Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

27 July 2015

Faptele Apostolilor 13:1-12 - Sorin Prodan

Faptele Apostolilor 13:1-12

Înainte de a intra în studiul acestui Cuvânt din Faptele Apostolilor 13, dați-mi voie să vă spun ceva.

Nu știu care este sentimentul vostru în parcursul studiului acestei cărți, dar de când am început această carte și ne apropiem aproape de un an de zile de când studiem această carte, sunt 2 lucruri pe care cred că putem să le vedem. Pe de o parte, faptul că Dumnezeu ne descoperă lucruri extraordinare prin această carte. Și speranța mea este că nu sunt doar eu sau ceilalți care predicăm Cuvântul și în mod firesc ne pregătim, adâncim acest Cuvânt, descoperim lucruri frumoase, ci rugăciunea mea și speranța mea, este că și voi care ascultați Cuvântul acesta din Partea lui Dumnezeu prindeți profunzimile Cuvântului.

Vedeți, noi suntem într-un fel constrânși să studiem, dar cei care ascultă pot să aibă o atitudine de detașare: „Dacă ajungem la biserica Providența ascultăm mesajul, dacă nu poate mai ascultăm peste 2 capitole ceva.” Și într-un fel, între cele 2 momente se pierde ceva. De aceea noi am și hotărât să punem pe site mesajele pentru ca toți să le poată asculta.

Dragii meu eu cred că este vital să prindem dinamica aceasta a studiului cărții Faptele Apostolilor pentru că aici nu știu dacă ne vom mai întoarce vreodată. Vom trece la alte cărți, vom studia alte cărți și poate din când în când ne vom întoarce, dar acum trecem prin toate capitolele acestea și mi-aș dori foarte mult să prindem imaginea completă pe care Dumnezeu dorește să ne-o arate nouă bisericii Providența.

Învățăm, Dumnezeu ne descoperă lucruri și învățăm. Știți unde poate să apară problema? Doar să fim învățați și să ne oprim aici.

Al doilea lucru pe care îl văd este că pe măsură ce studiem cartea Faptele Apostolilor, Dumnezeu ne și expune la lucrare pentru că dacă El ne învață, El o face cu un scop. Nu ne învață doar ca să fim încântați de ce învățăm din Faptele Apostolilor. Ci ne învață ca să putem trăi realitățile acestea. Constat că deja trăim experiențe de prigoană într-o formă sau alta, constat că Dumnezeu ne expune și la niște zone interesante, zone de bătălie și de luptă poate mai puțin familiare nouă.

Ați auzit deja în ultimele duminici, că Dumnezeu ne-a deschis un câmp de misiune într-o zonă extrem de grea. Este zona în care duhurile răutății, care sunt în locurile cerești, au o stăpânire puternică, este zona în care sunt demoni, zona în care a fost vrăjitorie, oameni care s-au implicat în tot felul de manifestări și de acte oculte și duhurile necurate au intrat în viața lor și acum sunt la spitalul de psihiatrie. Acolo ne Dumnezeu ne trimite săptămână de săptămâna să ne rugăm pentru oamenii aceștia și să luptăm. Diavolul știe că atunci când un copil al lui Dumnezeu intră în sfera lui puternică de influență, produce pagubă mare, pentru că Duhul lui Dumnezeu duce lumina acolo și oamenii sunt eliberați de duhuri și sunt întărituri ale diavolului care se prăbușesc. În astfel de bătălii suntem.

Unde îți regăsești viața când asculți mesajele acestea din fapte? Câte din lecțiile pe care le-a invățat din Faptele Apostolilor se regăsesc în trăirea ta zilnică? În ce măsură ei cuvântul predicat în acest loc? Te duci acasă și-L întrebi pe Dumnezeu: „Doamne, ce vrei să fac acum? Cum vrei să trăiesc lecțiile acestea din Faptele Apostolilor?” Aceasta este dinamica care trebuie să fie între predicarea Cuvântului și împlinirea Cuvântului. Domnul Isus Hristos spune: „Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți.” Nu doar dacă le știți!

Textul pe care l-am citit în această zi, răspunde la 3 întrebări simple, dar extrem de importante. Adesea, dragii mei, întrebările simple revendică uneori adevărurile mari, adevărurile profunde care ne uimesc. Cele 3 întrebări la care aș vrea astăzi să ne uităm sunt:

  1. Cum ne vorbește Duhul Sfânt nouă?
  2. Cum cheamă Dumnezeu pe un om în lucrare?
  3. După ce Dumnezeu cheamă pe un om, cum folosește Dumnezeu Duhul Sfânt oameni pentru lucrare?

Acestea sunt cele 3 întrebări. Textul la care am ajuns astăzi, vine și răspunde într-un mod foarte explicit acestor întrebări.

