Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

27 July 2015

Faptele Apostolilor 13:42-48 - Adi Martin

Faptele Apostolilor 13:42-48

Cineva a zis: „Aș vrea ca la sfârșitul întâlnirii să fiți ca și cum v-ar fi lovit un tir mare.” Toți au început să râdă. Nu s-au prins că de fapt vroia să spună „Aș vrea să fiți transformați de Hristos, să fiți schimbați în totalitate.” Și asta aș vrea și eu, ca la sfârșitul întâlnirii, Dumnezeu să ne vorbească cu atâta claritate încât să plecăm transformați. Sunt convins că avem cu toții păreri diferite în ce înseamnă Evanghelia – înțelegeri diferite în sensul de a înțelege cu adevărat puterea Evangheliei; și astăzi aș vrea să vedem cu adevărat că Evanghelia are putere.

Vă invit să deschideți la Fapte 13:42-48.

Înainte de a intra în textul nostru aş vrea să ne aducem aminte de mesajul lui Pavel din Fapte 13. Sorin remarca foarte bine data trecută că predica lui Pavel seamănă izbitor cu mesajele proclamate de Petru şi Ştefan. Vedem că fiecare dintre ei includ câteva lucruri (au ceva în mesaj): 1. istoria lui Israel, 2. proclamarea lui Hristos, 3. chemarea la pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţa în Mesia.

Acestea sunt asemănările, dar data trecută predica lui Pavel a venit cu o perspectivă uşor diferită.Practic întreg mesajul a fost construit pe 4 piloni sau 4 stâlpi dacă vreți:

  1. Primul pilon este DUMNEZEU – „Nihil Sine Deo” – „Nimic fără Dumnezeu” şi am văzut că fiecare om trebuie să-L recunoască pe Dumnezeu în fiecare aspect al istoriei şi a vieţii Sale.
  2. Al doilea pilon al predicii lui Pavel este ISRAEL – nu poți să predici evreilor fără să le aduci aminte de Israel. Pavel a început  prin a le spune evreilor cum Dumnezeu a ales pe Israel, scoţându-i din robia egipteană şi când erau evreii mai siguri pe ei de statutul de naţiune favorizată a lui Dumnezeu, Pavel introduce al treilea pilon al mesajului său direct în inima împietrită a Israelului, şi anume Hristos.
  3. Deci al treilea pilon este HRISTOS care vine şi dezbracă iudeii de ideea că simpla naştere în poporul evreu este suficientă pentru a avea parte de promisiunile lui Dumnezeu. Asta credeau ei. Și astăzi nu se crede același lucru în România? – Prin naștere ești creștin, prin naștere ai parte de promisiunile lui Dumnezeu, prin botez sau prin toate ritualurile acestea. Pavel inspirat de Duhul Sfânt vine şi arată cu o limpezime remarcabilă, că Isus este Mesia, Cel aşteptat de evrei, Cel respins de liderii lui israel, dar Cel pe care Dumnezeu L-a trimis să răscumpere pe cei ce cred. Și aici Pavel arată că Isus Hristos este punctul culminant al isoriei, Hristos este împlinirea tuturor profeţiilor din V.T şi dacă ne uităm în Fapte 13, Pavel explică cu atâta frumusețe că Isus Hristos este Răscumpărătorul tuturor celor ce cred. Și cei ce cred vor intra automat în Biserica lui Hristos, ceea ce ne duce la al 4-lea pilon.
  4. Al 4-lea pilon al predicii lui Pavel este BISERICA. Pavel suţine clar „Oricine crede este iertat prin Hristos de toate lucrurile”. Credinţa în Isus Hristos aduce iertarea de păcat şi includerea credinciosului în trupul lui Hristos adică în Biserică.

Tot acest mesaj al Evangheliei pe care Pavel l-a predicat ne cheamă de la o religie la o relație cu Hristos, care ne iartă de fărădelegea noastră, declarându-ne drepţi, pe noi cei nedrepţi – prin Hristos primim neprihănirea, dreptatea lui Hristos.

Acum, dragii mei, această Evanghelie este puterea lui Dumnezeu. Şi astăzi mesajul pe care-l voi aduce înaintea Bisericii vorbeşte despre această putere a Evangheliei. Şi vom încerca împreună să răspundem la următoarea întrebare:

„Ce aduce Evanghelia în vieţile oamenilor?”

