Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

14 May 2017

Luca 8:26-39 - Sorin Prodan - Activitatea și prezența demonică

Evanghelia după Luca 8:26-39 – Sorin Prodan – Providența Brașov

Mesajul din această zi ne introduce într-o realitate, pentru unii înfricoșătoare, pentru alții atractivă, iar pentru unii necunoscută sau puțin înțeleasă. Cred că v-ați dat seama despre ce este vorba, despre activitatea demonică, despre modul în care diavolul lucrează în această lume.

Personal am avut câteva intersecții cu această lume demonică, într-o formă mai clară și mai concretă. În slujirea pe care am făcut-o până acum, am întâlnit câteva cazuri cu oameni care aveau în ei această formă de posesie demonică. Aș dori să vă dau două exemple.

Eram împreună cu mai mulți studenți odată în Ucraina, în regiunea Cernăuțiului unde sunt frați români și am fost invitați de o femeie din satul Porubna sau Tereblecea, să mergem să ne rugăm pentru fiica ei. Noi n-am știut foarte clar despre ce este vorba, însă păstorul bisericii de acolo ne-a spus că este vorba de un caz de posesie demonică. Abia ajunsesem, ne instalasem acolo la gazda care ne invitase și undeva spre orele dimineții între 03:00 și 04:00, m-am trezit și mi-am dat seama deodată de situația și de gravitatea cazului cu care aveam să ne intersectăm în acea zi.

Deodată din preocupările pe care le aveam cu mintea spre agenda noastră de lucru, parcă m-am trezit și mi-am dat seama că o să intrăm într-o bătălie, pentru care nu suntem pregătiți. M-am pus pe genunchi și m-am rugat toată dimineața până la 9:00, când a trebuit să mergem să ne rugăm pentru această fată. Vreau să vă spun că ne-am rugat pentru ea și în timp ce ne rugam mă întrebam dacă nu o să fie o situație de atac fizic din partea ei, pentru că astfel de cazuri au avut loc și de regulă se întâmplă. Dar nu s-a-ntâmplat nimic. Vreau să vă spun însă că acea fată care nu era credincioasă în momentul acela, mai târziu a venit la Domnul Isus, s-a pocăit împreună cu mama ei, s-au mutat de acolo în altă parte a Ucrainei și lucrurile au intrat în normalitate.

Nu pot spune că a fost acela momentul în care duhurile au ieșit, pentru că n-a fost ceva vizibil, dar am venit foarte, foarte aproape de realitatea aceea și am simțit-o aproape tangibil.

O altă situație cu care m-am întâlnit, a fost undeva în zona de sud a României, unde știți că zona Teleorman, în Oltenia, zona aceea este și a fost mai predispusă prezenței demonice. De altfel mi s-a spus că județul Teleorman, numele județului, este cumva legat de o pădure în care exista această activitate demonică sau prezență demonică. Predicam Cuvântul într-o biserică de romi și mulți oameni au răspuns invitației de a fi prezenți la cea evanghelizare seara. Biserica era ticsită de oameni și în timp ce predicam, auzeam o voce, un fel de murmur, un fel de incantație și nu-mi dădeam seama de unde vine. La un moment dat oameni în spate s-au mai întors și au încercat să liniștească o femeie care era acolo și eu n-am știut pe tot parcursul mesajului, că acea femeie era vrăjitoare. Din partea ei era o reacție imediată. Predicam din Scriptură din Faptele Apostolilor 16, despre puterile care intră în coleziune când Evanghelia este predicată, acolo unde era o fată posedată de un duh străin, de duhul lui Piton. Imediat prin predicarea Cuvântului invadam împărăția celui rău. Căci aceasta se întâmplă când Evanghelia este predicată, există o agresiune din partea Împărăției lui Dumnezeu, în direcția împărăției diavolului. Mesajul a continuat și la moment dat un om care n-a mai rezistat, s-a ridicat și a plecat bombănind și făcând anumite comentarii; și acela fost vrăjitor și s-a ocupat de vrăjitorie.

În sfârșit lucrarea a mers până la capăt, oamenii au fost foarte atenți pentru că eram pe un teren sensibil acolo și în final femeia aceea a venit când s-a terminat și în prezența tuturor s-a uitat spre mine cu niște ochi injectați de ură și a spus așa: „M-ai făcut să mă simt ca într-un film de groază!”

M-am gândit după aceea că de regulă ei fac oamenii să se simtă ca într-un film de groază. Când un vrăjitor se simte că e ca într-un film de groază, acolo într-adevăr puterea lui Dumnezeu a fost demonstrată, ca fiind superioară puterii întunericului.

Îmi aduc aminte un al treilea caz. A fost o tânără când eram în vechea clădire și pentru o vreme a frecventat împreună cu mama ei biserica. Știam că sunt ceva probleme cu ea și la un moment dat, din nou acea prezență a duhurilor necurate a venit când am vizitat-o, îmi spunea niște lucruri de ți se zbârlea pielea, ceva cu un ochi care este în oglinda din camera ei și-mi arăta oglinda: „Vezi ochiul acela?”

Vă dați seama că era foarte clar că nu era vorba doar de o problemă fizică sau mentală, ci acolo era clar vorba de invazia demonică. În sfârșit aveam să aflăm că fata aceasta la un moment dat și-a înfipt două cuțite în pântece. A sunat la poliție și acuzat pe cumnatul ei că el a înjunghiat-o. Dar toată familia știa că ea se lupta și avea problema aceasta. Cumnatul ei a fost arestat pentru vreo două zile, dar până la urmă lucurile s-au clarificat, pentru că într-adevăr ea încercase să se sinucidă.