De altfel, vreau să vă spun ceva. Împreună am studiat 12 capitole și am intrat în capitolul 13. Aici în acest capitol, este un fel de bornă spirituală, o bornă kilometrică în care se schimbă peisajul cărții Faptele Apostolilor. De aici din capitolul 13, începem să mergem împreună cu Pavel în călătoriile sale misionare. Până acum Evanghelia a fost vestită în Ierusalim, apoi a fost vestită în Iudeea și Samaria, iar acum este momentul când după ce a fost puțină anticipație a tranziției Evangheliei spre neamuri împreună cu Pavel, acum ne ducem, luăm corabia și navigăm pe mare prin Marea Mediterană, prin Asia Mică spre Europa și până la marginile pământului. Acesta este programul pe care Domnul Isus Hristos l-a anunțat în mod profeti. Voi veți primi o putere când se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi și-mi veți fi martori în Ierusalim, în Iudeea și Samaria și până la marginile pământului. Acum începem să mergem spre marginile pământului.

Haideți așadar să ne întoarcem la prima întrebare: cum vorbește Duhul Sfânt? De ce este important oare să punem întrebarea aceasta?      De ce important să știm cum vorbește Duhul Sfânt? Pentru că ne uităm în biserici, ne uităm în viața multor oameni și pe de o parte vedem multe abuzuri și multe moduri în care oamenii spun că le vorbește Duhul lui Dumnezeu, când de fapt nu le vorbește nici un Duh, ci le vorbește mintea lor sau le vorbește un duh străin și nu este nicidecum Duhul lui Dumnezeu! Abuzuri, simulări, lucruri ciudate pe care nu ai cum să le regăsești în Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este o extremă.

La cealaltă extremă se află oamenii care văzând toate abuzurile și simulările și tot spectacolul acesta ieftin și lipsit de fundament și de bază biblică sau speriat așa de tare încât cenzurează lucrarea Duhul Sfânt și spun: „Nu, Duhul Sfânt nu mai lucrează așa. Vă spunem noi cum lucrează Duhul lui Dumnezeu!” Și aproape că ei sunt cei care dictează cum să lucreze Duhul Sfânt, în loc să lase libertate Duhului să vorbească și să lucreze.

De aceea este important să știm din Scriptură, cum vorbește Duhul Sfânt. Cum îți vorbește Duhul Sfânt?

Aș împreună să ne uităm la textul nostru și să descoperim răspunsul la această întrebare. Cred că toți sunteți de acord când spun că Duhul Sfânt vorbește prin Cuvântul lui Dumnezeu. Absolut nimeni nu o să zică: „Nu, nu vorbește prin Cuvântul lui Dumnezeu.” Duhul Sfânt vorbește! Și aici este aproape unanimitate când afirmăm acest lucru.

Vă aduceți aminte, de pildă, când Domnul Isus se pregătea de răstignire și a stat împreună cu ucenicii Lui. În Ioan capitolul 16 este consemnat în versetul 13, spunând ucenicilor: „Când va veni Mângâietorul (Duhul Sfânt), Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare.” Atunci când te apropii de Cuvântul adevărului, de revelația descoperită deja și iei Cuvântul acesta și îl citești, Duhul lui Dumnezeu vine și ia cuvintele inspirate, revelate cu autoritate și le face vii în viața ta.

Cei care ați fost la rugăciune miercuri ați auzit un mesaj în care s-a spus că se întâmplă să citești Cuvântul și parcă rămâne doar la această fază: doar îl citești. Dar câteodată citești Cuvântul lui Dumnezeu și deodată Duhul îți prinde conștiința și-ți descoperă lucruri absolut uimitoare din Cuvântul acesta. Este adevărat? Ați trăit experiența aceasta? Așa vorbește Duhul, prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Uitați-vă în Ioan 14:26. Ce vrea să spuna aici, este că Cuvântul pe care Domnul Isus L-a spus și este consemnat în Evanghelii, este Cuvântul pe care Duhul lui Dumnezeu îl ia și prin acest cuvânt Duhul ne vorbește. Deci este foarte clar că Duhul lui Dumnezeu vorbește prin Cuvânt.

Acum uitați-vă ce spune Cuvântul în Fapte 13:1. Acolo se aflau învățători. Care este rolul unui învățător? Rolul învățătorului este să stea înainte Bisericii și să explice Cuvântul acesta din Scripturi și oamenii aud Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu i-a Cuvântul acesta și-L așează în inimă. Prin Cuvânt zguduie conștiința, prin Cuvânt îți schimbă viața și știi când îți vorbește Dumnezeu. Te afli poate în mulțime și se întâmplă ceva deodată.

