Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

27 July 2015

Faptele Apostolilor 17:10-14 - Adi Martin

Faptele Apostolilor 17:10-14

Dragii mei, ne aflăm în capitolul 17, acolo unde îi găsim pe frații noștri – Pavel și Sila – propovăduind Evanghelia în Tesalonic. Vedem aici obiceiul și pasiunea lui Pavel de a-i aduce pe evrei la Hristos – Romani 9:1-3. Îl vedem aici pe Pavel atât de dornic să spună Evanghelia evreilor. Și atât de frumos ne-a vorbit Domnul prin Bebe data trecută prin întrebarea aceasta: dacă obiceiul lui Pavel era să intre în sinagogă, care este obiceiul tău? Și aș vrea și astăzi să ne gândim bine: suntem noi atât de interesați să-i aducem pe cei din jurul nostru la Hristos cum a fost Pavel cu evreii?

În versetul 2 Cuvântul spune „trei zile de Sabat”, trei săptămâni consecutive Pavel a vizitat şi a predicat în această sinagogă din Tesalonic, „dovedind și lămurind că Hristosul trebuia să pătimească și să învieze din morți, Și acest Isus pe care vi-l vestesc eu, este Hristosul”. Pavel le-a explicat foarte clar că Domnul Isus era Mesia pe care-l așteptau. Fiul lui Dumnezeu care a venit pe acest pământ nu să elibereze evreii și neamurile de sub jugul roman, ci Mesia care a venit să elibereze de sub jugul Satanei și de sub  puterea păcatului.

Scriptura ne spune că unii dintre iudei și o mare mulțime de greci prozeliți, împreună cu multe femei de frunte, au crezut. Dacă ar fi să spunem tot ceea ce s-a întâmplat în Tesalonic cu oamenii din sinagogă într-un singur verset ca să avem o imagine vie, aș alege Romani 1:16-17. Lui Pavel nu i-a fost ruşine să-L predice pe Hristos; cum stăm noi, dragii mei, cu mărturisirea Evangheliei la în locul în care ne-a aşezat Dumnezeu? – pentru noi care suntem creștini.

Dacă mergem mai departe în versetul 5 apare un „Dar”. Și întotdeauna apare un dar, chiar în mijlocul unei lucrări extraordinare a Duhului Sfânt. Şi haideţi să citim câteva versete din epistola către tesaloniceni (în care Pavel vorbeşte deopotrivă, despre credinţa celor care au crezut dar şi despre necredinţa iudeilor) – 1 Tesaloniceni 2:13-16 și 2 Tesaloniceni 1:4 – ca să înțelegem în ansamblu ce s-a întâmplat în Tesalonic; pentru că nu vom putea înțelege ce s-a întâmplat în Berea, dacă nu ne aducem aminte ce s-a întâmplat în Tesalnic.

Ce învățăm pentru a nu știu câta oară din cartea Faptele Apostolilor? Aceea că „Prigoana nu este  o opțiune ci o certitudine și o promisiune”. Pavel nu a predicat un Hristos care aduce pacea pe pământ și liniștea în cadrul unei comunități sau familii. Hristos nu a promis asta. Da, într-un sens, El a promis ca va aduce pacea, dar în inimă, nu pe pământ; da, El a promis ca va aduce liniște, dar sufletească, nu neapărat în familie.

Tesalonicenii au înțeles asta în frunte cu Iason și câțiva frați care au fost târâți înaintea dregătorilor. Pavel i-a avertizat pe tesalonicenii care s-au întors la Hristos că nu va fi o cale ușoară; și uitați ce le scrie tesalonicenilor după toate aceste lucruri: 1 Tesaloniceni 3:2-4. Pavel nu a predicat o Evanghelie a prosperității: „Vino la Hristos. Vei avea bani, vei fi faimos, te vei împăca cu toată lumea, nu o să mai ai necazuri, nu o să mai ai boală.” Nu a venit cu o Evanghelie abundentă. A predicat Evanghelia lui Hristos, a predicat crucea.

Cu alte cuvinte, creștinii sunt rânduiți la necazuri, dar moștenind gloria. Poate că în această dimineață ai venit la adunare la fel ca și mine, rănit din acest război spiritual. Ai venit în locul perfect, în care Domnul îți curăță și-ți leagă rănile făcute de vrăjmașul sufletelor noastre. Poate n-ai trecut neapărat printr-o prigoană ca și Pavel sau tesalonicenii, dar sigur, dacă ești copilul lui Dumnezeu și-n săptămâna aceasta care a trecut te-ai luptat cu păcatul din viața ta sau cu vreo suferință în trupul tău muritor. Sau poate ai fost la un pas de depresie, văzând că cei din jurul tău nu te înțeleg. Fii liniștit, indiferent de cine și ce te-a rănit. Poate au fost vrăjmașii Evangheliei sau cei dragi ai tăi ori chiar păcatul din viața ta sau vreo boală. Stai liniștit în această dimineață și lasă ca Evanghelia să-ți curețe și să-ți vindece rănile și adu-ți aminte de cuvintele apostolului Pavel: Romani 8:16-18. Și mesajul din această dimineață se numește: Rânduiți la necaz, dar moștenind slava cu cei aleși; și pe parcursul predicii veţi înțelege mai bine de ce am ales acest titlu.