M-am gândit că este bine să răspundem la această întrebare pentru că am impresia că de multe ori nu ne dăm seama de puterea Evangheliei sau, mai bine-zis, de atotsuficienţa Evangheliei în mântuirea oamenilor. Deşi niciodată nu am spune public că Evanghelia nu este puterea lui Dumnezeu de multe ori în practică  din nefericire arătăm acest lucru.

Şi am să vă dau o ilustraţie, recunosc limitată, dar care cred că va cuprinde adevărul pe care vreau să-l scot în evidenţă.

Noi asemănăm de multe ori, din nefericire, Evanghelia cu un puiuţ de leu care trebuie ajutat de mama lui iubitoare să vâneze. Adesea asta se înţelege când punem un accent mult prea mare pe metodele prin care putem prezenta Evanghelia şi nu pe Evanghelie. Noi vedem astfel Evanghelia insuficientă şi încercăm să o ajutăm prin metodele noastre omeneşti. Și vă spun din viața mea, ce ziceam când eram întors la Dumnezeu: „Dacă aș reuși să-l aduc pe tata, măcar o dată să-l audă pe Paul Negruț, pe Paul Washer”, sau oricine – un predicator cunoscut – „Dacă reușesc să-l aduc la Evanghelizarea aceasta, sigur va fi mântuit.”

Nu! Aceasta este o metodă omenească și noi spunem de multe ori că doar așa poate Dumnezeu să lucreze și nu vedem de fapt că Evanghelia este suficientă.

Dacă vrem să gândim în termenii aceştia plastici atunci Evanghelia se aseamănă cu un leu matur şi puternic care n-are nevoie de ajutorul nimănui ca să vâneze. Această Evanghelie trebuie doar eliberată, sau predicată – dacă vreţi, în sălbăticia păcatului – şi Ea va hăitui păcătoşii până când aceştia vor fi doborâţi la pământ sau până când aceştia se vor ascunde şi vor arunca cu pietre. Aceasta este Evanghelia cu adevărat. Și vedem că acest lucru s-a întâmplat chiar în viața apostolilor și ne dăm seama că asta se întâmplă și în viața noastră.

Acum, să mă înțelegeți, nu am nimic împotriva anumitor metode de prezentare a Evangheliei, gen 1 la 1, sondaje sau chiar predicarea în public sau orice altă formă biblică de prezentare a Evangheliei. Dar sunt probleme când considerăm o metodă  mai eficentă decât alta, batjocorind-o şi astfel punând accent mai mult pe metode decât pe Evanghelie. Şi am văzut asta pe pielea mea, oameni sinceri care mi-au spus: „Ah, nu mai merge să dai tractate pe stradă în oraşele mari, oamenii sunt sătui de atâta publicitate, le aruncă, nici nu le mai citesc, doar la sate merge metoda asta…”

Sau un tânăr mi-a spus odată : „Ah nu mai sunt vremurile din Biblie în care să predici ca Pavel în Atena în public, nu mai este eficientă metoda asta. Mai bine încerci altceva. Cultura noastră nu este deschisă, cultura grecilor era deschisă pentru predicarea în public. Acum nu mai încerca asta că nu are rost…”

Acum, recunosc că mulţi au prejudecăţi datorită unor predicatori care doar urlă supăraţi la păcătoşi trimiţându-i pe toţi în iad și zic: „Dacă văd pe unul că nu predică într-un mod plin de dragoste Evanghelia, atunci gata! Arunc la gunoi predicarea în public!”. Şi, ce este drept, e nevoie de multă înţelepciune în atitudinea cu care predici în public. Oamenii n-au nevoie să vadă un om care mai mult scuipă oamenii atunci când predică. Oamenii au nevoie să vadă predicatori plini de dragoste care îi avertizează cu privire la mânia lui Dumnezeu care va veni, şi au nevoie să audă despre dragostea şi îndurarea nemaipomenit de mare pe care Dumnezeu  o are pentru cei care se pocăiesc şi cred în Hristos. Astfel de oameni are nevoie Biserica lui Hristos.

