Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

27 July 2015

Faptele Apostolilor 12:20-24 - Bebe Tomeci

Faptele Apostolilor 12:20-24

Pacea Domnului Isus Hristos! Mă bucur nespus să fiu cu dumneavoastră, cu voi, în casa lui Dumnezeu.  Nu între aceste ziduri, ci în adunarea Lui, adunarea oamenilor care au avut un har mare, să fie cunoscuți de Dumnezeu și să-L cunoască pe Dumnezeu.

Haideți să ne pregătim, să ne apropiem de un cuvânt, care sper din toată inima să ne zidească. Fiecare suntem în labirintul vieții noastre cu provocările, cu bucuriile, cu încercările ei.

După cum știți suntem în cartea Faptele Apostolilor. În această zi vom predica din Fapte 12:20-24. Haideți să ne liniștim și să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu!

Vom privi în acest pasaj, doar până la versetul 24, pentru că versetul 25 l-am cuprins în pasajul din Fapte 11:19-30.

Dragii mei vreau să vă destindeți, pentru că pasajul ne va duce la un nivel mai înalt de a înțelege lucrurile. Și vreau să încep cu o afirmație, că de fapt „noi suntem mai mult decât biruitori în Hristos”. Noi trăim în valea plângerii astăzi, uneori pierdem bătălii, poate chiar și pe tărâm spiritual; ne prăbușim și mulți dintre noi poate chiar vor muri, este un preț. Dar să știți: există biruință!

Din această perspectivă aș vrea să vedem că există deja o biruință finală. Hristos este biruința a tot ce înseamnă cădere, moarte, blestem.

Haideți să vedem ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi. Acest pasaj vedem că este centrat în Irod. În predica trecută, s-a amintit de Irod, cine era el. Era din familia irozilor care a început cu Irod cel Mare, împăratul care stăpânea zona respectivă în timpul nașterii Domnului Isus. Apoi este un descendent al acestui Irod cel Mare.

Vreau să vedeți, că atunci când textul se uită la Irod, ne plasează la un nivel mai înalt, să înțelegem lucrurile, de ce există această frământare și luptă a lui Irod să omoare pe ucenici. De ce oamenii se împotrivesc lucrării Bisericii? Ce era atât de grav, ce era așa de greșit în societatea de atunci și acum ca să fie atât de liberă lucrarea lui Hristos?

Dragii mei, vom vedea că există o luptă spirituale în locurile preaînalte, pe care noi nu le vedem și nu avem acces. Dar acest conflict între Dumnezeu și diavol, între Hristos și demoni, între Biserică și – chiar aș îndrăznii să spun – oamenii diavolului (că și el are oameni) există. Există acest conflict cosmic pe care noi nu-l vedem, nu-l percepem fizic. Dar să știți că are corespondent în lumea noastră reală, aici în lumea noastră a creației. Nu ați experimentat anumite demonice? Că simți că trebuie să iei telecomanda și să faci ceva? Sau când știi că e ceva greșit și totuși nu te poți opri? Fiți atenți, pentru că acolo este o putere demonică bazată pe o slăbiciune în caracterul și în credința noastră, în omul dinlăuntru.

Versetul 20 – arată ceva despre Irod, dar nu este atât de important. Ceea ce ne arată este că Irod era un tiran, chiar și pentru lumea necredincioasă. În Scripturi vedem că și Tir și Sidon sunt cetăți păcătoase și chiar lideri acestor cetăți erau oameni care erau aproape de un prototip antichristic. Dar Irod se pare că era cel care era și mai puternic decât ei.

Versetele 21-22 – priviți ce spuneau oamenii. Vedeți cum Scriptura, pentru că ne dă aceste lucruri aici, ne duce la un nivel mai înalt: haină împărătească, scaun împărătesc, glas de Dumnezeu. Este un prototip al antichristului în Irod.

Imediat vedem reacția promptă a lui Dumnezeu. Un înger, la timpul acela, a fost ultima picătură a harului lui Dumnezeu pentru Irod. Un înger l-a lovit pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu și a murit mâncat de viermi. Aceste cuvinte ne dă un mesaj mai mult decât terestru.

Aș vrea să vedem ceea ce chiar noi am predicat de la începutul cărții Faptele Apostolilor, acest conflict terestru între ucenici și evrei. De fapt avea un corespondent într-o luptă spirituală care era între Dumnezeu și o forță demonică.

Vreau să vă spun un lucru care este adevărat. Noi nu ne dăm seama că suntem orbiți spiritual. Nu-ți dai seama că ești orb spiritual, chiar dacă spun eu, nu-ți dai seama. Este o stare de orbire în care noi trăim.

Versetul 24 – chiar dacă acest antichrist are autoritate asupra vieților noastre, ne poate face mult rău, ne poate face viața un gunoi, ne poate omorâ, îți poate lua copii, te poate aduce într-o stare fizică în care suferința este casa ta și corpul tău. Dar uitați ce spune Scriptura: „Cuvântul Domnului se răspândea tot mai mult!”

