruitori, a fost și viteazul Ulise. El cu corabia lui și cu trupa lui, cu comandamentul lui s-a întors acasă, dar drumul a fost lung și plin de pericole. La un moment dat au ajuns pe o insulă unde erau  niște sirene care cântau și pericolul era că cântarea acelor sirene era așa de puternică, că te ispitea și cine se ducea acolo pe insulă murea. Și în drumul spre casă, Ulise când a auzit cântarea sirenelor, a spus slujitorilor săi, marinarilor care erau cu el: „Puneți-vă dopuri în urechi ca să nu auziți cântecul sirenelor.” Și-au pus ei dopuri în urechi, dar tot mai auzeau cântarea sirenelor. Atunci Ulise a zis: „Haideți să cântăm cântările patriei noastre. Ca atunci când noi cântăm cântările patriei noastre, să fie mai tare cântarea noastră decât cântarea lor.”

Mi-a plăcut ideea aceasta – cu toate că e mitologie și că este ceva diferit de ce învățăm noi din Scripturi – pentru că a fost o pildă interesantă. Și noi ar trebui să cântăm cântările cerului, și noi ar trebui să proclamăm Cuvântul adevărului mai tare decât îl proclamă lumea aceasta, ca astfel vocea noastră și cântarea noastră, să fie mai tare decât a lor. Sau cel puțin să nu auzim așa de puternic vocea acestora.

Predica de pe munte vreau să vă spun că este o mare provocare nu numai pentru lumea aceasta care câteodată mai aude câte ceva din predica de pe munte. Să știți că cei din lume, dacă știu ceva despre Domnul Isus, mai știu ceva din predica de pe munte: „Să iubiți pe vrăjmași”, „Să nu faci rău celui ce îți face rău”, „Ceea ce nu vrei să ți se facă ție, nu fă și tu altora.” Acestea sunt parafrazări în general din predica de pe munte. Lumea aceasta dacă știe ceva despre Hristos, știe câteceva din predica de pe munte.

Au fost mai mult moduri în care predica de pe munte a fost interpretată. Vreau să vă spun că am citit deja câteva comentarii pe această predică de pe munte. Este foarte interesant că după ce citeam câte un comentariu întreg, sentimentul meu era că am priceput totul și nu am priceput nimic.

Nu știu dacă câteodată vi s-a întâmplat să studiați ceva și să aveți sentimentul că pricepeți totul și nu pricepeți nimic. Este un sentiment ciudat.

Atunci când am citit predica de pe munte, mi-am pus niște întrebări: cum trebuie să mă raportez la predica de pe munte? Să mă raportez ca la o învățătură pe care să o urmez ca o lege? A înlocuit predica de pe munte Legea Vechiului Testament? Este aceasta „Legea pentru creștini”? Este o Lege pentru noi sau nu este?

La început pare ușor și simplu să o citim, însă la un moment dat, când intrăm puțin mai în profunzime, începem să ne întâlnim cu niște provocări. Îngăduiți-mi să vă reproduc câteva interpretări care au fost făcute predicii de pe munte și să vedeți că lucrurile nu au stat chiar așa de simplu.

În primul rând, o interpretare legată de predica de pe munte a fost dată de umaniști. Ei au zis: „Predica de pe munte este interesantă, este extraordinară chiar, dar nu mai este actuală, este depășită. Lumea s-a schimbat, lumea a evoluat. Suntem într-o generație a tehnicii avansate, într-o generație în care a avansat din punct de vedere tehnologic, intelectual.” Dar nu din punct de vedere moral, evident. Aici se vede în mod foarte clar o involuție, nu o evoluție. Astfel umaniștii continuă și spun: „Predica de pe munte nu mai este pentru vremurile actuale. A fost spusă în secolul I, avea relevanță pentru primele secole, dar nu mai este relevantă pentru secolul XXI.” Așa gândesc umaniștii.

A doua interpretare care a fost făcută predicii de pe munte, este cumva la extrema cealaltă: „Predica de pe munte este pentru toată umanitatea. Toată umanitatea trebuie să se raporteze la acest standard. Deseori predica aceasta este expusă ca o învățătură etică, ca o învățătură morală și există intenția de a face predica aceasta un fel de standard moral sau etic pentru toată umanitatea.”

Greșeala acestora este însă următoarea: predica aceasta de pe munte vreau să vă spun că nu poate fi aplicată unor oameni cu o inimă stricată, unor oameni cu o moralitate strâmbă, nu poate fi aplicată unor oameni nenăscuți din nou. Nici un om născut din nou nu poate împlini predica de pe munte. Chiar dacă ar lua acest standard ca unul absolut, nu vor putea niciodată să împlinescă cerințele predicii de pe munte, pentru că inima lor este deznădăjduit de rea și nespus de înșelătoare, așa cum spune prorocul Ieremia.