Asta este o extremă. Acum este şi cealaltă extremă: Ce e cu metoda asta cu sondaje ? Nu e bună metoda asta ca să te apropii de un student sau de un om pe bancă în parc. Tu trebuie să fii cât mai direct… de fapt o metodă mai bună ar fi să-ţi ei un tricou cu un verset cât mai mare şi cât mai ameninţător posibil şi să te aşezi pe bancă unde stă şi să-i spui omului cel puţin 10 motive pentru care va ajunge în iad. Înţelegeţi este şi extrema cealaltă.

Dar aş vrea să aduc şi un avertisment foarte serios celor care caută noi metode de evanghelizare fiind motivaţi de dorinţa de a nu fi respinşi, şi din dorinţa de a nu ofensa pe oamenii păcătoşi. Dragii mei, dacă ne vom petrece mai mult timp studiind noi metode de evanghelizare şi nu vom studia mai mult Evanghelia, esența, suntem sortiţi eşecului.

Sunt cu totul de acord că este important să fim înţelepţi în prezentarea Evangheliei şi să ne apropiem cu tact de momentul în care confruntăm păcătoşii cu realitatea sfinţeniei lui Dumnezeu. Dar dacă nu avem îndrăzneala să le spunem oamenilor personal că trăiesc în curvie, în desfrânare, în minciună şi în neascultare de Dumnezeu, în religie şi dacă nu prezentăm realitatea răzvrătirii lor care îi trimte în iad, cred că din start am pierdut acest război.

Oamenii nu vor veni la Hristos doar dacă ne văd viaţa noastră morală (că nu înjurăm, că nu vorbim urât, că nu avem prieten/prietenă, că ne păstrăm puritatea pentru viitorul partener), ci ei vor veni la Hristos doar prin puterea Evangheliei. Trebuie confruntaţi cu Legea pe care au încălcat-o şi trebuie aduşi la crucea lui Hristos, acolo unde vor fi îndemnaţi cu dragoste să se împace cu Dumnezeu.

Sunt de acord că unii dintre noi ajungem poate mai repede să prezentăm Evanghelia, altora Dumnezeu le această încredințare, le dă înţelepciune să aştepte mai mult, însă indiferent din care categorie facem parte, cu toţii trebuie să ajungem la punctul în care trebuie să îndemnăm oamenii să fugă la Hristos de mânia care va să vină peste întreaga omenire.

Acum haideţi să  ne uităm în versetele 42-44 care este primul lucru pe care-l aduce Evanghelia:

  1. Evanghelia adevărată aduce sete după Dumnezeu

Şi aici aş vrea să fac o paranteză mai mare arătând în contrast ce aduce o evanghelie falsă. O evanghelie falsă va aduce în sufletele oamenilor sete după religiozitate, sete după tradiţii, datini omeneşti şi ritualuri reci. Când oamenii vor auzi o evanghelie falsă nu vor înseta după neprihănirea lui Dumnezeu care este în Hristos, ci vor înseta după o autoneprihănire. Întotdeauna oamenii aceștia vor veni și vor spune: „Uite, eu nu sunt ca acela de pe stradă, eu merg la biserică, eu țin legea, eu țin Sabatul, eu nu mănânc carne, nu m-am culcat cu nimeni…” Și aceasta este o evanghelie falsă. Întradevăr noi trebuie să avem o moralitate, dar dacă baza nu este Hristos am falimentat

O astfel de religie se va asemăna cu Turnul Babel, o religia a omului care vrea să ajungă prin puterile lui la Dumnezeu, să-și curățeasă viața înainte de a veni la Dumnezeu (să nu mai bea, să nu mai fumeze, să încerce să vină mai curat înaintea lui Dumnezeu). Avem şi noi în România o grămadă de religii care încearcă să-şi înveţe practicanţii că prin moralitate, prin fapte bune, prin ținerea Legii ajung la neprihănire și ei cred că trebuie să mai adauge ceva la jertfa Lui.

Sau mai rău. Sunt religii la noi în țară care atacă direct divinitatea lui Hristos. Vorbesc despre Împărăția lui Dumnezeu, vorbesc despre toate lucrurile sunt foarte activi și când vine vorba de Isus Hristos este Dumnezeu, ei „Nu. Isus nu este ca Tatăl.” Vedeți ce face o evanghelie falsă?