Nimic și nimeni nu poate opri Împărăția lui Dumnezeu și știți de ce? Pentru că nu stă în puterea omenească, nu stătea nici atunci în ucenici, ci stătea în cine era Dumnezeu, cine era Duhul Sfânt. Așa că și astăzi, istoric și cronologic, stăm în fața unui probabil antichrist care se va ridica. Nu știm când, nu știm dacă este aproape sau departe, dar știm că va fi multă suferință pentru oamenii de pe pământ. Dar biruința este și asupra lui, chiar dacă pare că el are toată puterea de pe pământ și poate controla toate lucrurile.

În lumea modernă este din ce în ce mai greu ca oamenii să înțeleagă această realitate a luptei spirituale. Chiar și mulți teologi spun că ar trebui să se scoată din Biblie mitologia și legendele și să rămână așa zise principiile sănătoase al vieții. Mulți nu-și dau seama că a trăi prin credință, a avea dragoste, a nu fura, a spune adevărul sunt lucruri bune, valoroase pentru societate. Dar cei ce zic ca să se scoată mitologia aceasta de diavol, demoni, nu înțeleg de fapt realitatea cosmică în care noi trăim. Noi suntem sub influența acestui conflict spiritual și într-un fel sau altul suntem influențați mai mult sau mai puțin.

Deci lumea modernă este într-o orbire spirituală.

Scopul mesajului nu este neapărat să înțelegem timpurile de viitor sau caracteristicile antichristului, nicidecum. Ce vreau este să vă aduc acest mesaj să înțelegeți că trăim o viață sub conflictul acesta spiritual care ne poate influența. Vom vedea de fapt cum ne poate afecta sau care este mijlocul prin care acest conflict cosmic între Dumnezeu și demoni, ne poate afecta. Șanțul sau crăpătura în viața noastră este păcatul.

În timpul mesajului vreau să vă gândiți: există ceva care nu este după voia lui Dumnezeu în viața mea? Există ceva care încerc mereu să-l ascund? Există ceva care mereu și mereu revine și nu pot să-i fac față? Acel păcat, dacă într-o zi nu-l vei opri și dacă nu-l vei stopa și nu-l vei aduce la cruce, ca să primești vindecare, te va rupe. Pentru că vom vedea că nimeni – vă spun sincer – dacă nu ascultăm și nu ne punem la adăpostul lui Hristos și nu ne vom opune acestei influențe demonice, te va smulge chiar și de la altar, chiar și de aici din mijlocul părtășiei Bisericii te va smulge și vei ajunge în iad. Vă spun sincer, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Nu te sfințește nimic, nici măcar venirea aici, nici că ai cântat sau că te-ai rugat, sau că ai umblat 10 ani în casa lui Dumnezeu. Demonii te vor smulge chiar și de acolo, pentru că păcatul este o poartă de a intra în ființa ta.

Vreau să ne gândim puțin la cartea Faptele Apostolilor. Am văzut conflictul acela prima oară atunci când Ioan și Petru au fost arestați. Noi ne-am uitat atunci mai mult la acest conflict terestru. Ucenicii au predicat Evanghelia, Sineriul i-a arestat și i-a pus în pușcărie.

Apoi în pasajul cu ispitirea lui Anania și Safira, iarăși vedem că ceva s-a întâmplat, care nu ar fi trebuit să se întâmple – coruperea interioară a unui ucenic. Vedem că aceasta se întâmplă nu numai în afara opoziției Bisericii, ci chiar Biserica era confruntată cu această luptă de a menține o integritate.

În Fapte 5 vedem arestarea apostolilor, judecarea lor și dorința de a-i omorî. Dar Dumnezeu intervine prin Gamaliel și-i oprește pentru un timp. Apoi în Fapte 6 și 7, Ștefan este învinuit de hulă și este omorât. În Fapte 8 vedem această prigonire a creștinilor și te întrebi: „De ce?” Cine este motorul principal care a provocat această ură imensă? De ce nu trăim cu neutralitate, fără să-i deranjeze când vorbim despre Hristos? De ce dacă astăzi mergem pe stradă și încercăm să facem ceva public, în spațiul public și ne îndreptăm spre tărâmul spiritual, imediat vezi o reacție: „Nu mă interesează, nu vreau!”? O reacție ca și cum ești un criminal.

Care este de fapt realitatea? Nu vedeți că în spatele acestui conflict este o putere malefică? Cine vrea să trăiască pentru Hristos, chiar și în casa lui Dumnezeu, va fi prigonit. Și știți de ce? Pentru că ceilalți nu trăiesc la un nivel mai profund cu Dumnezeu și sunt într-o anumită stare de orbire și diavolul chiar acționează prin ei asupra celui care într-un mod foarte serios vrea să trăiască cu Dumnezeu.