Aceasta a fost interpretarea liberală. Chiar ei au mers mai departe în a spune că predica aceasta poate fi o modalitate prin care omul își poate câștiga mântuirea. Din păcate această idee a fost preluată uneori și de mișcarea evanghelică și sentimentul este uneori următorul. Mă uit în predica de pe munte și încep să bifez: „Eu îmi iubesc aproapele. Eu îmi iubesc și vrăjmașul.” Și bifez și pe aceasta. „Eu nu fac rău aproapelui.” Și o bifez și pe aceasta. Și în lumina predicii de pe munte, câteodată mă verific dacă eu reușesc să împlinesc niște standarde sau nu reușesc să le împlinesc. Și am sentimentul că dacă reușesc să le împlinesc sunt mai aproape de Domnul Isus sau sunt mai departe de El. Dar vreau să vă spun că această interpretare, este una fundamental greșită. Nu acesta este modul în care un creștin trebuie să se raporteze la predica de pe munte.

A treia interpretare este următoare: predica de pe munte este un standard imposibil de atins. Aveți sentimentul că atunci când citiți predica de pe munte este ceva aproape de imposibil? Îl aveți! Și eu îl am. Citești acolo: „Oricui îți cere, dă-i.” Cum să interpretezi lucrul acesta? Să-l interpretezi în sens absolut sau să-l relativizezi un pic? Oricui îți cere din cerșetori care nu sunt beți pe stradă, acelora să le dai, dar celor beți să nu le dai?! Sau cerșetorului care are țigară să nu-i dai, iar a celui ce nu are să-i dai. Cum interpretezi versetul acesta?

Observați că este o mare provocare. Atunci unii au spus: „Standardul acesta este un standard dincolo de posibilitatea umană de împlinire, de aceea învățătura aceasta nu este nici măcar pentru creștini.” Și au fost cei care au spus că standardele sunt absolute, de aceea interpretarea trebuie să fie selectivă: „Luăm ce simțim că putem împlini. Restul este un absolut, un ideal, de care încercăm noi să ne apropiem.” Înțelegeți? Cam așa a fost interpretarea aceasta.

Problema cu această interpretare este următoarea: ce facem cu 2 Timotei 3:16: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos, ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire.” Sau mesajul Domnului Isus din Matei 28: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. „Mergeți și faceți ucenici din toate neamurile învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit.” „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit.” Și în predica aceasta de pe munte, Domnul Isus a poruncit și El spune: „Duceți-vă și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.”

Așadar raportarea selectivă la predica de pe munte nu este una corectă.

Mai există o interpretare, a patra, care vine din partea unor oameni pentru care eu am un respect deosebit. Unul dintre aceștia este marele predicator John MacArthur. El însă nu este chiar așa de extremiști cum sunt alții, dar interpretarea aceasta este venită din partea unui grup de teologi numiți dispensaționaliști.

Teologia dispensaționalistă spune că au fost două dispensații sau două rânduieli, două vremuri mari. A fost vremea Legii și a fost vremea harului. Tot ce este și ține de Lege sau tot ce pare că ține de Lege, nu are de-a face cu harul. Noi în ce Lege suntem? În ce dispensație? În dispensația harului! Iar când aceștia vin și citesc predica de pe munte, au sentimentul că acolo este legalism.

Modul în care predica de pe munte pune lucrurile în lumină pare să fie legalism. Și ei spun: „Predica de pe munte nu este pentru vremea Bisericii. Poate să fie o învățătură pentru evreii din vremea aceea care încă se aflau în dispensația harului. Sau învățătura aceasta va fi o învățătură pentru împărăția mesianică de 1000 de ani.” Astfel ei pun în paranteză predica de pe munte și o consideră ca fiind în dispensația Legii sau pentru împărăția mesianică.

Există o mare problemă cu această interpretare. Nicăieri în Scriptură Domnul Isus Hristos nu afirmă în mod clar și explicit că acest mesaj nu este pentru Biserică.

Predica de pe munte dragii mei, este o predică și este un mesaj pentru fiecare creștin. Este un mesaj actual. De ce?

Eu cred că predica de pe munte pune în evidență principiile Împărăției. Scriptura spune că Domnul Isus Hristos a venit să predice Împărăția lui Dumnezeu. În multe pilde spuse, Domnul începe cu fraza: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu…” Iar aici când Domnul Isus a lansat predica de pe munte, El de fapt pune în evidență principiile Împărăției.