Pavel şi Barnaba nu au predicat o astfel de evanghelie bazată pe pe eforturile disperate ale omului de a ajunge la Dumnezeu, ci ei au predicat Evanghelia adevărată care-L arată pe Dumnezeul cerului şi pământului care se întrupează în persoana Domnului Isus Hristos şi moare pentru cei păcătoşi.

Vedeţi diferenţa? O religie falsă îţi spune că trebuie tu mai întâi să te sacrifici şi să mori pentru Dumnezeu şi doar atunci poate vei fi acceptat în cer. Uitaţi-vă la Islam, care se sacrifică, gata să intre în turnurile din America, gata să facă orice ca să fie acceptați de Dumnezeu.

Creştinismul biblic îl prezintă pe Hristos ca şi Dumnezeu în persoană, Dumnezeu întrupat care moare pentru aleşii Săi. Acesta este creștinismul.

Cu alte cuvinte, ca să concluzionăm, o credinţă falsă spune: există un mare război şi toţi supuşii Regelui trebuie să-şi dea viaţa ca regele să fie mulţumit. Acest lucru spune religia falsă. Dar credinţa adevărată spune: este un război şi Regele îşi va da viaţa ca supuşii Săi să nu moară, şi de aceea supuşii acestuia vor fi gata cu bucurie să apere onoarea Regelui chiar cu preţul vieţii lor. Vedeți ce diferență? Deci prima lecție:

 

  1. Evanghelia adevărată aduce sete după Dumnezeu şi neprihănirea Lui.

Până în versetul 44 vedem  aceste categorii de oameni foarte interesate de Evanghelie: Neamurile, iudeii şi prozeliţii evalavioşi (adică neamurile convertite la iudaism). Și Pavel predică Evanghelia şi câteva versete mai sus el cuprinde esenţa Evangheliei. Şi le spune pe şleau: „Fraţilor, Legea nu vă poate obţine împăcarea cu Dumnezeu, voi nu puteți fi iertați prin Legea lui Moise, Legea  este doar un îndrumător către Hristos. Doar în Hristos vi se vesteşte iertarea păcatelor. O bună parte din oamenii aceştia sunt mişcaţi de Duhul Sfânt  şi vor să cunoască mai multe despre Mesia. Și acum o scurtă aplicaţie aici. Nu se poate să predici Evanghelia şi să nu fie oameni interesaţi să audă mai multe despre această glorioasă mântuire.

Evanghelia produce acea sete care te face să vrei să afli mai multe  despre ce s-a întâmplat acum aproape 2000 de ani la cruce.

Versetul 43, vedeţi ceva interesant aici? Evanghelia trece dincolo de barierele unei slujbe religioase; nu e doar religie, doar vii la program. Când se predică Evanghelia adevărată, oamenii sunt interesați, doresc, tânjesc într-un mod continuu după Hristos. Setea prozeliţilor şi iudeilor era atât de mare încât i-au urmarit insistent pe Pavel şi Barnaba.

Parcă îi şi văd pe iudei şi prozeliţi spunând: „Fraţilor cum este cu Legea lui Moise, ea este doar un îndrumător către Hristos? Cum frate Barnaba: Isus Hristos este Mesia, cel de care am citit în Prooroci??? Şi nouă nu ne-a spus nimeni vestea asta bună!!! Haideţi  mai veniţi aici şi Sabatul viitor, o să ne anunţăm toţi prietenii, toate rudele, toată cetatea trebuie să audă aceste lucruri.”

Iar Pavel și Barnaba parcă spun: „Da fraţilor vom veni înapoi, dar voi continuaţi să stăruiţi în acest har a lui Dumnezeu, continuaţi să-L căutaţi pe Domnul căci El v-a căutat mai întâi la cruce!” Vedeți dragii mei?

Asta trebuie să faceţi, căci Mântuitorul spunea: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire căci ei vor fi săturaţi.”

Îmi place mult atitudinea apostolilor care nu pleacă imediat din sinagogă la treburile lor şi stau de vorbă cu ei. Mai rămân la urmă cu ei îndemnându-i cu dragoste şi blândeţe. Asta apreciez foarte mult şi la predicatorii care după ce se termină slujba mai rămîn după program fiind gata să slujească pe cei care au nevoie de îndrumare spirituală. Nu ați văzut atâtea Evanghelizări, mari predicatori, vin, predică iar pe urmă au plecat, nici nu mai poți vorbi cu ei. Dacă vrei să-ți mărturisești un păcat, să se roage pentru tine, nu se poate că au tăiat-o, au plecat.