Eu îmi aduc aminte când întâia dată Duhul lui Dumnezeu mi-a vorbit. Intrasem într-o adunare mică ca aceasta, mă aflam acolo undeva prin spate. Predicatorul care-l vedeam pentru întâia oară, s-a dus, a deschis Scriptura și a început să predice. Și la acea vârstă tânără, Dumnezeu deodată mi-a luat inima și a deschis-o ca și Lidiei și Cuvântul lui Dumnezeu a început să lucreze. Ce frumos vorbește Dumnezeu! Am intrat în rezonanță cu cerul, pur și simplu parcă inima mea simțea simfonia aceea absolut uimitoare a lui Dumnezeu. Așa vorbește Duhul lui Dumnezeu, prin Cuvânt! Și nimeni nu o sa zică: „Nu este adevărat!”

Dar unde încep problemele? Al doilea mod prin care vorbește Duhul Sfânt este prin prooroci, așa ne spune Faptele Apostolilor.

Uitați-vă la un fragment pe care l-am studiat deja în Fapte 11:27-28. De altfel aici am mai învățat lecția frumoasă că în ciuda foametei, ucenicii au hotărât să trimeată ajutor celor care locuiau în Iudeea. Dar Duhul a vorbit prin prooroci, Duhul vorbește prin prooroci.

Apoi uitați-vă în Fapte 13:1 și versetul 2 începe cu cuvintele: „Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis:…” Sunt absolut convins că Duhul a vorbit prin acești prooroci. Proorocul este omul care în mod supranatural, tainic pentru noi și pentru cei mai mulți, primește Cuvântul lui Dumnezeu, o descoperire de la Dumnezeu și o aduce înaintea Bisericii. Duhul lui Dumnezeu descoperă situații particulare sau chiar viitorul, sau o situație de criză care va veni și proorocul aduce cuvântul acela din partea lui Dumnezeu în mod direct Bisericii – Duhul vorbește prin prooroci.

În al treilea rând (și aici cred că există mai mult consens) Duhul lui Dumnezeu vorbește și în mod direct. V-a vorbit vreodată Duhul lui Dumnezeu în mod direct? Cum? Duhul lui Dumnezeu poate vorbi în conștiință.

Ne întoarcem la Ioan 16 și uitați-vă la versetele 8, 9 și 10. Duhul lui Dumnezeu vine înaintea lumii și Dumnezeu a așezat o conștiiță în fiecare și Duhul dovedește lumea aceasta vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata. Cum credeți că Dumnezeu a început această lucrare de convingere în inima voastră? Prin Duhul! Duhul a venit și te-a convins că este păcat în inima ta. Duhul te convinge că este nedreptate, că este înșelăciune, că este dependență de păcate ascunse, că ascunzi păcatul. Duhul este Cel ce pătrunde în tainele inimii și le aduce la vedere, le aduce la lumină. Duhul îți vorbește prin conștiință.

În al doilea rând Duhul vorbește prin vedenii sau vise de noapte. Deschide-ți la Fapte 16 și priviți ce se întâmplă acolo. Pavel se duce în călătoriile misionare și ajunge prin fel de fel de cetăți – versetul 4. Versetele 5-10 – Duhul vorbește prin vedenii sau vise de noapte.

Acum este adevărat sunt tot felul de vise și uneori te trezești dimineața și te gândești dacă a fost de la Domnul sau nu. Vreau să vă spun ceva! Atunci când Duhul ne vorbește prin vedenii sau vise de noapte, este atât de clar că nu mai ai nici un dubiu dacă a fost din partea Domnului sau nu. Dacă ai întrebări sau dubii, vreau să-ți spun că s-ar putea să nu fi fost din partea Domnului. Dar sunt alte vise în care Duhul ne vorbește atât de clar! Cel puțin eu nu pot nega vreo 2 sau 3 vise care au fost absolut din partea Domnului. Într-unul pur și simplu m-am trezit și încă mai auzeam în formă audibilă cântecul îngerilor și m-am speriat. Dar a fost real, așa vorbește Dumnezeu. Vorbește și prin vedenii și prin vise de noapte.

Apoi Duhul lui Dumnezeu vorbește prin mesaje vocale. Găsim în multe situații din Faptele Apostolilor, că Duhul Sfânt a zis: „…” De pildă Filip, care s-a sculat și a plecat. Cuvântul Domnului zice că a ajuns undeva pe un drum și în Fapte 8:29, Duhul a zis lui Filip: „Du-te și ajunge carul acesta!”

În multe situații din Fapte citim sintagma aceasta: „Duhul a zis.” Întrebarea care poate să se ridice aici, este: cei care au auzit rostirea aceea a Duhului, au auzit-o pur și simplu în formă audibilă cu urechile lor? Sau a fost ceva care a convins inima lor atât de puternic și într-adevăr Duhul le vorbea? Eu cred că și una și alta!