Revin mereu la acest gând care aș vrea să rămână în mintea noastră: există un păcat, există o crăpătură în viața mea în care eu îi dau voie diavolului să mă ispitească? Ai grijă că acolo va intra și va face prăpăd.

Dacă nu ar fi harul lui Dumnezeu, intervenția Duhului Sfânt în viața noatră, creștinismul nu ar fi ajuns nicăieri, ar fi fost oprit chiar din prima zi. Dacă nu ar fi fost Duhul Sfânt și intervenția Lui miraculoasă nu ar fi fost născuți din nou 3000 de oameni. Famenul, Corneliu, Saul, Petru și Ioan ar fi fost omorâți foarte repede, Petru ar fi stat în temniță și ar fi fost judecat și condamnat la moarte a doua zi, dacă nu era eliberat supranatural. Nu ar fi pornit nici o Biserică între neamuri, în Antiohia dacă nu ar fi fost harul și intervenția Duhului Sfânt.

Dar observați că sunt mici luminițe, care se văd în marele ocean de întuneric. A fost la fel atunci și astăzi nu s-au schimbat lucrurile. Uitați-vă în lumea noastră. Dacă mergem la piață, vom vedea mult mai mulți oameni decât sunt aici, oameni banali – oameni care cumpără o piuliță, oameni care se duc să-și vândă un șiret. Dar ei se duc acolo în ziua când noi o dăm Domnului. Ei ar fi trebuit să zică: „Vreau să mă expun la Cuvântul lui Dumnezeu, vreau să meditez, vreau să lucrez la mântuirea mea împreună cu Domnul!” Însă sunt indiferenți și știți de ce? Pentru că această indiferență este parte din întuneric, este întunericul care cuprinde lumea seculară și lumea religioasă pe de o parte. Dacă nu ar fi Domnul! Dar este Domnul să știți!

Vreau să vă spun, oricât de deznădăjduiți am fi, zâmbiți, fiți cu speranță pentru că Dumnezeu este biruitor. El este cel care a biruit deja, chiar dacă îți pierzi viața, ești biruitor. Domnul Isus spunea: „Oricine trăiește, nu va muri niciodată. Și cel care a murit, va învia.” Deci avem nădejde și dincolo de moarte. Aici este puterea Evangheliei lui Isus Hristos.

Mi-a plăcut întotdeauna un verset pe care aș vrea să vi-l citesc, legat de lumină și întuneric: Isaia 9:1-2. Dragii mei Lumina lumii acesteia este Hristos! Fără Hristos ești în întuneric. Degeaba ai o lumânare lângă cap sau o candelă. Eu am trăit în spiritul acesta și știu ce înseamnă. Vedeam cu o lumânare de la biserică 5km pe jos și mă ardeam, eram gata să o țin aprinsă. Credeam că lumânarea aceea, dacă o duc la vițel, o duc la oaie sau o duc acasă, credeam că sfințea. Cât de copilăresc gândeam! Ceva fizic să mă sfințească? Numai Dumnezeu te poate sfinți! Puterea, lumina Lui, acea lumină ca a Duhului Sfânt care a coborât peste ucenici, acel focul divin te sfințește, nu focul care eu îl fac – acela e foc uman. Poți să tii 10 lumânri aprinse și ce? Mori în păcat! Tot în întuneric suntem!

Dragilor, există această luptă între lumină și întuneric. Știți foarte bine pilda aceasta când vin îngerii vin la Domnul și zic: „Doamne, nu ai semănat tu grâu, de ce acum este neghină?” Domnul spune: „Lasă! Să crească împreună neghina și întunericul!”

Realitatea în care noi trăim este următoarea: copii lui Dumnezeu și copii diavolului trăiesc împreună. Vedeți harul care vi s-a dat să-l cunoașteți pe Dumnezeu, să fiți aleși să fiți copii Lui?

Vreau să vă spun un lucru. Eu cred că mântuirea nu se pierde! Mântuirea este ceva care este biruitoare odată pentru totdeauna în Hristos! Ceea ce noi putem pierde este poziția mea în Hristos. Dacă eu nu mă țin de Hristos, eu voi cădea. Dacă eu nu voi veghea, eu voi pica din Hristos pentru că, sunt indiferent de mântuirea care mi se dă, o tratez superficial, mă joc cu păcatul și minimalizez de fapt toate atenționările Bibliei care spune: „Cel ce va birui” – aceasta spune de multe ori în Apocalipsa – „Îi voi da!” Există o luptă!

Vreau să ne uităm foarte schematic la prima creație. Ea este creația pe care Dumnezeu a făcut-o. Dumnezeu spune că în șase zile a creat lumea, cerul, omul și toată lumea animală, iar în ziua a șaptea S-a odihnit. În Geneza 1:31, găsim o constatare a lui Dumnezeu. Însă nu trecem decât un capitol mai departe și vedem căderea. Geneza 3:1 – aici apare Satana, șarpele cel vechi, care înșeală pe Eva și Adam, păcatul intră în creația lui Dumnezeu și totul este pervertit. Acel „foarte bune”, include și posibilitatea de pervertire. Fiți atenți! Dumnezeu s-a uitat la creația pe care a făcut-o și a zis: „E foarte bună!” și totuși a căzut. Dar noi cum am vrea? – să nu poată păcătui. Dar Dumnezeu a zis: „E foarte bună!” și totuși în ea era posibilitatea căderii, pentru că imediat creația a căzut în păcat.