Și acest lucru am apreciat foarte mult la fratele Paul Washer. Când venea la conferințe și predica, stătea apoi cu oamenii și le explica Evanghelia.

Acum  finalul versetului 43 nu ne spune sigur că oamenii aceştia au crezut, dar cel puţin putem spune că se vedea clar că Domnul începuse să lucreze la inima lor. Practic aici îi vedem pe Pavel şi Barnaba spunându-le : Pavel și Barnaba nu s-au grăbit repede să zică „Fraților, gata, sunteți ai lui Hristos.” Nu, ci le spune: „Vedem că aveți sete după Hristos, vedem că sunteți interesați. Fraţilor, stăruiţi în harul lui Dumnezeu şi asta va dovedi că Dumnezeu v-a mântuit”!!!

Cea mai bună dovadă  a convertirii este aceea că vei rămâne credincios până la capăt.

Versetul 44 – aproape toată cetatea s-a adunat, asta ne spune multe despre impactul pe care Evanghelia l-a avut în vieţile celor care au auzit pentru prima oară Evanghelia.

Şi îmi vin în minte acum două personaje care seamănă cu oamenii aceştia.

Primul este îndrăcitul care după ce este eliberat de duhurile rele îl roagă pe Domnul Isus să-l lase să rămână cu El. Iar Domnul îi răspunde: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine. El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.”

Şi al doilea personaj este femeia samariteancă; femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul? Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” și versetele Ioan 4:41-42.

Dragii mei, învăţăm de aici cât de importantă este mărturia personală, și ştiţi ce mi-am dat seama studiind un pic aceste două personaje? Că oamenii care s-au întâlnit cu Domnul nu au nevoie de prea multă instruire, ei se duc şi spun doar atât: „Am fost îndrăcit iar acum Îl iubesc pe Isus, am fost orb dar acum văd, am fost şchiop, dar acum alerg.” Simplu! Nu?

Acum, eu iubesc oamenii care petrec timp și învață pe alții cum să spună, cum să învețe pe alții, ce să facă, ce să spună. Dar, dacă Evanghelia a pătruns în inima ta și te-a schimbat atunci poți să spui: „Am fost mort în păcat, dar acum sunt viu, iubesc pe Hristos, mi-a schimbat viața.” Și oamenii vor vedea. Haideți să nu mai fim atât de preocupați, cum să zic, cum să fac. Spuneți că ați fost morți și acum Îl iubiți pe Hristos – e suficient, aceasta este Evanghelia vie.

Dragii mei, să revenim la textul nostru: unii dintre oamenii aceştia au fost atinşi de Evanghelie şi şi-au invitat prietenii şi aproape toată cetatea a venit să audă Evanghelia. Până aici toate bune şi frumoase şi dacă totul s-ar opri aici am crede că Sabatul următor tot oraşul va fi convertit. Însă se schimbă peisajul o dată cu atitudinea împotrivitoare a iudeilor. Ceea ce ne duce la a doua lecţie:

 

  1. Evanghelia aduce împotrivirea oamenilor religioşi

Acum am spune: „Dar nu erau acolo tot aceaşi oameni care i-au invitat să predice iniţial, nu erau acolo şi cei care au vrut să mai audă Evanghelia şi Sabatul următor?” Ba da. Dar ce s-a întâmplat de fapt acolo? Am să încerc să vă dau în opinia mea explicaţia folosindu-mă de un episod din viaţa Domnului Isus.

Luca 4:18-22 – în primele versete Domnul citeşte Scriptura cu putere se aşează la loc, după care toţi Îl apreciază, Îl vorbesc de bine, se miră de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui. Și apoi 8 versete mai jos vedem că vor să-L ucidă.

Întrebarea care vine acum: Ce s-a întâmplat cu evreii care erau în sinagogă de au vrut să-L omoare pe Domnul Isus? Ce s-a întâmplat cu iudeii care nu s-au împotrivit? Haideți să vedem!