A fost internată la spitalul de psihiatrie și împreună cu un frate am început să mergem să o vizităm. Nu vă pot spune ce lupte spirituale erau acolo, când ne adunam să vorbim cu ea și alți pacienți de acolo veneau. Când ești într-un astfel de loc, este foarte greu să delimitezi granița dintre ce este o problemă fizică de natură medicală și o problemă spirituală. Acolo sunt prezente ambele, ponderea poate să difere.

Predicam cuvântul acestor oameni, iar la un moment dat zărisem pe cineva care era la distanță, cu batic în cap, și ne gândeam că vine dintr-un mediu cunoscut nouă, ca să aflăm apoi că a fost femeia aceea care și-a ucis copilașul acolo în zona din centrul Brașovului.

Nu este cazul să continui, nu știu cum dumneavoastră v-ați întâlnit cu astfel de cazuri, dar sunt reale.

Poate dacă ne gândim la modul în care citim Evangheliile și la ceea ce întâlnim astăzi, am spune că, cazurile de posesie demonică sunt relativ rare. Nu cred v-ați întâlnit în fiecare zi cu ele sau dacă ați avut de-a face cu astfel de cazuri mai des. Am spune că sunt rare.

Există și o explicație probabil pentru schimbarea aceasta de prezență, de pondere, în ce privește activitatea demonică. M-am gândit și am identificat în istoria răscumpărării câteva faze ale activității demonice.

Încercați să vă gândiți împreună cu mine la următorul lucru. Dacă ne gândim de exemplu la Vechiul Testament câte cazuri de prezență demonică identificăm acolo? Cam puține, nu-i așa? Ce vă vine în minte când ne gândim la tot Vechiul Testament? Poate ne gândim la acea femeie din Endor, la care împăratul Saul s-a dus și femeia aceea practica necromanția, adică vorbea cu morții. A vorbit cu Samuel, a chemat duhul lui Samuel din morți. Acesta este un caz.

Ce alte cazuri vă vin în minte? Poate când citim cartea lui Iov mai vedem încă unul. La un moment dat spune: „Un duh a trecut pe lângă mine; tot părul mi s-a zbârlit.” Și acel duh a început să pună întrebări.

Poate ne gândim la cartea Daniel, unde vedem acea intersecție între lumea fizică, lumea pământească și lumea cerească, cum căpetenia împărăției perșilor a luptat împotriva arhanghelului Mihail.

Însă sunt cam puține cazuri. Iată, prin simpla întrebare „Unde sunt?” găsim de fapt relativ puține cazuri. Dar în momentul în care începem să citim Evangheliile, remarcați cum se schimbă ponderea și intensitatea lucrării demonice? Aproape pe fiecare altă pagină a Evangheliilor, citim despre prezența duhurilor și despre o prezență demonică.

Mutându-ne apoi înspre cartea Faptele Apostolilor, acolo identificăm încă o luptă demonică, când Pavel cu apostolii se duc să predice Evanghelia. Ei întâlnesc niște cazuri de demonizați, are loc eliberarea, există chiar versete care spun că oriunde mergeau ucenicii, ei vindecau și scoteau draci. Asta însemnând că în perioada apostolică putem remarca din nou o dinamică a luptei cu împărăția demonică.

Dar foarte interesant este că atunci când ne mutăm la epistole, din nou concentrarea nu pare să fie pe această realitate a lumii demonice. Există însă câteva evidențe în care ni se spune că lupta noastră nu este cu trupul, cu carnea și sângele, ci cu căpeteniile, cu stăpânirile care sunt în locurile cerești. Avem așadar câteva situații.

Apoi când ne uităm în istoria bisericii, din nou nu vedem o intensitate a luptei demonice așa cum întâlnim în Evanghelii și chiar în epoca apostolică.

Poate ne gândim la perioada Evului Mediu în care exista activitate demonică și vrăjitorie foarte multă. Inchiziția a încercat să stopeze fenomenul. Dar eu cred că mai mult s-au folosit de acest fenomen ca un pretext pentru a ucide adevărații creștini. Părerea mea este că inchiziția condusă de biserica catolică, au omorât mai mulți creștini adevărați pe considerentul vrăjitoriei, decât pe oameni care într-adevăr se implica în vrăjitorie.

M-am gândit din nou unde am putea vedea o prezență demonică. Există multe mărturii misionare, ale misionarilor care se duc în triburi necivilizate și unde unii spun că aproape în fiecare zi trebuie să exorcizeze, adică să scoată demoni din oameni posedați.

Cred cu tărie că și cazurile acelea în care un om s-a ridicat și a dorit să construiască un imperiu, pot fi introduse în discuția noastră. Gândiți-vă de pildă la Hitler. Probabil ați văzut discursurile lui Hitler acolo în fața mulțimii, de milioane de oameni adunați. Și modul în care el vorbea și cum hipnotiza o națiune întreagă care îl urma orbește și îl vedea ca fiind Mesia sau cine știe ce! Eu cred că omul acela a fost posedat de demoni, pentru că nu putea să ducă o întreagă națiune și să târască un întreg pământ într-un astfel de de război. Cazurile pot să continue.

Când ne uităm din nou la cartea Apocalipsa care ne duce la sfârșitul vremurilor, remarcați că există o altă schimbare și un fel de ridicare a împărăției demonice împotriva Împărăției lui Hristos și citim în Apocalipsa, că există o intensitate a luptei demonice.

Am încercat să vă prezint acest curs al lucrurilor în istorie, pentru a înțelege că activitatea demonică a avut anumite schimbări, dar prezența demonică și activitatea demonică a lui Satan a fost prezentă permanent. Nu a existat și nu va exista până la sfârșitul istoriei, un moment în care să se producă o paranteză în care activitatea demonică să nu fie prezentă.