Vedem acest personaj angelic care vine în lumea materială. Bărbatul și femeia sunt inspitiți, cad în blestem și prin ei de fapt, blestemul afectează tot universul fizic pentru că Dumnezeu trăiește în universul imaterial. Noi vorbim despre creație, pământ și universul fizic, care a fost afectat de blestemul neascultării lui Adam și Eva.

Dacă vă veți uita cu atenție, în regnul vegetal-animal-uman vedem caracteristicile morții spirituale: pradă-prădător – un blestem care a afectat toată creația. Într-un anumit fel este de plâns.

De-a lungul istoriei, au fost perioade în care influența demonică a fost foarte mare sau mai mică. Vedem creșteri în intensitate demonică și scăderi.

Pe scena istorică s-au ridicat lideri care au fost influențați mai mult sau mai puțin de puterea demonică având caracteristicile de antichrist. În 1 Ioan 2:18-19, autorul vorbea cuvintele acestea acum 2000 de ani. Noi suntem la 2000 de atunci și în această perioadă s-au mai ridicat antichriști între timp. Dacă facem o analiză a acestor prototipuri (dar nu acesta este scopul și înclinația mea), vom vedea și vom înțelege ce se va întâmpla în viitor.

Irod este un prototip al antichristului. Au mai fost și alții în Vechiul Testament precum Faraon – el a fost un prototip al antichristului, pur și simplu a dorit o distrugere a națiunii lui Israel care era o luminiță în întuneric.

Apoi a mai fost un tip (în perioada când ei erau în Babilon) pe nume Haman agaghitul. El a vrut să fie atât de plin de mentalitatea antichristică, umplut de puterea răului încât nu a vrut să pedepsească un singur om care credea el că l-a rănit, că nu se închina înaintea lui, ci el a vrut să omoare toată națiunea lui Israel: bărbați, femei, copii, bătrâni – toți.

Apoi și Sanherib, un împărat asirian, are și el carateristica lui antichrist.

Mai sunt mulți alții, însă când m-am uitat la Haman agaghitul, el a avut un plan sistematic de distrugere a poporului, apoi Dumnezeu izbăvește poporul iar Haman înainte să fie spânzurat, este umilit; el însuși îl cinstește pe Mardoheu. Există un punct culminant în lupta aceasta. Vedem cum întunericul vine și cuprinde acea zonă și parcă totul este pierdut până la un punct. Și acolo se produce un deznodământ și o inversare: Dumnezeu intervine și lucrurile se schimbă.

Acești oameni au fost la 3000 de ani în urma noastră, dar în timpurile noastre, cu toții știți ce a însemnat Hitler. Hitler este un prototip ca și Haman – un antichrist. V-ați întrebat de unde venea ura lor atât de mare a națiunii germane? Națiunea germană a fost una dintre cele mai educate națiuni. De unde venea ura lor împotriva evreilor? Era din domeniul acesta! Noi vedem și aflăm despre ei că aveau o înclinație mistică, de obscură, de a conlucra cu lumea, deși ei spuneau că sunt foarte științifici. Însă într-un sens, ei erau atât de influențați de puterea răului încât ei s-au ridicat ca națiune și au început o distrugere sistematică a lui Israel.

Ca și cu Haman, Hitler a fost salvat de câteva ori (de Dumnezeu, cred eu) ca să nu moară înainte să-și vadă națiunea unde a dus-o. Hitler nu a ajuns să fie omorât ca un erou, ci a ajuns să trebuiască să se împuște el și să vadă că Germania lui iubită, pentru care a făcut toate atrocitățile acelea, nu era cucerită nici măcar de englezi și de francezi, care aveau un respect mai mare pentru ei, ci de ruși. Ei erau oamenii pe care îi vedeau inferiori și care nu meritau nici măcar un colț de mămăligă, ci îi vedea ca niște oameni care meritau să fie gazați.

Înțelegeți cum Dumnezeu îngăduie ca acești antichriști să-și vadă cu ochii lor nenorocirea lor? Eu îl văd pe Dumnezeu cum vrea să le plătească cu aceeași monedă!

Dragii mei, sunt mai multe trimiteri legat de originea demonilor. Biblia ne spune despre ei în 2 Petru 2:4. În Iuda 6 din nou vedem statutul acestor îngeri. O caracteristică a acestor îngeri, sunt îngeri care au ales să păcătuiască, îngeri care au ales să se răzvrătească.