Domnul Isus le spune în aceste 8 versete că ei nu-L vor primi ca Fiul lui Dumnezeu, aşa cum nici pe Ilie nu l-au primit bine în Israel. Şi după aceea le dă două ilustraţii din viaţa lui Ilie şi a lui Elisei arătând că Neamurile au fost mai deschise să-i recunoască ca prooroci. Astfel că le spune clar: „Neamurile mai degrabă Mă vor recunoaşte ca Fiul lui Dumnezeu decât voi.” De aceea vroiau să-l omoare că le spunea că Dumnezeu primeşte şi neamurile.

Acum să trecem la Fapte. Înţelegeţi de ce erau plini de pizmă iudeii că Neamurile erau primite de Dumnezeu şi că ei îşi pierdeau astfel prozeliţii. „Oamenii îşi schimbau religia” şi ăsta era un păcat pe care ei nu-l puteau tolera.

Şi nu-i aşa că aşa se întâmplă şi în România? Cel mai mare păcat nu este avortul. Cel mai mare păcat a ajuns să fie „să-ţi schimbi religia”.

Dar ce este interesant, Pavel şi Barnaba cu îndrăzneala Duhului Sfânt le spun iudeilor: “Sunteţi faţă în faţă cu Evanghelia Domnului Isus Hristos şi pentru că respingeți pe Mesia voi singuri vă rostiţi sentinţa şi vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică. Atunci ne vom întoarce către Neamuri aşa cum ne-a  spus şi Domnul  prin proorocul Isaia.”

Deci aici avem două tabere Evreii care au respins Evanghelia şi Neamurile care s-au bucurat şi au preamărit Cuvântul Domnului.

Ce diferenţă dragii mei! Ca de la cer la pământ, ca de la mort în religiozitate la viață în Hristos.

Și aș vrea să subliniez ceva aici în încheierea versetului în 48. Apare ceva interesant care pe mulți ne-ar tulbura dacă am auzi mai des predicând: „Și toți cei ce erau rânduiți să capete viața veșnică, au crezut.” Vorbește cumva de predestinare aici? Noi trebuie să predicăm Evanghelia la toți oamenii, dar Dumnezeu a rânduit câțiva ca să creadă. Te-a ales mai dinainte de întemeierea lumii, spune Dumnezeu. Oare nu ar trebuie să ne dea acest lucru, un mare, mare curaj? Fraților, noi merge să predicăm Evanghelia fraților noștrii care trebuie să creadă. Spune Pavel: „Eu sufăr toate aceste lucruri pentru cei aleși.” Nu-ți dă încredere?

Să dau un exemplu: vine un om pe stradă și zice: „Am pierdut o persoană, nu vrei să mă ajuți să o caut?” Și te duci. Dar ce părere aveți dacă ar veni soția mea și mi-ar spune: „S-a pierdut Sara (fiica mea)?” Care e motivația mea? Nu va fi o motivație mai puternică?

Acum haideți să schimbă în plan spiritual. Ce părere aveți despre Dumnezeu care vine și spune: „Am pierdut niște bănuți. Sunt pierduți în această lume. Am niște oi pierdute. Mai am și alte oi pe care trebuie să le aduc. Vreți să mă ajutați să le aduc înapoi?” Dumnezeu este suveran și va face lucrarea și fără tine și cu tine. Dar nu vrei să ai tu privilegiul acesta să te duci după cei aleși?

Mi s-a părut foarte interesant comentariul pe care-l face John MacArthur asupra acestui text: “Versetul acesta spune că Dumnezeu i-a ales. Da, exact. Şi poate întrebaţi, „Vrei să spui că ei au fost rânduiţi să fie mântuiţi?” Da, corect. „Vrei să spui că tu crezi că Dumnezeu i-a ales pe cei care vor fi mântuiţi?” Absolut. Vreau să spun, ce altceva aş putea crede? Cuvântul „rânduiţi” (tatogmonoi),  este o formă a verbului din limba greacă „taso”; iar apoi există dovezi care indică că verbul „taso” înseamnă a inscrie sau a înrola, şi acesta este folosit pentru a alcătui o listă; şi ceea ce spune prin asta e că toţi cei care au fost puşi pe listă pentru viaţa veşnică, au crezut.