Au fost oameni care au mărturisit că au auzit o voce clară. S-au întors de jur împrejur și nu era nimeni, dar vocea a fost clară. Însă câteodată Duhul vorbește într-un mod în care te constrânge să faci ceva.

Îmi aduc aminte de o situație de genul acesta când eram în București într-o situație foarte grea din viață. M-am dus într-un parc să mă rog și în fața mea a trecut o femeie în cârjă și picioarele foarte deformate. Duhul a început să-mi vorbească dintr-o dată și mi-a zis: „Crezi tu că ai o problemă mare? Uită-te la probleme mari! Acestea sunt probleme mari!” Și dintr-o dată am văzut antiteza în problema mea pe care o consideram pur și simplu covârșitoare, mă zdrobea și o problemă care era mult, mult mai mare decât în viața mea. Apoi Duhul mi-a zis: „Du-te și spune-i o vorbă bună.” Și mă gândeam: „Hmmm… e poate mintea mea care mă împinge. Mai bine stau cu problemele mele.” Dar atât de presant a fost îndemnul Duhului că am început să mă chinui. Dacă se uita cineva la mine putea observa că mă țin de banca aceea. Și până la urmă Duhul mi-a zis: „Du-te că o încurci dacă nu te duci!” Pur și simplu în mintea mea mă simțeam deja vinovat că nu mergeam să-i spun o vorbă bună acelei femei. M-am ridicat, m-am dus după ea prin spate și atât de teamă mi-a fost s-o abordez că am trecut pe lângă ea și m-am dus înainte. După ce am trecut de ea, în sinea mea mă simțeam mizerabil și supărat. M-am tot dus până la capătul acelei alei care se despărțea între alte alei și m-am dus acolo, m-am pus pe o bancă și m-am uitat cum se apropie femeia aceea. Ce credeți că s-a întâmplat? Femeia a venit și s-a așezat lângă mine pe bancă! Și Duhul mă intreba: „Ce mai vrei? Am pus-o acum lângă tine. Nu ai vrut să-i vorbești în timp ce mergea, iată că am pus-o lângă tine!” Și m-am întors spre ea și i-am zis: „Stimată doamnă, nu vă este greu să vă plimbați în felul acesta prin parc?” Știți ce mi-a spus? S-a uitat așa cu o privire calmă spre mine și a spus: „ Tinere, de 10 ani mă plimb în parcul acesta și nimeni nu mi-a pus o astfel de întrebare.” Aveam să aflu că a fost balerină la Opera Română, că atunci când a fost revoluția se afla la Teatrul Național și au venit tancurile, mulțimea s-a speriat și a încercat să intre în Teatrul Național și au călcat peste ea și i-au zdrobit picioarele pe treptele Teatrului Național. Și de acolo Dumnezeu a deschis câțiva ani de zile în care i-am explicat Cuvântul lui Dumnezeu și Evanghelia. Dar Duhul a vorbit! A fost atât de clar că Duhul îmi vorbea în modul acela.

Apoi în final, Duhul vorbește prin diverse circumstanțe. În Fapte 20, îl vedem pe Pavel care stătea cu prezbiterii din Efes și vorbea și se îndrepta spre Ierusalim și le zice așa: „Eu mă duc spre Ierusalim, dar Duhul mă înștiințează din cetate în cetate că m-așteaptă lanțuri!” Și poate îi spunea în mod direct: „Pavele, lanțurile te așteaptă la Ierusalim.” Sau era ceva în conștiința lui și o intuiție atât de clară că era persecutat și legat sau erau diverse lucruri care indicau că aceasta este perspectiva care se apropie.

Așa vorbește Duhul Sfânt! Prin Cuvânt, prin prooroci și în mod direct omului! Acum, aici apare o problemă foarte, foarte delicată.

Unii au considerat că atunci când Scriptura a fost încheiată, când revelația lui Dumnezeu a fost încheiată în momentul acela, forma în care Duhul lui Dumnezeu comunică oamenilor, nu mai este prin prooroci sau în mod direct, ci doar prin Cuvântul lui Dumnezeu. Și ei spun: „Dacă vrei ca Domnul să-ți vorbească, nu te du nici la prooroci, nu aștepta ca Duhul să-ți vorbească în mod direct, ci du-te la Cuvânt și așteaptă ca Duhul să-ți vorbească numai prin Cuvânt!”