În Isaia 14:12-15 se vorbește chiar de Satana, de Lucifer. Cuvântul „Satana” apare pentru prima dată în Iov 1:6. Numele lui înseamnă „adversar”. În Geneza el apare cu numele de „șarpe.” și Ioan face referire la el „șarpele cel vechi” în Apocalipsa 12:9. Apoi în 1 Cronici 21:1, apare iarăși numele de „Satana”, unde scrie că el l-a ațâțat pe David să facă numărătoarea poporului.

Un alt loc în care găsim acest nume este în Zaharia 3:1, unde este o imagine în care preotul Iosua stătea înaintea lui Dumnezeu și Satana la dreapta lui, îl pâra.

Acest nume mai apare în Matei 4:10 unde scrie „Pleacă Satano!” și Luca 10:18: „Am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer!”, pentru că a fost biruit.

Vreau să concluzionez ce am vrut să spun. Despre prima creație, Dumnezeu a spus: „Este foarte bună!” și noi vedem că a fost posibil ca ei să cadă. Cu alte cuvinte, Adam și Eva erau perfecți creați de Dumnezeu, dar erau responsabili să asculte de Dumnezeu. Ei nu au ascultat, lumea îngerească a adus păcatul, omul l-a îmbrățișat și atunci lumea se naște și trăiește în păcat separată de Dumnezeu!

Așa cum am citit, Lumina a venit în Galilea neamurilor, lumina a strălucit o dată pentru totdeauna, așa că nimeni nu o mai poate stinge.

A doua creație, adică Biserica, este ea supusă atacurilor diavolului? Cu alte cuvinte întrebarea este aceasta: ca și creștini, suntem noi vunerabili luminii malefice ale lui Satan și demonilor lui? Ce credeți? Desigur că da!

Dacă luăm numai istoria bisericii, vom vedea ce s-a întâmplat, ce a putut să creeze așa zisa „biserică”, până la inchiziție și torturi. Se pare că ei au fost mai deștepți decât Imperiul Asirian, Babilonian sau Roman. Ei au schingiuit pe oameni și au descoperit niște lucruri care întrece orice închipuire și spunea: „Noi suntem oamenii Bisericii!” Oriunde ajungea biserica, instituea această lege a morții, a diavolului. Vedeți întunericul? Întunericul a fost și este!

Noi ca și creștini suntem vulnerabili lumii malefice a lui Satan și demonilor lui prin păcat. În Noul Testament nu se pune un accent așa de mare pe influența demonică. Nu vedem lucrurile așa cum poate ne-ar plăcea nouă să fie descrise, dar ceea ce vedem atât de evident în Noul Testament sunt atâtea și atâtea învățături, povețe și atenționări ca să ne ferim de păcat!

Păcatul creează condiție pentru influența demonică! Nu ați experimentat asta? Nu ați experimentat robii? Poate că încă suntem acolo!

Eu m-am născut și am crescut nu în Biserica Evanghelică, ci în biserica ortodoxă. Nu am avut mesajul Evangheliei, nu am știut ce înseamnă puterea Evangheliei, dar așa a fost până la urmă voia lui Dumnezeu. Am intrat în niște robii, ca și copil, care sunt rușinoase. Apoi m-am dus la liceu, am intrat în alte robii. Știți ce este interesant? Eu nu-L cunoșteam pe Dumnezeu, dar eu ca om eram convins și conștient că robiile acelea mă duc la moarte. Eram convins că dacă mai continui să fac ce făceam, mă duc la moarte. Tu ai această convingere? Nu știu cum te cercetează Dumnezeu, dar să știți că robiile și păcatul te duc la moarte.

A venit acel moment când am înțeles puterea Evangheliei, că Hristos a murit pentru păcatul omului, Hristos a murit pentru noi și am zis: „Doamne, dacă tu ai murit pentru mine, eu vreau să trăiesc pentru Tine!” Apoi mai târziu am înțeles, că nu este ceva superficial să spui: „Da Doamne vreau să trăiesc pentru tine!”, ci că aceasta înseamnă cruce în viața ta, înseamnă să mori față de dorința ta păcătoasă, căci dacă ai vrea ceva bun ar fi bine! Dar nu e așa! Noi vrem ceva rău, din noi iese răul.

Nu vedeți când un om ajunge la putere și stăpânire, el ajunge ca un demon aproape? Dumnezeu a creat un sistem de control chiar între noi. Familia consider că este un sistem de control, unul față de celălalt. Nu mai trăiești singur, pentru că atunci când trăiești singur ești mai vulnerabil. Dar când ești în 2, cumva viața ta trebuie să fie transparentă. Dar și în această legătură, bărbații ascund lucruri față de soțiile lor și invers. Și până la urmă poți să alegi să trăiești în robie mai departe.