Acum, întrebarea este „Când a scris Dumnezeu această listă?” Răspunsul este în Apocalipsa 13:8 şi 17:8 şi spune: “Numele voastre au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului de la întemeierea lumii.” Aceasta este alegerea. Voi spuneţi, „Deci vrei să spui că toţi cei care sunt mântuiţi, sunt mântuiţi pentru că Dumnezeu i-a rânduit şi le-a scris numele?” Da. „Dar tocmai ai spus în versetul 46 că dacă un om merge în iad, este vina lui proprie.” Corect. Voi spuneţi: „Aceste două lucruri nu merg laolaltă.” Exact. Biblia le învaţă pe amândouă. Eu le cred pe amândouă. Este problema lui Dumnezeu, nu a mea, dar eu ştiu acest lucru. Dacă un om moare fără Hristos, este vina lui. Dacă un om vine la Isus Hristos, e „doar vina lui Dumnezeu”. Când eşti mântuit, Dumnezeu primeşte toate meritele. Când eşti pierdut, tu primeşti toată învinuirea. Acum, voi nu înţelegeţi acest lucru – spune John MacArthur. Nici eu nu-l înţeleg. Doar îl cred; ambele din acelaşi pasaj. Toţi cei scrişi în sul au crezut, dar toţi care nu au crezut îşi pronunţau sentinţa asupra lor înşişi. Aveţi două doctrine în Biblie, preaiubiţilor. Prima: Responsabilitatea umană, atunci când un om moare fără Hristos, e vina lui; şi a doua: suveranitatea divină, atunci când  un om vine la Hristos, este doar pentru că Tatăl l-a atras.” (Ioan 6:44)

Ați înțeles dragilor? Nu e așa că acest lucru ne eliberează de goana noastră „Dar ce-i voi spune? Cum fac? Cum să intru în vorbă?” Dacă Dumnezeu în suveranitatea Lui a ales pe acel om și tu ți-ai făcut treaba, ai fost responsabil și i-ai spus Evanghelia așa cum trebuie, El va începe această bună lucrare și tot El o va duce la bun sfârșit. Pe mine m-a eliberat când mi-am dat seama de alegerea necondiționată a lui Dumnezeu, că Dumnezeu nu e condiționat de om – acest lucru m-a eliberat și m-a păzit de fustrare: „Aoleu, de ce nu cred oamenii? Vai, am fost la Evanghelizare acolo și numai un om a venit la pocăință!” Slavă Domnului! E ales, slavă Domnului! M-am dus și l-am găsit. Tot cerul se bucură pentru un suflet. Dragii mei să nu mai aud niciodată că spuneți: „Am făcut atâtea Evanghelizări, atâtea sondaj și nu s-a întâmplat nimic. Numai unul s-a pocăit.” Să nu mai aud acest lucru fraților. Un suflet este mai prețios decât toată lumea. Nu mai intrați în fustrarea asta. Însă trebuie să vă concetrați să cunoașteți mai bine Evanghelia. Aceasta este responsabilitatea noastră. Dar nu mai fiți frustrați că nu se întâmplă nimic. Încredeți-vă în Dumnezeu că El este suveran. Încredeți-vă în faptul că voi sunteți responsabili să dați Evanghelia și lăsați ca Duhul Sfânt să-Și facă lucrarea. Nu mai intrați în depresie când oamenii resping. Și aceste lucruri mă duc la al treilea punct de astăzi:

 

  1. Evanghelia nu se întoarce înapoi fără rod.

Isaia 54:9 – Dar poate vei spune: „Bun am înțeles la  neamuri , Cuvântul s-a întors cu rod, neamurile au crezut, atunci ce se întâmplă cu iudeii aceştia unde este rodul Evangheliei?” Imediat, vi-l arăt în Isaia 45:23.

Deci aici Domnul spune ca Evanghelia va aduce rod și cu cei care inițial au respins Cuvântul. Însă acest rod este spre judecată, spre condamnare. Și oamenii aceia în cele din urmă vor veni și vor îngenunchea – va fi prea târziu pentru ei – și vor spune: „Isus Hristos este Domnul.” Dar va fi spre condamnarea lor. Deci nu fiți frustrați. Evanghelia tot aduce rod: ori spre condamnare ori spre mântuire.