Principiile Împărăției știți cum sunt? Luați tot ce lumea aceasta iubește, luați modul în care lumea aceasta gândește și întoarceți-o cu susul în jos și atunci avem predica de pe munte. Tot ce ne spune predica de pe munte în termeni de învățătură și principii, este practic o răsturnare a modului în care gândește lumea aceasta.

În al doilea rând predica de pe munte ne pune în evidență caracterul Domnului Isus Hristos. Dacă vrem să vedem cine este Domnul Isus Hristos, citim predica de pe munte și acolo vedem ce gândește El și cine este El.

Aduceți-vă aminte că scopul pentru care Luca scrie această evanghelie, este să demonstreze că Domnul Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Modul în care Luca construiește argumentul acesta, este unul interesant. Pornește de la o serie de mărturii: a îngerilor, a oamenilor, mărturia Domnului Isus, a Tatălui din ceruri și mărturia demonilor. Cu alte cuvinte, de la împărăția întunericului, de la cele mai joase și mai adânci locuri, până la cele mai înalte locuri, tot spectrul acesta demonstrează că Domnul Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

Dar apoi ne uităm că mai sunt și alte moduri în care Luca arată că Isus este Fiul lui Dumnezeul. Prin vindecări! Dar și prin scoateri de demoni. Și apoi în predica de pe munte, constatăm că și prin învățătură Domnul Isus demonstrează că este Fiul lui Dumnezeu.

Nimeni în lumea aceasta, nici cel mai înțelept om care a fost Solomon, nici cei mai înțelepți filozofi ai lumii acesteia nu au putut să expună o astfel de învățătură. Învățătura aceasta nu este de origine omenească, nu vine din mintea unui om. Învățătura aceasta este de origine divină. Aceasta arată spre Domnul Isus Hristos.

Aș vrea să vă spun că atunci când Domnul Isus Hristos vorbește în predica de pe munte, cuvintele Sale au autoritate finală și absolută. Sunt o învățătură pentru fiecare om ce vin de la o autoritate absolută.

Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă că nu este loc de discuție, nu este loc de dezbatere, dacă este pentru noi sau nu, dacă este un standard prea înalt sau ușor de atins. Învățătura aceasta are un caracter final și trebuie luată ca atare.

În plus, modul în care predica de pe munte ne este redată este ca și un fel de ghid sau cale prin care putem să-I fim plăcuți lui Dumnezeu. În mod simplu, dacă vrei să-i fi plăcut lui Dumnezeu, uită-te în predica de pe munte, caută să împlinești mesajul acesta și vei fi plăcut lui Dumnezeu. Dumnezeu  va fi mulțumit atunci când va vedea că există un efort pe care îl faci în împlinirea acestui mesaj.

Este de asemenea și calea prin care noi putem primi binecuvântarea din partea lui Dumnezeu. Aduceți-vă amine că în vechime Domnul a spus: „Iată modul în care puteți fi binecuvântați … Și iată modul în care veți fi blestemați.” Și au fost rostite de pe doi munți masivi binecuvântările și blestemele. Este foarte interesant că Domnul Isus tot de pe un munte predică și aduce un mesaj pentru întreaga umanitate spunând: „Acesta este modul în care puteți fi binecuvântați. Trăiți în felul acesta și veți fi binecuvântați.”

Vreau să vă spun în final următorul lucru. Reafirm ce am afirmat mai devreme. Predica de pe munte nu poate să fie împlinită de un om care nu are o inimă schimbată. De aceea predica de pe munte pune în evidență necesitatea nașterii din nou. Există o barieră în viața aceasta a omului. Cei mai mulți oameni trăiesc în moarte spirituală. Cei mai mulți oameni nu trăiesc după voia lui Dumnezeu. Dar atunci când ei vin în contact cu mesajul lui Dumnezeu și primesc pe Domnul Isus Hristos ca Domn absolut în viața lor, se produce o naștere din nou, o schimbare fundamentală în viața omului. Și atunci când nașterea din nou are loc, se activează ceva în viața omului, ceva ce poate să facă legătură cu predica aceasta.

Poate mă vei întreba: „Ce vrei să spui? Dacă eu am nașterea din nou pot să împlinesc predica de pe munte?” Da! Exact acest lucru vreau să-l spun. Se poate! În mod absolut? Hmm.. Eu aș spune că în mod desăvârșit se poate.

Știți care a fost o chemare a Domnului Isus? „Fiți desăvârșiți precum și Tatăl vostru este desăvârșit.” Putem fi desăvârșiți? Întrebarea aceasta ne provoacă. Cu alte cuvinte, putem ajunge la perfecțiune? Sau nu?

Dați-mi voie să vă reproduc modul în care noi putem să împlinim predica de pe munte, modul în care noi putem fi desăvârșiți, așa cum Tatăl nostru este desăvârșit.