Acum, cazul pe care noi l-am citit, este în mod evident un caz reprezentativ pentru perioada în care Domnul Isus Hristos a fost pe pământ. Ne punem întrebarea: „De ce oare vedem o prezență demonică atât de evidentă atunci când Domnul Isus a fost pe pământ? Știți de ce? Aduceți-vă aminte de un pasaj din Scriptură care se află în 1 Ioan 3:7-8, care ne spune într-un mod atât de clar și evident următorul lucru: „Copilașilor, nimeni să nu vă înșele. Cine trăiește în neprihănire, este neprihănit, cum El Însuși este neprihanit. Cine păcătuiește este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.”

V-ați gândit vreodată că în actul de întrupare al Domnului Isus, în venirea Lui pe această lume, unul din scopurile pentru care Domnul Isus Hristos a venit, nu a fost numai acela de a răscumpăra poporul Său și de a întemeia Biserica? Pe lângă acestea, unul  din scopurile pentru care a venit, a fost acela de a nimici lucrările diavolului.

Imaginați-vă că atunci când Domnul Isus Hristos a venit și a început să lupte și să nimicească lucrările diavolului, nu credeți că exista și o reacție din partea împărăției diavolului? Eu cred că în fiecare zi era acestă coleziune puternică între activitatea Domnului Isus, misiunea Domnului Isus de predicare a Evangheliei și reacția din partea împărăției demonice care venea împotriva lui Hristos. Este clar că acest caz este dintr-o perioadă specială, în care duhurile erau agresate și reacționau.

Acum ne punem în mod firesc întrebarea: nu cumva cazul acesta este irelevant pentru noi? Adică îl citim, poate îl înțelegem în contextul acela, dar este acest caz reprezentativ pentru perioada noastră în care cumva dinamica lucurilor s-a schimbat? În ce sens s-a schimbat? Într-adevăr a existat o schimbare! Și știți unde a existat schimbarea aceasta? Unde credeți că a existat momentul schimbării? Pe Golgota, la Calvar! Acolo Domnul Isus Hristos, conform Coloseni 2:14, a șters zapisul cu poruncile lui, care erau împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor prin cruce.

Acolo la cruce, Domnul Isus Hristos a dat o lovitură de moarte diavolului, a dezbrăcat puterea diavolului, l-a înfrânt pe diavolul! Și poate veți spune: „Dar dacă Domnul Isus l-a înfrânt pe diavolul, de ce mai luptăm împotriva lui? Și de ce este încă atât de tare diavolul în zilele acestea?” Știți de ce? Pentru că un înfrânt niciodată nu se oprește din luptă, dacă urăște pe dușmanu lui. Dacă înainte diavolul lupta împotriva Împărăției lui Dumnezeu ca fiind stăpânitorul lumii acesteia, prințul puterii văzduhului, a duhului care lucrează în fiii neascultării și aproape tot pământul, în afară de o rămășiță din Israel, se afla sub această putere demonică, de ce nu era foarte evidentă? Pentru că stăpânea liniștită! Nu trebuia să lupte prea mult.

Toate națiunile în vechiul legământ, în vechea dispensație, se aflau sub puterea diavolului. Sodoma, Gomora, Asiria, Babilonul, toate erau sub împărăția diavolului. De ce să facă larmă diavolul, când toată lumea stătea liniștită și asculta de el? Nu era cazuș. Dar când a venit Domnul Isus și l-a provocat, și mai ales când Domnul Isus a intrat în zona în care el era tare, ținutul gherghesenilor, adică zona neamurilor, unde diavolul era stăpân acolo, atunci a început reacția.

Așadar dragii mei, diavolul a fost înfrânt la cruce și noi suntem într-o altă etapă, etapa în care diavolul este înfrânt, dar luptă ca înfrânt până când puterea lui și împărăția lui va fi nimicită în totalitate de Domnul Isus când va veni a doua oară. Slăvit să fie El!

Acum dragii mei, după ce înțelegem că forța demonică este încă activă că noi luptăm nu împotriva acestui trup, ci împotriva duhurilor, a căpeteniilor și a stăpânilor care sunt în locurile cerești, și după ce înțelegem că biruința este garantată, eu cred că ne putem raporta cu totul și cu totul altfel decât cineva care a fost într-o perioadă în care puterea diavolului era mare, era copleșitoare. Chiar dacă unora li se pare poate că acest caz este irelevant, vreau să vă spun că putem să învățăm niște lecții importante.

Chiar dacă acest caz aparține unei etape în care activitatea demonică era în intensitate, eu cred că învățăm din episodul acesta niște lecții foarte importante. De aceea vă invit să intrăm în narațiunea aceasta și să ne uităm la câteva detalii, la câteva descrieri și împreună cu fiecare descriere aș vrea să învățăm câte o lecție foarte importantă pentru noi astăzi.

Mai întâi vreau să vedem două observații. Zona aceasta unde Domnul Isus a trecut cu corabia după ce El predicase Evanghelia și aduceți-vă aminte că în timp ce treceau Marea Galileei sau Lacul Galileei, s-a iscat acea furtună puternică și Domnul Isus a liniștit marea în așa fel încât ucenicii plini de spaimă au întrebat „Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?” Ne spune Cuvântul în versetul 26 apoi, că au venit cu corabia în ținutul gherghesenilor care este în dreptul Galileei.