Dumnezeu ne cheamă să ne cercetăm viața în ce privește păcatul. Acesta este un lucru la care trebuie să ne uităm în viața noastră: cum este viața mea în ce privește păcatul? Sunt anumite lucruri din care trebuie să mă opresc să le mai fac? Sunt anumite lucruri la care pur și simplu nu mai pot să le refuz? Dacă te-ai dus într-un loc ești ispitit. Când vine acel timp și acel cea și acel context în care știi că s-a întâmplat, ești ispitit. Acolo este puterea malefică și trebuie s-o tratăm cu maximă responsabilitate, pentru că altfel te va smulge chiar din mijlocul părtășiei Bisericii și-ți va aduce sufletul în iad. Și aceasta nu pentru că Hristos nu este bun sau că jertfa lui Hristos nu este suficientă, ci problema se pune în dreptul meu, cum rămân eu în Hristos, cum aleg eu să mă lupt și să-nțeleg lupta spirituală care se dă și cum rezolv conflictele care într-un sens sunt determinate de conflictul dintre Dumnezeu și Satan.

Sunt multe pasaje în Scriptură, dar aș vrea să citesc Efeseni 4:26 – aceasta numai Domnul Isus a putut să facă. Eu personal nu am putut. Și eu cred acel verset care spune că „Mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu!” Eu dacă m-am mâniat, eu am pierdut bătălia, eu am păcătuit, dar cred că acest lucru este valabil poate și pentru voi, pentru că mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu, ci credința și smerenia lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.

Așadar dacă am putea să ne mâniem și să nu păcătuim (dar acest lucru numai Isus a putut să facă), aveți grijă să nu apună soarele peste mânia voastră și să nu dați prilej diavolului. De ce? Pentru că devii o țintă, într-un anumit fel îți deschizi inima, îți deschizi canalul în care el te poate lovi. Cum poate să facă asta? Prin emoții de exemplu, a zis un prieten că va face ceva și nu a făcut și m-a afectat emoțional. Cât de greu de fapt noi putem să ieșim din complexe! Chiar și în conflictele noastre de familie! Și este așa de greu să fie la fel ca înainte de conflict, pentru că suntem frământați în ființa noastră. Diavolul poate folosi emoțiile noastre pentru că am ales să facem voia lui, adică ne-am mâniat. Să avem grijă dragii mei, să nu dăm prilej diavolului în viața noastră.

Hristos când a venit și ne-a mântuit, nu a fost numai o iertare a trecutului nostru. Noi știm că suntem ființe noi, create de Dumnezeu. Dumnezeu ne-a justificat înaintea Lui și ne-a regenerat în interiorul nostru. Totuși rămâne acest conflict, pentru că trupul este din zidirea aceasta și din păcate trupul este trecător, este încă în război cu sufletul. Dacă te doare ceva, dacă ți-e foame, imediat vezi cum se luptă cu sufletul. Dumnezeu ne-a lăsat o anumită „rețetă” și o găsim foarte cuprinzătoare în Efeseni 6:11-18.

Efeseni 6:11 – Este folclor diavolul sau atacul lui? „Un om contemporan, un om modern, a.. ce diavol!” poate ar spune cineva, însă acela este orb. Dacă ai fi orb și ai vrea să te lupți cu un adversar, crezi că ai avea mari șanse de biruință? Nu, pentru că ești orb și nu vezi. Ceea Dumnezeu ne spune întotdeauna prin Scriptură, este că trebuie să vezi adevărul, trebuie să vezi adversarul ca să poți lupta, măcar să te poți apăra. Dacă nu vezi și ești orb, nu ai nici o șansă! Lumea zace în cel rău și nu percepe lupta.

Probabil în fiecare minut sunt mii și mii de oameni care mor. Noi până la urmă suntem oameni și murim, dar vreau să vă spun, că dacă murim fără Hristos, am trăit în zadar și nu mai avem nici o speranță.

Efeseni 6:12 – observați unde este sursa răului și sursa ispitelor care vin ca o ploaie peste noi?

„De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu” – știm că atunci când facem o casă, îi punem armătură; fără acea armătură totul este vulnerabil! – Efeseni 6:13.

Efeseni 6:14 – „Stați gata dar având mijlocul încins cu adevărul” – sunt minciuni în viața noastră? Mai devreme sau mai târziu, acea minciună va fi ca o crăpătură în platoșa neprihănirii și să știți că acea crăpătură poate să fie și mai adânca dacă noi o ținem acolo.

Efeseni 6:15 – a vesti Evanghelia nu este o chestiune doar pentru evangheliști, pastori și pentru lucrători, ci este și pentru tine. Este parte din neprihănire! Poate nu vrei să zici vecinului, pentru că zici „oare ce va spune despre mine că m-am pocăit?” și ții la imaginea ta față de oameni? Dacă te identifici cu Hristos, îmbraci crucea lui Hristos. Identifică-te cu Hristos, cu crucea Lui, spune Evanghelia!

Efeseni 6:16 – cum stăm cu credința? Mâine doctorul îți dă o veste: „Vei muri!” Este ceva nou în asta? Dar ce ai crezut până acum că nu vei muri? Eu vă vorbesc doar vouă ci și mie îmi spun aceste lucruri.