Haideți să intrăm în textul nostru, versetul 10. Iată că Tesalonicul devine un oraș prea fierbinte pentru Pavel și Sila, iar ucenicii sunt nevoiți să plece noaptea la Berea. N-aș vrea să vă încarc memoria cu foarte multe legate de  istoria orașului Berea, ci doar să vă spun că el astăzi se numește Veria și se află la aproximativ 73 de km de orașul Tesalonic, ceea ce numim noi astăzi orașul Salonic. Deci 73 de km au trebuit să parcurgă frații noștrii noaptea ca să space de prigoana iudeilor.

Ce vreau sa subliniem în acest verset 10 este grija fraților tesaloniceni față de Pavel și Sila. Vedem cu câtă protecție i-au înconjurat pe timpul șederii lor în Tesalonic. Aduceți-vă aminte de găzduirea de care au avut parte în casa lui Iason și dragostea cu care ei au fost ascunși în cetate în momentul în care prigoana ajunsese la culme. Îmi aduc aminte cu tristețe și bucurie în același timp de povestea unui tânăr care atunci când a fost convertit a trebuit sa plece din casa părintească pentru că părinții îl prigoneau. De ce am spus cu tristețe, pentru că acestui tânăr i-au fost închise multe uși în nas din partea unor creștini atunci când își căuta unde să stea, dar din fericire, până la urmă, o familie creștină l-a primit să stea cu ei – și-au dat seama că este prigonit din pricina Evangheliei și nu e doar un om care se împotrivește părinților. Casa lui Iason a fost o astfel de familie. Iar frații tesaloniceni și-au arătat dragostea față de Pavel și echipa lui de misionari.

Dragii mei, poate vom trece ca Biserică prin astfel de momente și se vor întoarce oameni din afară și va trebui să ne arătăm și noi dragostea, să fim pregătiți să primim pe sfinții care sunt în necazuri.

Când mă uit cu atenție la acest verset, îmi aduc aminte și de cuvintele Mântuitorului care spunea: „Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta.” – Matei 10:24; iar aici îi văd pe Pavel și pe Sila fugind amândoi în altă cetate.

Interesant este că Domnul nu spune: „dacă vă vor prigoni într-o cetate să fugiți într-alta”. Nu, dragii mei. Domnul spune „când vă vor prigoni într-o cetate să fugiți într-alta”. Cu alte cuvinte vedem aici o promisiune care probabil nu ne place, dar ea a fost făcută. La un moment dat în viața noastră vom fi prigoniți, asta e sigur. – „De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.” 2 Timotei 3:12.

Mai mult ca sigur Pavel știa cuvintele Mântuitorului. Ce-au însemnat pentru Pavel „când vă vor prigoni într-o cetate să fugiți într-alta”? Au însemnat oare: „Pavel, ești prigonit; acum fugi, ascunde-te și scapă-ți viața”? Nu, dragii mei, ci mai degrabă: „Pavel, ești prigonit; acum fugi în altă cetate și predică și acolo; chiar dacă ești prigonit, nu te teme, căci Am acolo aleșii Mei care trebuie să creadă.”

Asta înseamnă!!! Doar aduceți-vă aminte de ce va spune Pavel mai târziu în Fapte 20:23.

Vom vedea chiar în Fapte 18:10 cum Domnul îi va da o vedenie în care-i va spune că nu mai trebuie să fugă. – „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.”

David Livingston, un misionar pe care l-a folosit Dumnezeu, a spus odată: „Sunt pregătit să mă duc oriunde atâta timp cât asta înseamnă să merg înainte”.

Pavel a fost un astfel de om, care era pregătit să meargă înainte, indiferent de costuri. Eşti tu pregătit să mergi înainte, indiferent unde-ţi cere Domnul să mergi? – Doamne ajută-ne să călcăm pe urmele lui Pavel!

Când au sosit în Berea, au intrat în sinagoga iudeilor. Știți ce înțeleg eu de aici? Că tovărășiile bune întăresc obiceiurile bune. Care era obiceiul lui Pavel când intra pentru prima oară într-o cetate? Să caute o sinagogă și să intre în ea și să-L predice pe Hristos.