Toți cei trei evangheliști care redau activitatea Domnului Isus, se referă la acest eveniment. Unii zic că Domnul Isus a trecut în ținutul gadarenilor, alții spun că a trecut în Ghenezaret și pare să fie acolo o confuzie. Dar am citit câteva lucruri care clarifică puțin această mică confuzie, legată de unde s-a dus Domnul Isus și am aflat că ținutul acesta unde Domnul Isus a trecut, era numit „Decapole.” Adică era zona celor 10 cetăți: „deca” + „polis”. Și printre aceste cetăți, o cetate era numită „Ghenezaret”, care se afla cam la 10 km de marginea lacului și era o altă cetate numită „Gherasa”, care era o cetate unde se afla o gardă romană. Prin urmare, având de-a face cu două cetăți, oamenii se refereau când la Ghenezaret, când la Gherasa, la ținutul gherghesenilor. Iar ținutul mai mare în zona aceea care cuprindea aceste sate, era numit ținutul gadarenilor. Prin urmare, este vorba de două localități și de un ținut. Și dacă ții cont de lucrul acesta nu mai ai nici o confuzie.

Poate mai este o întrebare legată de faptul că evanghelistul Matei spune că au fost doi demonizați care au venit din morminte, iar Marcu și Luca vorbește de unul singur care a venit.

Am citit mai multe explicații. Unele pot să fie mulțumitoare, la altele poți să ai anumite întrebări, dar eu cred că atunci când cineva relatează un eveniment, poate să-l relateze în mai multe detalii sau în mai puține detalii. Este posibil ca după ce a venit primul demonizat, acolo în morminte să fi fost și al doilea demonizat. Dar Luca nu a insistat, și probabil s-a concertat doar pe unul, în timp ce Matei s-a concentrat pe doi care erau prezenți acolo.

Vreau să ne uităm mai întâi dragii mei la descrierea demonizatului. Iată ce ne spune Cuvântul: „Acest om, când Domnul Isus a ieșit la țărm, a venit din zona mormintelor.” După ce ieși din lacul Galileei, pe țărm, la foarte scurtă distanță de marginea lacului începe un deal destul de mare și dealul acela era o zonă unde oamenii au săpat morminte în stâncă și acolo își aduceau morții. Pentru că satul Ghenezaret era la 10 km, satul Gherasa era mai departe la vreo 50 km, ei și-au pus morții la ceva distanță de localitățile lor. Și au hotărât să-i aducă aici lângă malul Galileei. Este o priveliște frumoasă de altfel, când te uiți dinspre coama dealului, înspre lac.

Vreau să vă spun că eu am fost exact în locul acela și m-am uitat la textele acestea și mă uitam la dealul acela și vreau să vă spun, vedeam încă mormintele acolo în stâncă. Nu am încercat să-mi provoc anumite stări emoționale, dar am simțit în tot trupul meu un fel de prezență demonică în locul acela. Zona arată urat, ciudat, ți se face pielea de găină și parcă am trăit momentul acela în care Domnul Isus pășise pe țărm. Și de acolo de pe dealurile acelea, omul acesta a venit în fugă. Cum îl descrie Scriptura? „De multă vreme nu se îmbrăca în haină și nu își avea locuința într-o casă.” Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că omul acesta trăia permanent în pielea goală pușcă și umbla printre oameni.

Imaginați-vă ce ciudat era pentru oameni și pentru părinți probabil, ce teamă era pentru ei ca nu cumva copiii lor să ajungă în zona aceea. Mai mult decât atât, Cuvântul ne spune că duhul necurat pusese stăpânire de multă vreme pe el și era păzit. Ați auzit? „Păzit”! Erau oameni care de teamă că se va duce prin sate sau în altă part, au pus gardă acolo și îl păzeau. Adesea era legat cu cătușe la mâini și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile și era gonit de dracul prin pustii.

Este vorba de acea puterene obișnuită pe care nu are un om. Probabil ați văzut în anumite documentare sau poate chiar ați auzit relatări despre încercări de a scoate demoni.

Mi-au povestit alți colegi de lucrare, păstori, care spuneau că s-au dus să se roage pentru o persoană demonizată, o fată firavă de altfel, care în momentul în care diavolul a fost provocat, reacția a fost aceea de a se ridica, de a începe să se zvârcolească, de a mai da jos pe câte un frate solid din biserică.

Gândiți-vă la episodul din Faptetele Apostolilor, unde șapte fii ai lui Sceva, au încercat să scoată un demon dintr-un singur om! Și i-a bătut acel om singur pe cei șapte, i-a smuls hainele de pe ei, că unii din ei au plecat în pielea goală de acolo. Unul singur împotriva a șapte!

Este clar și evident că acolo unde o persoană este locuită de duhuri, dacă este vorba de posesie demonică, acolo este o putere fizică neobișnuită, dincolo de limitele pe care un trup omenesc poate să le aibă.

Dragii mei, ce învățăm din această descriere? Este prima lecție la care aș vrea să ne gândim și anume: Satan are mare putere, mai mare decât credem noi.

Legat de acest fapt, aș vrea să fim atenți la un lucru. Știți că suntem oameni care înțeleg greșit Scripturile. Ei se ocupă foarte mult de fenomenul eliberării. Îi auzi tot timpul vorbind de eliberare de duhuri, eliberare de demoni, ș.a.m.d. Sunt oamenii care văd sub orice scaun un demon și vorbesc de pichetarea unei regiuni pe care vor s-o elibereze de demoni. Deseori oamenii aceștia au o atitudine de genul: „Satan! Te provoc!” Sau vorbesc într-un mod în care ei se cred puternici și adesea își bat joc și râd: „Ha ha ha! Duhule te-a biruit Hristos!” Să știți că exista astfel de oameni.