Pentru această afirmație, vreau să vă spun cinstit, în mod personal, nu găsesc nici o bază biblică, nu găsesc nici o acoperire. Eu cred că în Fapte 13, explicit ne spune Cuvântul lui Dumnezeu că în Biserica din Antiohia, erau prooroci și învățători. Cred că este greșit atunci când se afirmă că astăzi învățătorul este cel care ia rolul proorocului aducând Cuvântul lui Dumnezeu și explicându-L. Darurile acestea sunt daruri diferite. Învățătorul are rolul de explicare a Cuvântul lui Dumnezeu, iar proorocul are darul de aducere a Cuvântul și de descoperire într-o formă particulară.

Cei care în general spun că Duhul lui Dumnezeu nu mai vorbește prin prooroci sau în mod direct, ei consideră că dacă astăzi ar vorbi prin prooroci sau în mod direct, aceasta ar fi revelație de la Dumnezeu pe picior egal cu Scriptura.

Vreau să subliniez că dacă cineva crede că Dumnezeu prin prooroci sau în mod direct, nu înseamnă că aceasta este revelație de la Dumnezeu egală cu Cuvântul Său. Ci este descoperire de la Dumnezeu pentru anumite situații particulare din viața ta, din viața mea sau din viața Bisericii.

Sunt și oameni care spun că Dumnezeu le descoperă Cuvânt egal cu Scriptura. Dați-mi voie să vă dau un exemplu.

Nu de mult am fost la Pucioasa și am luat și alți frați cu mine și când am ajuns acolo le-am spus: „Băieți, mâine dimineață vreau să vă iau să vă duc undeva.”

La Pucioasa există o mănăstire și o mișcare care se numește „Noul Ierusalim”. Și oamenii aceștia cred că Noul Ierusalim se coboară în România în Pucioasa! Am vrut să mă duc să le dovedesc fraților că realmente oamenii aceștia așa cred, că Pucioasa a fost aleasă de Domnul ca Noul Ierusalim să vină tocmai în Pucioasa – orașul Pucioasa, comuna Glod. Oamenii aceștia și-au construit acolo în 1992 o mănăstire interesantă pe care au numit-o Noul Ierusalim – Templul. Ne-am dus acolo și ne-am uitat, era o poartă mare cu tot felul ochi, îngeri, șerpi și tot felul de simboluri foarte interesante. În timp ce stăteam, ne uitam acolo și citeam că „Însuși regele Mihai I a fost ctitor acolo și și-a dat el acordul.” Dacă vă duceți pe adresa site-ului lor, (www.noulierusalim.ro) să vedeți ce legătură au făcut ei între Mihail, îngerul Domnului și ctitoria aceasta! Citiți, este  șocant și interesant !

Ei consideră că un grup de aleși dintre ei, intră în acest Templu și aud direct vocea lui Dumnezeu, vocea Duhul Sfânt la sărbători. Și după ce o aud, tipăresc reviste care spun că reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, revelație de primă mână egală cu Scriptura. Dragii mei nu glumesc, de aceea am și adus această revistă aici. Pur și simplu ei spun că revelația continuă, că Dumnezeu nu a încheiat odată cu Apocalipsa revelația Sa. Și astăzi sunt acești alești care aud vocea și este Cuvântul lui Dumnezeu.

Ce vreau să vă spun, e că acest lucru este o erezie atât de mare cum nu s-a mai văzut! Nu mai există așa ceva!

Dumnezeu nu mai aduce revelație în ce privește mântuirea  noastră. Cuvântul spune: „Dumnezeiasca lui putere ne-a descoperit tot ce privește viața și evlavia.” Din pricina aceasta Duhul lui Dumnezeu nu mai vorbește? Nicidecum! Duhul continuă să vorbească.

Sunt situații particulare din viață în care Duhul vine și ne vorbește și ne arată că ce ne spune este compatibil cu Cuvântul. Dacă ce primim de la Duhul lui Dumnezeu nu se află în Scriptura atunci nu vine de la Duhul lui Dumnezeu. Dacă ai spune că Duhul lui Dumnezeu a zis așa: „Acum că taicătu te-o enervat așa de mult, ridică-te și dă-i o bătaie bună!” Aceasta vă garantez că nu-i de la Dumnezeu, pentru că El zice să-i cinstim pe părinți – e foarte clar. Dacă astfel de voci vin și în conștiință și în inima ta sau să și-o auzi cu urechile tale, acela e un duh rău, un duh străin.

A doua întrebare care aș vrea să o pun: cum cheamă Duhul Sfânt pe un om în lucrare? Și aici printre noi sunt oameni care au fost chemați de Dumnezeu în lucrare.