Una din multele calitați ale lui Pavel era că știa să-și aleagă pe sprânceană tovarășii de jug – adică era foarte exigent, avea grijă să nu se încurce cu oricine, nu se asocia cu oricine. Acesta a fost și motivul care l-a făcut să renunțe temporar la serviciile lui Marcu. Pavel avea nevoie de ajutoare de nădejde. Sila a fost un astfel de om care il încuraja pe Pavel în acest obicei de a duce mai întâi în sinagogi vestea bună.

Mi-l și imaginez pe Pavel cum a intrat în sinagogă și a început să-l predice pe Hristos, iar undeva în spate, tovarășul său de jug, Sila, se ruga și striga la Dumnezeu în inima lui: „Doamne dă-i putere lui Pavel, deschide-le inima acestor evrei din Berea, Doamne fă ca să nu respingă Evanghelia ca cei din Tesalonic și așa cum ai lucrat la inima tesalonicenilor lucrează și aici.” Dragii mei, rugaţi-vă ca Domnul să vă dea astfel de tovarăşi de jug, care să vă încurajeze în mărturisirea Evangheliei!

Versetul 11 – Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Într-o altă traducere spune: „iudeii aceștia erau mai nobili”; cu alte cuvinte, iudeii aceștia, deşi nu erau convertiţi, erau temători de Dumnezeu, asemenea Lidiei, asemenea lui Corneliu. Una peste alta trebuie să înțelegem că Dumnezeu i-a pregătit mai dinainte pe acești oameni. Ei fuseseră aleși mai dinainte de întemeierea lumii ca să primească Evanghelia prin Pavel. Gândiți-vă numai ce contrast între iudeii din Tesalonic și cei din Berea.  Și acum aș vrea să facem diferența bine; aici Luca vorbește de tesalonicenii care au respins Evanghelia; deci iudeii din Berea aveau inima mai aleasă față de cei ce au respins Evanghelia.

Cei din Bereea au primit Cuvântul cu toată râvna, în schimb, tesalonicenii nu l-au crezut. Toată sinagoga din Bereea cercetau Scripturile în fiecare zi, în schimb, o bună majoritate din sinagoga din Tesalonic în fiecare zi îi căuta pe Pavel și pe Sila să-i distrugă. Vedeți ce diferență: unii vor să cerceteze Scripturile ca să înțeleagă Evanghelia, iar alții se duc la dregători și tulbură norodul ca Evanghelia să nu mai fie auzită.

Imaginați-vă ce mângâiere au fost pentru Pavel și Sila să vadă pe acești iudei din Bereea. Nu există un vis mai frumos pentru un predicator care predică Evanghelia, decât să aibă parte de o astfel de audiență. Oameni care cercetează Scripturile în fiecare zi, oameni care examinează asemenea unui chirurg pacientul. Mă rog Domnului ca biserica Providența să fie o asemenea audiență. Oameni care nu se mai satură de Scriptură, oameni care cercetează bine lucrurile pe care le aud de la amvon și care se duc acasă și pun predica auzită sub lupa şi lumina Cuvântului, cu dorința de a-L cunoaște pe Hristos mai bine. Cu dorința de a înțelege tot mai mult de ce trebuia Hristos să fie zdrobit la cruce. Ce e interesant este că ei nu căutau argumente împotriva lui Pavel pentru a-l contrazice, ei căutau pur şi simplu să cunoască adevărul şi să înţeleagă Evanghelia.

Nu este așa că de multe ori discutați cu oamenii și le prezentați din Cuvânt și la un moment dat oamenii aceștia vin și spun: „Dar ce spune versetul ăla? Dar ce zice versetul celălalt? Cum e acolo cu Adam cu Eva, cum s-au înmulțit?” Și oamenii aceștia vin cu tot felul de argumente dar nu vin sincer ca să cunoască adevărul ci ca să te încurce pe tine; ca să-ți găsească o greșeală și să-ți spună că nu știi.