Nu știu dacă ați fost tentați vreodată să vorbiți cu Satan. Ați vorbit cu el? Ați vorbit. Nu i-ați spus „Pleacă!”? I-ați spus! Dar aș vrea să fim atenți dacă unii dintre noi am fost tentați să ne jucăm, în sensul de a-l provoca într-un anumit fel, crezând că noi suntem infailibili. Ascultați ce spune cartea Iuda: „Arhanghelul Mihail (nu un om sau orice înger) când se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”

Ce ne spune acest lucru? Că nu este bine să fii ușuratic când este vorba de lupta cu zona aceasta demonică. Să nu crezi că te poți lua la harță cu diavolul: „Hai vino încoace, să-ți arăt eu!” Nu, nu dragii mei. Arhanghelul Mihail nu a îndrăznit să vorbească cu tupeu diavolului. Sigur aceasta nu înseamnă că trebuie să vorbim cu respect cu diavolul, nicidecum. Ci trebuie să înțelegem că nu este bine să-l provocăm nici prin cuvinte, nici prin acțiuni. Cel mai bun lucru știți care este? Iacov 4:7 spune: „Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi.” Aceasta este atitudinea corectă.

Apoi un alt lucru, nu este bine să-i cedezi teren. Aici este vorba de momentele în care diavolul vine cu ispită și în mod conștient, noi putem să cedăm puțin teren. În lupta cu ispita respectivă, noi putem să lăsăm o mică ușiță de intrare, o mică porțiune. Ei bine, când el a pus piciorul acolo, să știți că el este tare, el este puternic. Când a reușit să bage piciorul în deschizătura ușii, foarte, foarte greu puteți să închideți ușa. Pentru că în acel moment, piciorul înfipt în deschizătura ușii are așa mare putere că îți va deschide ușa și ispita va deveni păcat în viațta ta.

De aceea, iată ce ne spune 1 Petru 5:8-9, legat de lupta aceasta și de a nu-i ceda teren diavolului absolut deloc, nici un cm: „Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru diavolul dă târcoale ca un leu care răgnește și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleasi suferințe.” Aceste versete rezonează cu ce ne spune și Iacov.

Cum să înțelegem lucrurile? Există două modalități diferite în care diavolul vine împotriva omului. Vreau să vă spun că în cazul celor necreștini, acolo diavolul are stăpânire. Peste cel care nu este al lui Hristos, diavolul are o stăpânire. Cel care nu este al lui Hristos, este al celui rău. El este robul, sclavul diavolului. În condiția de sclav, diavolul poate să-l mențină sau poate să existe o a doua situație în care diavolul poate să-l posede, adică să existe o situație de posesie demonică. Aceasta este situația cu cei care nu sunt ai lui Hristos, care nu sunt robi ai lui Hristos. Pentru că noi când am venit la Domnul Isus Hristos, am ieșit de sub stăpânirea diavolului și am intrat sub stăpânirea lui Dumnezeu. Nu mai suntem robii diavolului, nu mai suntem sub puterea lui, nu mai suntem sclavii lui, ci suntem sub puterea lui Hristos și suntem robii lui Hristos.

În momentul acela noi am declarat război. Din poziția în care eram robii lui, am intrat în Împărăția Domnului Isus și acum suntem în poziție de război cu diavolul. Se pune aici întrebarea, dacă un creștin poate să fie posedat de demoni. Părerile sunt împărțite. Dar cred că cel mai corect mod, biblic și consistent, este faptul că este imposibil ca un adevărat creștin, care are Duhul Sfânt în el, să ajungă să fie posedat de demoni. Pentru că aceasta ar însemna că în trupul lui, în ființa lui, coexistă două împărății, două puteri: Duhul Sfânt și duhul diavolului, cu unul sau mai mulți demoni, lucru care este imposibil. Este inconsistent din punct de vedere biblic, să credem că un creștin poate să fie posedat demonic.

Dacă nu poate să fie posedat demonic, ce poate să fie? Poate să fie ispitit, poate să fie atacat, poate să fie influențat. Ne gândim la neprihănitul Iov, care trăia în fiecare zi cu ispita și cu atactul. Era ispitit: „De ce, de ce eu? De ce mi se întâmplă aceasta?” Și atactul: moartea copiilor săi, moartea animalelor, pierderea averii. Aici a fost un atac. Și era ispitit și frământat. Au venit prietenii lui, au venit să-l mângâie și aceasta era atacul demonic din partea prietenilor lui.

Așadar, noi putem să fim influențați, putem să fim atacați sau putem să fim ispitiți. Știți cum mă gândesc la modul în care diavolul lucrează sau atacă copiii Împărăției lui Dumnezeu? Precum curentul electric. Uitați-vă aici în sală: noi avem mai multe becuri de voltaj și intensități diferite. Avem anumiți curenți care sunt probabil de 9W. Pui mâna pe o zonă de 9W și te pișcă. Pui mâna pe o zonă unde sunt 220W și te zgâlțâie puternic. Eu cred că diavolul în relație cu copiii lui Dumnezeu, este precum curentul electric. Există, este pe aici printer noi. Atâta vreme cât nu-l atingi și nu te joci cu el, totul este în regulă. Dar când vrei să te joci și să vezi ce sunt cu găurelele acelea și iei două cuie și le bagi în găurele, imediat apare explozia.

Astfel dragii mei, diavolul, da are putere și demonii au putere de voltaje diferite. Unii sunt mai slăbuți, alții sunt mai tari. Atâta vreme cât stai departe de ei și cât de împotrivești când vine ispita, atâta vreme ești în siguranță, ești protejat cu un scut anti rachetă (dacă vreți), de Domnul Isus Hristos, protejat de sângele Lui, protejat de puterea Duhului Sfânt.