În primul rând eu cred că ce face Duhul lui Dumnezeu atunci când cheamă pe un om în lucrare – și vedem din istoria biblică – este că așează în inima lui chemarea aceea. Și deodată omul acesta începe să simtă ceva, să simtă că Dumnezeu îl împinge sau îl atrage spre ceva. Apoi începe o frământare în inima lui și se uită că el vrea ceva în această viață, există o pasiune, există o dăruire pentru carieră, un domeniu anume, însă în același timp simte cum Dumnezeu îl cheamă. Este o chemare interioară și spune: „Vino, vreau să te folosesc în lucrarea Mea!” Și începe probabil tensiunea și frământarea aceea! Câți dintre voi ați simțit-o și v-ați frământat?

În timpul liceului, după ce Domnul m-a chemat prin clasa a X-a, stăteam în genunchi și plângeam cu lacrimi, puneam cartea de analiză pe o mână și Biblia pe cealaltă și strigam: „Doamne, ce vrei să fac?” Ce știam însă cu toată ființa mea, este că Dumnezeu mă cheamă. Căci dacă nu mă chema, acum era cu analiza matematică în mână și mă bucuram să mă duc departe la informatică, să studiez computere ș.a.m.d. Dar era chemarea și lupta în interiorul meu.

Prima dată Dumnezeu așează chemarea aceea în tine. Apoi acea lucrare este confirmată prin daruri. Dumnezeu nu te cheamă la o lucrare dacă nu te echipează pentru lucrarea aceea. Vin oameni și spun: „Frățioare, dar tu ai darul cântatului, tu ai darul predicatului, ai dar de evanghelist frate! Pune darul acela în slujirea lui Dumnezeu!” Darul este cel care dublează chemarea aceea și arată că este ceva acolo. Dumnezeu cheamă și echipează cu darul respectiv.

Dar ce este mai frumos decât atât? Este următorul lucru: chemarea aceasta și cultivarea darului are loc în mediul Bisericii care se roagă, vede și confirmă chemarea aceea.

În Biserica din Antiohia erau acești prooroci și învățători și pe când slujeau ei Domnului, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”

Acesta este mediul în care Dumnezeu i-a chemat. Atunci Biserica ca să nu se grăbească și să zică că și-au pus mâinile prea devreme peste cineva, uitați-vă ce fac: versetul 3. Cât de mult îmi place Biserica din Antiohia! Și Doamne cât mă rog să avem și noi momentul „Antiohia” aici! Când Duhul lui Dumnezeu cheamă oameni, ne uităm și vedem pe care-i cheamă, ne rugăm pentru ei și într-o zi le spunem: „Gata! Dumnezeu te-a chemat!” Și vine Duhul lui Dumnezeu și vorbește și poate vorbește bisericii Providența și zice: „Puneți-Mi deoparte pe Adi și pe Bebe să plece și să predice în altă parte!” Iar noi am spune: Pe cine Doamne? Aaah.. Rămânem numai cu Sorin? Nu-i lua Doamne!”

Duhul i-a chemat pe Barnaba și pe Saul, pe cei mai buni din mijlocul lor și i-a trimis. Duhul lui Dumnezeu când vine și spune: „Faceți acest lucru.”, oricât am crede noi că este bine să rămânem în formulă completă sau cu cei mai buni, Duhul zice: „La treabă! Postiți, rugați-vă și trimite-ți!”

În versetul 2 Duhul a zis: „Puneți-Mi deoparte”. M-am uitat în termenul grecesc și am fost surprins pentru că cuvântul este „afuriseo”. Știți că se vorbește despre afurisenie și despre afurisit. Să fii pus deoparte înseamnă să fii afurisit. Dar Cuvântul a căpătat o conotație negativă deși în Scriptură avea o conotație pozitivă: separă pe cineva deoparte.

Uitați-vă, Duhul lui Dumnezeu cheamă oameni precis, specific și îi cheamă și la o lucrare precisă și specifică. Când Dumnezeu te cheamă, nu te cheamă să te duci treleleu nu știu pe unde. Dumnezeu te cheamă pentru o lucrare specifică. Atunci Biserica a confirmat. Biserica este mediul în care Dumnezeu cheamă și confirmă pe cineva pentru lucrare.

Am auzit un exemplu foarte frumos a unui tânăr care a simțit chemarea, s-a dus la seminar, Biserica l-a trimis la seminar, a început să studieze, dar lui i s-a părut că este cam slabă învățătura la seminar și a zis: „Mă duc la Harvard.” Și s-a dus ca să învețe mai mult, că avea capacitate. S-a dus acolo și cei de la Harvard au început să-i sucească mintea și a terminat el teologia la Harvard, dar a fost total distorsionat. Și-a luat el o biserică mică și a nenorocit biserica aceea. Apoi fiul lui s-a dus în lume, a început să consume droguri, era sunat din diverse orașe de poliție că a fost prins cu droguri, cu prostituție și viața acestui om a fost la pământ. După mulți ani de zile omul acesta s-a pocăit și s-a întors. Un reporter s-a dus și l-a întrebat: „Ce te-a făcut ca după atâția ani de zile, după ce ai făcut studii mari, doctorate, postdoctorate, să te întorci și să slujești în felul acesta?” Și el a spus: „Pe tot parcursul acestui zbucium și acestor încercări, un lucru nu am putut să neg: că Dumnezeu m-a chemat!”