Tatăl meu la 70 și ceva de ani a avut probleme cu inima. A fost un tată excelent, a ținut la noi la copii lui și ține în continuare dar nu este credincios. Am văzut în el o disperare și i-am zis:

  • Tată ai 70 de ani, de ce tot ești așa disperat?
  • Fiule, măcar 25 de ani să mai trăiesc.

Pe moment mi-a venit să râd, dar mi-am dat seama că pentru el, care nu are nădejdea vieții veșnice, totul se petrece aici pe pământ. Ce așteptare să aibă el dincolo?

Azi dimineață când m-am dus în baie, am început să pășesc pe apă și am zis: „Ce se întâmplă aici?” Era de la canalizare apă pe gresie și a fost o încercare pentru mine să stau calm.

Trebuie să avem credință, Dumnezeu are un plan, poate fi bun sau mai rău, dar știu un lucru: haideți să ne încredem în Dumnezeu! Dacă e să murim, vom muri! Dar care este problema? Oricum vom muri!

Un scriitor zicea: „E mai bine să mori ca un leu decât ca un câine schilodit!” Dacă e să murim, e o onoare să murim pentru credința în Hristos! Eu personal, cred că martirii sunt niște oameni binecuvântați!

Am un prieten care s-a căsătorit și soția lui a trecut printr-un cancer, a fost operată și a fost o perioadă grea pentru ei; era chiar în primul an de căsătorie. M-am întâlnit cu el și vorbeam și mi-a zis: –

  • Cei care au cancer sau cei care au acest diagnostic, sunt mai binecuvântați ca noi.
  • De ce? – am întrebat eu.
  • Ei au timp să se pregătească, dar noi putem muri fără să ne pregătim

M-am gândit la ce a zis și avea dreptate. Oricum murim, dar de ce nu te pregătești? Pentru că tu crezi că nu mori! Aceasta este de fapt, falsul! Dacă știi că ai un diagnostic și că mai ai 5 ani, parcă realizezi puțin mai clar, începi să vezi că de fapt nu ești veșnic, ci trecător și că trebuie să-ți pregătești plecarea. În față cu moartea nu mai este nici soțul, nici soția, nici cei mai buni prieteni ai tăi, ci vei fi tu singur. Ești pregătit să-L întâlnești pe Hristos? El este Judecătorul celor drepți și celor nedrepți.

Efeseni 6:17 – noi ca și evanghelici credem și mărturisim că mântuirea este prin credința în Isus Hristos. Alții spun că aceasta este aroganță și că noi ne mândrim când afirmăm acest lucru! Însă aceasta este ce spune Scriptura. Hristos a biruit moartea! Unirea mea cu El îmi aduce viață – 1 Ioan 5:11-12. Și întrebarea este: sunt eu unit cu Hristos? Problema nu este că Dumnezeu a dat viață în Hristos, ci sunt eu unit cu Hristos?

Ieri am ieșit în parc și am avut ocazia să vorbesc cu 3 persoane, mai întâi cu două persoane, apoi cu una, un bărbat. Am vorbit cu el plimbându-ne (El avea un copilaș și mi-am dat seama că dacă ieși cu un copil mic, toate femeile se opresc și apreciază copilașul acela; devii o țintă pentru orice doamnă. Mi-am dat seama ce instincte materne puternice au față de copii. Bărbații trec, nici o problemă, nici unul nu se oprește! Dar orice femeie dacă vede un copilaș, gata! Întoarce capul și îți zâmbește sau îți spune ceva!). Era un om extraordinar, fost polițist și pensionar. Am vrut să vorbesc despre Dumnezeu cu el și am observat că el se îndrepta mereu spre religie. Mi-am dat seama că de fapt numai Domnul poate să-i deschidă ochii și să vadă că realitatea creștinismului este ceva spiritual, este legat de o credință vie. El tot pe legea religie o ținea și parcă nu găseam putere, nu găseam cuvinte să-i explic că de fapt creștinismul în esență are de-a face cu credința, cu o viață și o inimă schimbată și cu o nădejde biblică! Și m-am văzut neputincios!

Uneori mă văd în această situație ca un prinț în lumea aceasta care văd lumea întunericului și vreau să dau lumină, dar nu am nici o putere. Sunt așa de conștient că numai Dumnezeu poate să aprindă focul luminii!

Degeaba încerc eu să fac ceva sau să explic logic, căci nu am nici o putere. Dar cu neputința aceasta și într-un fel simțind durerea acestei realități, îmi vine o bucurie prezentă – „Doamne eu te cunosc pe Tine, eu înțeleg realitatea aceasta! Nu e vorba de religie, nu e vorba de lumânări, tradiții sau ce spune papa, ci este vorba de Tine și eu te cunosc pentru că am început să văd în Scriptură realitatea spirituală.” Este un har!