Dar în momentul în care din această situare de protecție ai anumite curiozități și lași ispita să se furișeze încet, vreau să vă spun că puterea diavolului o vei simți în mod imediat, instantaneu. Diavolul te va mușca și îți va produce răni și nu sunt ușoare.

Am văzut copiii care au pus mâna pe sârme de înaltă tensiune. Când am început misiunea la Pucioasa, unul din care copiii care veneau, nu mai avea deloc păr, o ureche era nimicită și fața îi era arsă. Pusese mâna pe curent de înaltă tensiune, de 10000W și l-a aruncat 10m și l-a prăjit pe toată partea aceasta.

Diavolul are putere și nu este bine să-I lăsăm spațiu.

Așadar dragii mei, din această descriere a demonizatului vedem puterea Satanei. Satan are putere mai mare decât o putem înțelege noi.

A doua descriere este aceea a coleziunii. Când a văzut pe Isus omul acela, a scos un strigăt ascuțit. M-am tot gândit cum era strigătul acela. Nu știu cum era; am vrut să-l reproduc și să fac o încercare, dar cred că mi-aș pierde vocea dacă aș încerca. Când au auzit ucenicii acest țipăt, cred că și-a dat seama imediat că aici nu este ceva curat. Cuvântul spune că a venit și a căzut jos înaintea Lui.

Extraordinar! Aici nu ai de-a face cu ceva foarte obișnuit, să vină înspre Domnul țipând. Duhurile acestea care erau în om, rupeau obezi, adică cătușe și lanțuri. Duhurile acestea nu au mai putut face nimic în prezența Domnul Isus, au căzut în pulberea pământului. Și de acolo de jos, probabil într-o zvârcolire a trupului, strigau: „Ce am a face cu tine Isuse, Fiul Dumnezeului celui Prea Înalt?”

Eu cred că modul în care vorbea duhul nu era unul respectuos, de a avea respect față de cineva cu o poziție înaltă. Era un fel de rânjet, de voce contorsionată și schimbată. Iar apoi după prima frază, dracul spune: „Te rog nu ma chinui!”

Aici dragii mei învățăm a doua lecție extraordinară! Puterea lui Hristos este net superioară puterii demonilor.

V-ați luptat vreodată în somn cu duhuri necurate și la un moment dat să te trezești? Am avut mai multe situații în care m-am luptat. Niște misionari mi-au spus că atunci când s-au mutat într-o anumită zonă, copiii lor noapte de noapte pentru mai mulți ani de zile, erau atacați și agresați de demoni. Însă puterea lui Hristos este net superioară puterii diavolului.

Aici avem din nou o demonstrație a mesianității lui Hristos. Scopul pentru care Luca își scrie Evanghelia, este să demonstreze că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Și pentru a putea demonstra că este Fiul lui Dumnezeu, trebuia să facă o demonstrație capitală a faptului că puterea Lui este mai mare decât puterea Satanei. Altfel nu Se califica să fie Fiul lui Dumnezeu.

Cuvântul spune că „Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela pe care pusese stapanire. Isus l-a întrebat: „Cum îți este numele?” „Legiune!” Răspunsul acesta dădea de gândit că în omul acela, era clar nu un singur duh. Chiar dacă la un moment dat spune că Isus poruncise „duhului”, ca și cum ar fi fost unul, când acesta spune „legiune”, pentru că intraseră mulți draci în el, se estimează că ar fi fost cel puțin 6000 de draci în el, 6000 de duhuri necurate (cât era o legiune romană; nu un detașament micuț, ci o legiune, o întreagă armată a intrat în omul acela).

Vă dați seama dragii mei? Un duh dacă ar intra într-un om te-ai îngrozi! Darămite cel puțin 6000 de duhuri? Aici este demonstrația mesianității lui Hristos. Aici vedem că puterea demonică dragii mei, este limitată, nu este nelimitată! Și cel care o limitează este Domnul Isus, El spune: „Până aici!” Chiar dacă diavolul cere ca el să vină spre noi, să ne ispitească, înainte ca diavolul să vină la tine și la mine, Dumnezeu îi spune: „Numai atâta!”

V-ați gândit la acest lucru vreodată? Atunci când ești ispitit, să ai în minte faptul că Dumnezeu deja i-a pus o limită, o barieră și nu se poate duce mai încolo, nu îți poate lua viața. Îți poate lua posesiunile și la un moment dat rămâi fără nimic, poate după o viață de muncă. Îți poate lua probabil sănătatea și să te trezești dintr-o dată brusc că doctorul îți spune că ai cancer și nu mai ai mult de trăit. Însă două lucruri nu-ți poate lua: viața și credința mântuitoare. Cel care este în mâna lui Hristos, nu poate fi smuls nici de diavolul, nici de împărățiile de sus, nici de jos, de absolut nimic.

În timp ce diavolul se uita la Domnul Isus Hristos, Scriptura spune: „Dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc.” Ce înțelegem de aici? Faptul că dracii, diavolul și demonii se tem de Adânc. De ce se tem oare de Adânc? Ce este Adâncul?

Haideți să citim din Scriptură două pasaje. Unul din Epistola lui Iuda, versetele 5-6: „Vreau să vă aduc aminte, măcar că știți odată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul după ce a izbăvit pe poporul Său din țara Egiptului, în urma a nimicit pe cei ce n-au crezut. El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri veșnice în întuneric, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința.”