Dumnezeu îl chemase și atât de puternică a fost acea chemare că nu a putut să o dea la o parte.

Eu am știut că Dumnezeu când m-a chemat, puteam să fac eu și informatică și matematică, că tot în lucrare voi sluji.

De aceea dragii mei, Domnul dacă vă cheamă, vă îndemn să nu vă risipiți timpul cu nu știu ce mari pregătiri zicând: „Lasă că fac lucrarea lui Dumnezeu, dar să-mi fac și eu studiile și să am eu ceva acolo pregătit!” Dacă Dumnezeu vă cheamă, duceți-vă la prezbiterii bisericii, rugați-vă împreună cu ei și cu Biserica și Dumnezeu va descoperi. Și nu vă mai pierdeți vremea și anii pe la Harvard, pe la Oxford și prin altă parte. Puneți-vă la treabă!

Ultima întrebare: cum folosește Duhul Sfânt oameni chemați în lucrare? Și aici este absolut fascinant – îmi place. Cum ți-ai imaginat, după ce Dumnezeu te-a chemat și Biserica a confirmat chemarea ta, că va fi lucrarea? Cum ți-o imaginezi?

Apare acolo printre cei 2, Barnaba și Saul, un tânăr pe nume Ioan și el era tânăr visător și idealist: „Haa, mă duc în misiune cu Pavel și cu Barnaba. Oau ce tare o să fie pe corabie acolo, trăim niște experiențe extraordinare!” Și se duc. Pavel însuși și Barnaba, probabil când au plecat din Antiohia cu binecuvântarea Bisericii, și-au zis: „Acum ne ducem în lucrare, ce extraordinar o să fie!”. Barnaba probabil a spus: „Haideți să mergem în Cipru că de acolo sunt eu și am neamuri o grămadă. Pe toată însula Cipru sunt cunoscut, toți mă cunosc.”

Merg acolo acolo în Cipru și se gândesc că încep să vorbească cu neamurile, apoi au ajuns la Salamina, au vorbit ce au vorbit ei acolo, au trecut în cealaltă parte, pe cea vestică la Pafos și au zis că se întâlnesc și cu niște evrei. Și într-adevăr s-au întâlnit cu un evreu pe nume Bar-Isus (tradus înseamnă fiul lui Isus, fiul Mântuitorului). Ei au spus probabil: „Pacea Domnului Isus frate! Ce mai faci?” Și acesta stătea lângă un oficial roman și probabil Bar-Isus i-a zis: „Dați-mi voie să vă prezit pe dregătorul Sergius Paulus.” Pavel și Barnaba dintr-o dată parcă au spus: „Oo, nu ne-am gândit că tocmai de ăsta dăm!” Dar după aceea, începând să vorbească cu Sergius Paulus deodată constată că Bar-Isus era cunoscut pe insulă cu numele Elima vrăjitorul – și acesta era vrăjitor. Probabil, dacă au avut vreun moment separat, Pavel și Barnaba au fi spus: „Băi frate, că tocmai la începutul lucrării dăm de un vrăjitor și de un dregător.” Și iată la ce-i expune Dumnezeu. Probabil scenariile pe care le-ai făcut în mintea ta legat de lucrare, nu seamănă deloc cu realitatea din care Duhul lui Dumnezeu te-a luat

Astfel Saul și Barnaba ajung înaintea lui Sergius Paulus, care îi cheamă și își exprimă dorința să audă Cuvântul lui Dumnezeu – ciudat lucru! Cine ar fi trebuit să-ți exprime dorința? Evreul, nu romanul! Dar îi cheamă acest roman ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu – era un om înțelept. Și atunci, în timp ce Pavel și Barnaba s-au așezat să-i explice Cuvântul, Elima fiind acolo, probabil când ei au zis de Mesia, Elima a zis: „Da, cum, ce Fiu al lui Dumnezeu? Dar Dumnezeu nu are și o fiică să o trimită?” Și probabil a venit cu tot felul de întrebări ca să-i obstrucționeze și să-l abată pe înțeleptul Sergius Paulus să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

Aceasta ni s-a întâmplat și nouă. Ne-am dus la spital și am început să explicăm Evanghelia și la un moment veneau cu întrebări: „Dar ce Dumnezeu nu are o fiică? Isus nu mai poate veni din când în când cum a venit atunci?” și tot soiul de ciudățenii.