Dragii mei, Dumnezeu ne-a dat această platoșă, o avem ca și credincioși ai noului legământ, Dumnezeu ne-a dat-o în Hristos. Problema este cum stăm cu crăpăturile? Încă sunt păcate în viața noastră care sapă în noi? Sfatul lui Dumnezeu este: „Întoarce-te, du-te la cruce, oprește-te!”

Ca tânăr poți avea slăbiciunile pentru această vârstă! Eu sunt la 45 de ani și pot avea ispitele pentru nivelul acesta. Oamenii în vârstă, au ispite la nivelul lor, toți avem ispite, toți aveam posibilitatea de a avea acele crăpături. Trebuie să ne luăm platoșa neprihănirii și să avem grijă ca păcatul să nu se cuibărească în viața noastră! Pentru că ne va smulge de la altar ca și Ioab. El a făcut crime în viața lui și nu s-a supus lui Dumnezeu. El se ținea de coarnele altarului și de acolo l-a smuls Dumnezeu pe Ioab și a fost ucis. Te poți ține de coarnele altarului, dar dacă păcatul este încă în viața ta, să știți ca el roade ca o gangrenă.

Frații mei, surorilor, nu vă vorbesc ca unul care sunt mai înaintea voastră, ci vă vorbesc ca unul care mă lupt și eu. Dar stând în Scriptură, sunt conștient că păcatul ne distruge. Nu lăsați păcatul să pătrundă, luați Cuvântul lui Dumnezeu și împliniți-L. Nu că veți mântuiți prin aceasta, căci mântuirea este prin credința în Hristos! Dar vom putea să rămânem în jertfa lui Hristos pentru că diavolul ne va ataca.

Dacă te confrunți cu ceva (pentru că toți avem slăbiciuni), trebuie să vorbim cu cineva, trebuie să împărtășim acel lucru sau mă rog singur, mărturisesc păcatul: „Doamne am această neputință, slăbiciune. Îmi mărturisesc păcatul, iartă-mă, dar vindecă-mă!” Acesta este primul lucru, apoi trebuie să vorbesc cu cineva de încredere și să-i zic: „Măi frate mă lupt cu asta!” Și poate sunt lucruri grele cu care mă lupt! Trebuie să avem curajul să ieșim din ele, trebuie să avem curajul să începem să le împărtășim cu cineva!

Să știți că un creștin înfrânt are cea mai mizerabilă viață pe care o poate avea. Ori ești biruitor ori mai bine ai avea o viață fără să fi cunoscut adevărul. Am zis mai bine, însă ceea ce vreau să zic este că un necredincios nu știe, merge la moarte cum spune în proverbe „ca boul la tăiere!”. El nu este conștient că boul se duce la tăiere și inima îi va fi străpunsă de cuțit! Dar măcar are ceva acum! Dar tu care știi adevărul și nu trăiești ai cea mai mizerabilă viață. Hristos spune: „Vin-o la Mine!”

Cercetează-ți viața legat de păcat, întoarce-te cu toată inima. Poate nu te-ai întors niciodată și nu te-ai abandonat în mâna lui Hristos! Vin-o la Hristos! Dacă ești în Hristos, ai grijă cu armătura lui Dumnezeu și verifică mereu și mereu ce nu este după voia lui Dumnezeu.

Efeseni 6:18 – cu alte cuvinte, nu numai pentru mine trebuie să fac aceasta. Suntem datori unii altora, să mă rog și pentru tine și tu pentru mine. Așa de mult avem nevoie de păstrare a platoșei neprihănirii încât trebuie să ne rugăm unii pentru alții.

În Biserica creștină, de-a lungul istoriei a fost foarte mult întuneric și am văzut mult fals, crimă, corupție. Din păcate chiar și astăzi este la fel! Am fost la Timișoara, am intrat într-o anumită biserică și pentru că vin din alt oraș, alt spațiu, am putut să observ mai bine întunericul. Dacă trăiam acolo, întunericul din partea aceea mă cuprindea. Dar când vii din altă parte, parcă vezi lucrurile altfel, ești mai luminat. Sunt biserici astăzi care au căzut pe această latură a umanismului și mă doare vă spun sincer. Biserica lui Isus Hristos este o rămășiță, dar dacă chiar și aici este întuneric, să știți că avem nevoie cu toți de pocăință și să ne rugăm pentru mișcarea evanghelică.

Diavolul nu atacă numai lumea din afara Bisericii, ci și Biserica. De ce auzim anumite lucruri de pastori, de unul de altul, lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple? Este corupția și întunericul peste noi.

Noi trebuie să fim o bună mărturie în bisericile evanghelice din Brașov. Cu ce ne aducem noi aportul în biserici?

Cum ești tu, cum sunt eu, cum este biserica Providența? Trebuie să ne cercetăm!

Domnul Isus spune că El ne va face liberi. Liberi de ce? Pot să văd, pot să înțeleg, pot să cred! Cât de binecuvântați sunt cei care sunt ai lui Hristos! Amin!