Acolo vorbește despre Sodoma și Gomora care se dăduseră la curvie și au poftit după trupul altuia și ne stau drept pildă suferind pedeapsa unui foc veșnic.

Apoi citim în cartea 2 Petru 2:4-9, același lucru despre care vorbește și Iuda în felul acesta întărind adevărul pe care vreau să îl explic: „Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi; dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite) înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici.” Este aceeași descriere ca și în Iuda.

Apoi citim în cartea Apocalipsa 9, un alt fragment care vorbește despre Adânc. Este momentul în care după ce s-a sunat din primele patru trâmbițe (din șapte) și au venit urgii peste pământ. În cursul acestor urgii, oamenii nu s-au pocăit și au rămas încă răzvrătiți față de Dumnezeu, care aducea urgii peste ei ca și cele 10 urgii din Egipt.

Când se sună din trâmbița a cincea, vine o urgie puternică. Apocalipsa 9: Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii Adâncului și a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpionii pământului.”

Acolo la trâmbița a cincea, a venit o urgie prin deschiderea fântânii Adâncului și demonii care erau ținuți în lanțuri, au fost eliberați. Vă dați seama, cum e când este eliberat un demon ținut în lanțuri de mii și mii de ani? Cu mânia și cu puterea cu care au ieșit de acolo, au început să invadeze pământul și să-l nimicească.

Ce înțelegem din acest lucru? Faptul că în momentul acesta și de la început din vremurile lui Noe, există un Adânc, unde se află îngeri, demoni căzuți, legați în lanțuri și păstrați pentru judecată. Dar în același timp constatăm că există și demoni în libertate, ca cei care au posedat pe acest om din Gadara.

Există două situări ale lumii demonice: unii care sunt în Adânc și unii care sunt încă în exercițiu, în libertate, o libertate limitată de Domnul Isus.

Ce se întâmplă cu cei care sunt acolo în Adânc și de ce au ajuns ei în Adânc? Părerea mea este (după ce am citit mai mulți teologi) că acești demoni au fost odată în libertate, însă știți ce au făcut? Au trecut de limita pe care Domnul Isus le-a trasat-o. Mă gândesc la Geneza 6, unde Dumnezeu a trasat o limită. Demonii aceștia au trecut de limita aceea, au luat trupuri omenești, au avut relații intime cu femeile oamenilor și s-au născut uriașii. În vremurile lui Noe ne spune Cuvântul lui Dumnezeu că acești demoni au fost aruncați și legați în Adânc și puși acolo în lanțuri și păstrați.

De aceea demonii aceștia se temeau și-L rugau stăruitor să nu-i trimită în Adânc. Așa este, părerea mea, realitatea. Orice demon care depășește linia aceea este pus în închisoare. Este ca și în armată: soldații care nu sunt disciplinați, sunt băgați în arest. Chiar și cei care sunt în închisoare au puțină libertate. Și în libertatea aceasta, dacă fac ceva urât, sunt duși la carceră.

Adâncul era o carceră. Diavolul este nimicit și biruit, este arestat. Iar demonii care au depășit limia sunt în închisoare.

În 1 Petru 3, când Domnul Isus a fost în mormânt, S-a dus să vestească duhurilor din închisoare care se răzvrătiseră pe vremea lui Noe. Ce să le vestească? Evanghelia, cum zic unii? Nicidecum! Ci să le proclame învierea și puterea cu care El a biruit. Puterea lui Hristos este net superioară puterii demonice.

Mergând mai departe, vedem descrierea omului vindecat. Cuvântul ne spune că acolo pe munte era o turmă de porci, iar în altă parte Scriptura spune că atunci când duhul necurat iese dintr-un om, se duce prin locuri pustii căutându-și un loc și apă. Ei au văzut turma de porci acolo și-L rugau stăruitor pe Domnul Isus să îi lase să intre în turma de porci, care păștea acolo pe deal. Domnul Isus a dat voie acestor draci să intre în turma de porci, care s-a repezit în lac și s-a înnecat.

Omul acesta după ce este vindecat, îl vedem apoi îmbrăcat și în toate mințile. Dragii mei, realitatea sclaviei și a prezenței demonice poate să fie copleșitoare. Te poți uita la un om care este devastat de diavolul și poți vedea starea deplorabilă în care un om care este posedat de diavolul poate să ajungă.

Un om al lui Dumnezeu, Charles Reign, un puritan mai timpuriu, spunea: „Uneori nu știi ce mai poți să faci când te uiți la starea nenorocită a oamenilor, înfluențați și posedați de diavolul. Dar știi ce poți să faci? Cel puțin te poți ruga.” Dacă știi pe cineva robit de diavolul, legat și posedat de diavolul, cel puțin te poți ruga pentru el.

Acum urmează lecția a treia: nu există grad de posesie demonică din care omul să nu poată fi eliberat. După ce citești descrierea aceasta parcă ai spune că în mod cert omul acela nu are nici o șansă. Iată că Domnul Isus vine și rupe legăturile acelea și îl eliberează pe om. Dacă pe acesta l-a putut elibera, Domnul Isus nu poate să elibereze oare pe tatăl și pe mama care sunt robiți de alcool? Sau legați în tot felul de moduri de diavolul? Oh, ba da! Nu poate să te elibereze pe tine viciile pe care le ai, dacă a scos o legiune de îngeri dintr-un demonizat? Puterea lui Hristos este superioară și nu există grad de prăbușire, și de robie, și de posesiune demonică pe care Domnul Isus Hristos nu o poate birui.

Acum după ce omul acesta este eliberat, porcarii când au văzut ce se întâmplase, au fugit au dat de veste în cetate și prin sate. Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate, au venit la Isus, au găsit pe omul din care ieșiseră dracii șezând în picioare, înaintea lui Isus, îmbrăcat și în toate mințile. Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat și stăpânit de draci.