Dragul meu, ca încheiere, vreau să te uiţi bine în inima ta: după ce ai auzit azi Cuvântul lui Dumnezeu ce vezi în inima ta? Vezi ca există un rod pentru mântuirea ta? Îl iubeşti tu pe Cel care şi-a dat viaţa pentru cei păcătoşi? După ce ai auzit Evanghelia, ai ieșit și tu pe stradă și te-ai dus la rudele tale spunând ca și prozeliții: „Veniți la Hristos, veniți!” Ţi-ai simţit tu ticăloşia păcatelor tale înaintea sfinţeniei Sale? Ești un astfel de om? Hristos a fost blestemat pe cruce pentru Legea pe care tu ai încălcat-o. Ce crezi că va face Dumnezeu cu tine dacă tu astăzi pleci de aici continui să calci sângele lui Hristos în picioare? Nu vezi că bunătatea lui Dumnezeu te cheamă la pocăinţă, la abandonare în braţele lui Dumnezeu? El te cheamă să aduci roade vrednice de pocăinţă. Pocăinţa şi credinţa în Hristos înseamnă mai mult decât schimbarea unei religii. Înseamnă strigătul disperat a unui om care-şi vede starea şi neputinţa de a veni singur la Hristos. Nu-i batjocori Evanghelia şi dă-i cinstea care I se cuvine. El nu numai că a murit pentru păcatele celor ce cred în El, dar a şi înviat arătând că moartea nu L-a putut birui!!! El a biruit moartea. Şi toţi cei ce vor crede în El vor veni de la moarte la viaţă.

Dragii mei, când avem această Evanghelie glorioasă, mai putem să tăcem din gură? Mai putem să stăm când studiem aceast Evanghelie? Mai putem să spunem „Doamne, nu știu cum să vorbesc, nu știu cum să…”? Noi spunem „Am fost mort, am fost departe de Dumnezeu dar Hristos m-a schimbat. Nu am doar o religie am o relație cu Dumnezeu. M-am pocăit de păcatele mele, mi-am văzut starea, m-am aruncat la picioarele lui Dumnezeu. El m-a ales, El a avut milă de mine, nu aveam nici un merit și totuși El m-a ales.” Aceasta înseamnă când cineva crede în Isus. Dumnezeu îi va smulge inima de piatră, îi va da o inimă nouă. Va pune credință în el, va tânji după curțile lui Dumnezeu, după Evanghelie, după citirea Cuvântului. Va tânji și va spune celor din jurul lor: „Hristos este viu, Hristos este viața mea.” Asta înseamnă transformare, aceasta înseamnă că Evanghelia are putere. Ajunge dragii mei, că studenții poate au văzut printre noi că ne temem; Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică ci ne-a dat un duh de putere. Că merge într-un sat, că dăm un tractat, că vorbim în public, că vorbim în stație cu cineva, oamenii trebuie să vadă Evanghelia, oamenii trebuie să cunoască Evanghelia, oamenii trebuie să știe ce s-a întâmplat în viața ta, oamenii trebuie să-L vadă pe Hristos. Aceasta înseamnă să trăiești Evanghelia.

„Da, recunosc, nu am putere, nu știu cum să spun, Doamne îmi e așa de teamă, Doamne îmi e așa de greu, nu sunt vorbăreț, nu am dar de Evanghelist, dar Doamne vreau să te mărturisesc.” Atunci Dumnezeu vine și te umple cu Duhul Sfânt. Și dintr-un Petru care te-ai lepădat de Hristos, El te face să predici în fața a 3000 de oameni. Nu-i așa dragii mei că asta face Evanghelia?

Evanghelia se aseamănă cu un leu puternic, care nu are nevoie decât să fie eliberată în lumea aceasta sălbăticită de păcat care va hăitui păcătoșii până când îi va zdrobi și îi va aduce în Împărăție.

Să nu ne temem dragii mei, căci:

  • Evanghelia va aduce sete după Dumnezeu.
  • Evanghelia va aduce împotrivire
  • Evanghelia va aduce rod – fie spre mântuire, fie spre condamnare.

Să nu vă fie frică. Indiferent de ce metodă veți folosi, să nu vă fie rușine de această Evanghelie. Și doresc să închei cu un verset glorios – Romani 1:16-17. Amin!