Când ați fost la școală, ați început cu clasa I. Ați învățat noțiunile simple, ați trasat bastonașe, ați trasat liniuțe, ați început să faceți litera „A” ș.a.m.d. Eu când am ajuns în clasa I, primul lucru pe care a trebuit să-l învăț nu au fost liniuțele și bastonașele. Primul lucru a fost sa fac portretul tovarășului Ceaușescu. Aceasta ne-a fost pus prima data în față. Astfel a trebuit să mergem acasă și să învățăm ce era scris sub portretul președintelui. Aceasta era o provocare mare pentru mine, pentru că nici nu știam citi. Cu alte cuvinte, trebuia cineva să mă învețe.

Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri, cum stăteam în geamul casei, mama umblând prin casă și întrebând:

  • Mamă, cum e?
  • Tovarășu Nicolae Ceaușescu Secretar General al Partidului Comunist Român, Președintele Republicii Socialiste România.

Până în ziua de astăzi nu am uitat ce am învățat în clasa I. Aceasta a fost prima lecție.

Dar chemarea care o aveam noi cei care eram în clasa I, știți care era? Să fim desăvârșiți! Și puteai fi desăvârșit. Puteai fi desăvârșit pentru clasa I. Dacă terminai clasa I și știai portretul tovarășului Nicolae Ceaușescu și ce scria acolo dedesubt, și știai să tragi bastonașe și să scrii literele, erai desăvârșit pentru clasa I.

Nu mi se cerea mie în clasa I să știu integrale și derivate sau principiile trigonometriei. Și să știu ecuațiile de gradul II, III sau IV. Nu mi se cerea în clasa I să rezolv polinoame, nu mi se cerea să știu geometria în spațiu. Nu aceasta mi se cerea. În clasa I mi se cerea să știu să scriu literele și să citesc. Dacă știam acest lucru, eram desăvârșit pentru clasa I.

Când ajungeam în clasa a X-a și eu nu știam să fac o înmulțire, era grav. Să știți că este posibil lucrul acesta.

La un moment dat eram în misiune și era un băiat care trebuia să dea examenul de bacalaureat. Și tatăl lui m-a rugat ca să mă duc să-l ajut un pic cu ceva noțiuni. Și am zis ca trebuie să pornim de la ecuații. Așadar am pornit de la ecuații și șocul meu a fost că băiatul acesta nu știa înmulțire. Nu știa noțiunile elementare. Care era problema? Era departe de a fi desăvârșit pentru clasa a X-a.

Ei bine, dragii mei, chemarea aceasta de a fi desăvârșiți, cred că este aplicabilă în felul acesta. Relația noastră cu învățătura Domnului Isus din predica de pe munte, se ia în felul acesta. Vii la Domnul Isus Hristos, El îți schimbă inima și ai nașterea din nou, începi să citești Scripturile și este la diferite grade de maturitate. În primul an de viață cu Hristos, ești chemat să fii desăvârșit, după cum Domnul Isus este desăvârșit. Și trebuie să faci tot efortul să te uiți la Domnul Isus și să vezi caracterul Lui și să începi să-l imprimi în viața ta.

În felul acesta ajungi la desăvârșire și Domnul Isus lucrează caracterul Său în noi până când într-o bună zi Dumnezeu va zice: „Gata! Este copt!” Și astfel ne cheamă acasă. Nu este ușor lucrul acesta pentru noi oamenii: să părăsești viața aceasta și să te duci dincolo. Dar atunci când vine momentul acela, noi suntem pregătiți pentru Împărăția cerurilor.

Mă rog ca Dumnezeu să ne ajute ca parcurgând această predică de pe munte, să începem să imprimăm în noi caracterul Domnului Isus. Chemarea care stă în dreptul tău este următoarea: uită-te la predica de pe munte. Dacă constați că mesajul, principiile și învățăturile predicii de pe munte sunt diferite de modul în care trăiești, fii convins că nu ai nașterea din nou. Dar dacă constați că atunci când citești predica de pe munte îți dorești din toată inima să fii în modul acela, acea învățătura și acele principii să fie în viața ta și este o frământare în inima ta, atunci poți spune cu certitudine că nașterea din nou a avut loc în viața ta.

Atunci modul în care tu trebuie să împlinești mesajul, este ca și cum te duci la școală și treci dintr-o clasă într-alta și ajungi în final să dai un examen prin care demonstrează că tu ai viața Domnului Isus Hristos. Nu suntem chemați la o Lege! Rețineți! Suntem chemați la o viață, la un mod de trăire! Dumnezeu să ne ajute!

Aceasta a fost doar o introducere în predica de pe munte. Data viitoare vom intra și în conținutul ei. Amin!