Acum uitați-vă aici, dragii mei. Oamenii care îl văd pe omul acesta sănătos și în toate mințile și pe care îl cunoșteau cu toții, cu Domnul Isus acolo prezent, oamenii aceștia în loc să se plece pe genunchi înaintea lui Hristos și să spună „Tu ești Omul lui Dumnezeu venit în mijlocul nostru!” Ei nu erau familiarizați cu Mesia, nu-L așteptau pe Mesia pentru că ei erau dintre neamuri, dar ar fi putut să spună: „Aici este ceva extraordinar!” La ce s-au uitat ei? La pierderea lor.

Vor veni unii care nu prețuiesc Scripturile, poate de la asociația animalelor și să zică: „Ce a avut Domnul Isus cu porcii? Purcelușii ăia scumpi acolo și El se leagă de animale!” Nu știu dacă cei de la asociația animalelor s-ar fi plecat și ei înaintea lui Hristos. Mai degrabă ar fi zic: „Vai, bieții porci, i-ai omorât! Ce-ai avut cu porcii?”

Apoi vor veni umaniștii: „Ce-ai avut cu averea bieților oameni? Ai nimicit averea lor! Puteai să-i trimiți în altă parte pe demonii aceștia.

În sfârșit oamenii aceștia care văd în mod evident o putere superioară și este evidentă și clară înaintea ochilor lor, au refuzat puterea lui Hristos și oferta Lui de eliberare și mântuire.

Un teolog scrie ceva foarte, foarte interesant: „De-a lungul vremurilor lumea l-a refuzat pe Isus, pentru că ea preferă porcii ei.” Poate să vină Lazăr din mormânt, pot să învie toți morții din morminte, pentru că cel care are o necredință și care nu vrea să-L primească pe Hristos, nu-L va primi chiar în ciuda evidențelor și în ciuda tuturor demonstrațiilor.

Dacă puterea lui Hristos nu vine să elibereze, morți rămânem. Gândiți-vă ce șanse ar fi avut demonizatul acesta să se elibereze? Să ridice mâna? Să rostească o rugăciune? Nici o șansă!

Așa eram și noi odinioară, morți în greșelile și păcatele noastre, stăpâniți de diavolul, unii posedați, alții robiți de diavolul. Dar Dumnezeu care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit (măcar că eram morți în păcat), ne-a dus la viață împreună cu Hristos.

Lecția a patra. Refuzul lui Hristos este o pierdere totală! Aceștia au pierdut și porcii și oferta de mântuire. Ce tragedie! Ce durere!

În final vedem că omul acesta eliberat în Domnul Isus nu a stat. Aici este și o lecție bună pentru unii care sunt plini de râvnă pentru Evanghelie și uneori nu înțeleg că trebuie să se oprească. Dacă vine un polițist și spune că n-ai voie să predici într-un anume loc, nu te lua la harță cu el. Dacă vin oameni și spun că nu ai voie să predici aici, vin mai mulți apoi și toți strigă la tine să pleci și că nu vor să te audă, nu cred că este înțelept ca noi să strigăm mai tare și să ne credem mai grozavi.

Există iată acest exemplu al Domnului Isus care spune: „Nu vă forțez, nu vă oblig. Nu strig mai tare, nu vă mai fac aici o demonstrație că mai pot elibera pe unul sau pe altul.” Domnul Isus nu a comentat absolut nimic, S-a urcat în barcă și a trecut dincolo.

Omul acesta eliberat a venit după El și a zis: „Doamne te rog frumos, te rog din toată inima, lasă-mă să vin cu Tine.” Aici m-am gândit de ce nu l-o fi luat cu El și să zică în timp ce mergeam prin alte sate și orașe predicând Evanghelia: „Îl vedeți pe omul acesta? A avut o legiune de demoni! Să vă spună el! Este o mărturie și un exemplu.” Însă Domnul îi spune: „Nu, nu. Întoarce-te acasă și povestește tot ce ți-a făcut Dumnezeu.

Ultima lecție pe care vreau să o învățăm, este că adevărata misiune începe de-acasă. Înainte să visezi la misiunea din Somalia sau la o anumită zonă, gândește-te că adevărata calificare pentru misionarul care pleacă undeva, trebuie să fie acasă. Dacă nu faci o bună mărturie în perimetrul celor din casa ta, în perimetrul vecinilor, celor de la școală cu care te întâlnești, colegi de muncă, frățioare nu te gândi la misiune și nu veni să ne spui că vrei să te duci în Asia și America! Nu este cazul. Adevărata misiune începe de acasă.

Omul eliberat de draci a plecat și a vestit prin toată cetatea, ce-i făcuse Isus. Și unde se ducea dragii mei? Într-o cetate care refuzase pe Domnul Isus.

Aici omul acesta a rămas misionar într-o cetate ostilă, spre deosebire de exemplu de Samaria, unde cei de acolo auziseră că Domnul Isus i-a spus femeii trecutul ei. Nu a făcut o minune de amploarea acesteia, iar samariteanca s-a dus și a zis celor din Samaria: „Veniți și vedeți! Nu cumva El este Mesia?” Iar cei de acolo au venit, s-au plecat și L-au primit pe Domnul.

Aici însă omul acesta a rămas misionar într-o cetate ostilă. Nu-ți fie teamă să fii o mărturie într-un mediu ostil, într-un mediu care îl refuză pe Hristos, pentru că refuzul lor va fi mărturie în ziua judecății împotriva lor. Amin!