Nu știu exact ce a făcut Elima, dar știu că s-a împotrivit și încerca să-l abată pe dregător de la credință. Atunci Saul, (de aici îl vom cunoaște cu numele de Pavel. Saul este în evreiește, iar „Paulos” în grecește. Pentru că lucra mai mult printre neamuri și printre greci, i s-a spus Pavel de atunci înainte) se supără în duhul lui, moatoarele încep să se încingă, nu mai rezistă și la un moment dat se oprește și spune: „Om plin de toată viclenia și toată răutatea.” Special îi zice acolo „fiul dracului”, că lui îi zicea Bar-Isus (fiul lui Isus). Și Pavel îi zice: „Tu nu ești fiul lui Isus, tu ești fiul dracului” – Bar-Diabolo sau Bar-Satan, cum i-o fi zis. Și i-o spune într-un mod foarte direct: „Vrăjmaș aș oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?” Apoi Pavel spune: versetul 11. Practic Pavel revedea scenariul în care el însuși fusese la întâlnirea cu Hristos!

Ceea ce mă uimește, este cum Pavel rostește peste el judecata aceasta și cum nu trece o zi, două sau o săptămâna să vină judecata lui Dumnezeu peste acest vrăjitor, ci în mod instantaneu. Pavel acolo, nu a rostit judecata aceea și apoi a zis: „Eee, să vedem dacă se întâmplă sau nu, că am zis-o!” Nu, lucrul acesta s-a întâmplat imediat, Dumnezeu lucra cu putere. Dregătorul când a văzut ce s-a întâmplat, a crezut. A văzut ce s-a întâmplat, dar nu a rămas numai la uimirea aceea, ci Cuvântul spune: versetul 12. Ca rezultat al minunii care a avut loc, el a crezut și apoi ca rezultat al învățăturii el a rămas uimit de frumusețea lui Dumnezeu. Nu este frumos cum lucrează Dumnezeu?

Dragii mei, eu cred că acest lucru trebuie să se regăsească în experiența noastră.

Două lecții învățăm de aici. În primul rând, modul de acțiune al Duhul Sfânt, în cele mai multe cazuri nu corespunde cu scenariile noastre anticipative. Noi ne putem închipui că ne ducem în campusul studențesc, că batem la o ușă, că sunt niște studenți acolo, că vorbim cu ei, dar habar nu avem ce-i dincolo de ușă. Poate până la ușă intuim cât de cât niște pași, dar după ușă, ce duhuri găsești acolo! Ce oameni distorsionați în mintea lor și ce minte stricată poți să afli.

Apoi a doua lecție, Duhul Sfânt lucrează cu o putere necuantificabilă în termeni umani. Uneori nouă ni se pare că Dumnezeu face o mare lucrare și avem sentimentul acesta și amplificăm și mai scriem și un raport în care zicem: „Oaaa ce mare lucrare a făcut Dumnezeu!” Dar în sinea noastră nu  prea vedem așa lucrurile.

Uneori Dumnezeu se uită la noi și ne vede poate mândrii și dornici de a provoca niște lucruri mari. Alteori noi ne simțim așa de slabi și atât de mici și în realitate Dumnezeu face lucrurile atât de mari, neașteptate pentru noi, ne uimește. Unii se duc în misiune probabil ani de zile și nu văd nici o lucrare și mor. Și după ce ei mor, Dumnezeu aduce valul trezirii și semințele acelea care au fost semănate în diverse locuri, Dumnezeu face să crească și să aducă rod. D

După moartea lui William Carey și Adoniram Judson și alți misionari care au trudit ani de zile pe câmpul Evangheliei și nu au văzut mari roade, Dumnezeu după aceea a adus Duhul care a căzut peste China, peste India și s-au născut mii și mii de biserici – milioane de oameni care s-au întors la Hristos.

Așa lucrează Duhul lui Dumnezeu! Nu-l poți cuantifica în termeni umani. Câteodată Dumnezeu mai îngăduie să vedem, alteori Dumnezeu zice: „Partea ta este să vestești Cuvântul, partea Mea este să aduc mântuirea!” La aceasta ne cheamă Dumnezeu, așa vorbește Duhul Sfânt, așa cheamă Dumnezeu prin Duhul Sfânt oameni în lucrare și așa îi folosește.

Ești gata să asculți vocea Duhului? Ești gata să fii chemat de Dumnezeu? Ești gata să fii folosit de Dumnezeu într-un mod în care El vrea?

Fie ca Domnul să aducă în viața noastră zeci și sute de momente Antiohia! Când Dumnezeu cheamă, Biserica confirmă și trimite. Și nu contează dacă mai rămânem 5 aici și 20 trimiși de Domnul. Amin!