Însă asemenea oameni ca bereenii vor înțelege și vor crede Evanghelia. Acești oameni vor înțelege că Hristos s-a născut dintr-o fecioară. Și pe tot parcursul vieții Sale nu a făcut altceva decât a împlinit toată Legea lui Dumnezeu pe care noi am încălcat-o încă de la concepția noastră. Oamenii aceștia care-și iau timp să studieze Biblia își vor da seama că s-au născut păcătoși departe de Dumnezeu și vrăjmași ai sfințeniei. Toți oamenii care citesc cu atenție Cartea Cărților – Biblia – vor vedea că toți oamenii au păcătuit înaintea unui Dumnezeu sfânt, care nu poate să treacă cu vederea păcatul. Dumnezeu nu se lasă batjocorit și ce seamănă omul, aceea va culege. Și asta am semănat noi, oamenii, încă de la nașterea noastră. Noi toți am semănat vântul neascultării de Dumnezeu și toți vom culege la un moment dat furtuna mâniei lui Dumnezeu. Noi toți am plantat pe ogorul vieții noastre minciună, curvie, hoție, idolatrie și religiozitate, iar la vremea potrivită vom avea parte de secerișul de foc și pucioasă care este iadul lui Dumnezeu. Această comoară de mânie este păstrată de Dumnezeu pentru cei care-și împietresc inima și nu vor să se pocăiască şi să creadă Evanghelia. Mi-e groază când mă gândesc la cei din adunările evanghelice care nu s-au pocăit de păcatele lor și care așteaptă mari răsplătiri în cer pentru ca au dus doar o viață morală, bazându-se poate pe o rugăciune sau o mână ridicată la vreo evanghelizare. Hristos a murit nu numai pentru vameșii și prostituatele acestei lumi, El a murit și pentru oameni religioși ca Nicodim, Iosif din Arimateea sau Saul din Tars. El a murit pentru toţi, ca cei ce cred să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi înviat pentru ei. Hristos te-a iubit atât de mult încât a adunat la cruce toate murdăriile pe care le-ai semănat de-a lungul vieții tale (toate gândurile, toate furtișagurile, toate lucrurile care le faci în ascuns, toate murdăriile tale); și pentru asta a fost blestemat de Tatăl la cruce. Cineva trebuia să plătească pentru că tu ai încălcat toate cele 10 porunci! Dar ca tu să fii considerat drept și împlinitor al Legii cineva trebuia să împlinească această Lege. Doar Dumnezeu-Omul Isus Hristos a făcut asta și de aceea „în nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi decât numele lui Hristos.” – Fapte 4:12.

Și nu am de gând să-mi cer iertare nimănui atunci când predic exclusivitatea mântuirii în Hristos. Nu am de gând să-mi cer scuze când chem oamenii să se pocăiască și să creadă în acest Domn și Mântuitor, singurul care poate să salveze și să dea viață celor morți în păcatele lor. De ce? Pentru că doar El a fost fără de păcat și, după ce a fost zdrobit de Mânia Tatălui, a înviat glorios și s-a înălțat la Tatăl. Nu mă interesează ce zic bisericile istorice care spun că te poți ruga la sfinți și-i poți adora și că ei mijlocesc către Dumnezeu pentru mântuirea ta. Scriptura vorbește clar în 1 Timotei 2:5-6. Un astfel de Mântuitor și Mijlocitor avem !!!

De aceea, dacă astăzi ești încă neîmpăcat cu Dumnezeu, aleargă la El, pocăiește-te de păcatele tale și vino și crede în El. Leapădă-te de tine însuți și ia-ți crucea și urmează-L chiar dacă prietenii şi familia te vor părăsi. El este prietenul și familia care nu te va părăsi niciodată. Vino la El, nu mai amâna!!!

Evanghelia, dragii mei, cere un răspuns! Ori este cea mai bună veste pentru tine, ori este cea mai nebunească idee pe care ai auzit-o – 1 Corinteni 1:18,22-24. Aceasta este mântuirea, Hristos este mântuirea ta, vino la El, nu te mai împotrivi, ajunge, lasă păcatul și vino la El; abandonează păcatul; uită-te la urâciunea păcatului tău, uită-te că păcatul tău L-a zdrobit pe Hristos la cruce și fie-ți scârbă de acest păcat și îndrăgostește-te de Marele Mântuitor.

Asta au făcut bereeni după ce au studiat Scriptura; mulți dintre ei – spune Cuvântul în versetul 12 – femeile de vază ale grecilor și mulți bărbați au crezut Scriptura şi au venit la Hristos.

Versetul 13 – Atunci când Cuvântul este vestit cu putere, Diavolul întotdeauna se folosește de orice mijloc pentru a împiedica răspîndirea Evangheliei. Dar uneltele sale preferate sunt puterea religioasă și puterea politică pentru a împiedica ucenicii să împlinească Marea Trimitere (și dacă dăm o pagină înapoi vom vedea puterea politică care s-a opus Evangheliei).

Vă dați seama că aceeași iudei care s-au împotrivit în Tesalonic și acum au călătorit special 70 de km pentru a distruge lucrarea lui Dumnezeu.

Versetul 14 – Frații din Bereea au luat aceeași hotărâre ca și cei din Tesalonic spre protejarea lui Pavel și a lucrării lui Dumnezeu. L-au pus imediat pe vapor pe Pavel, dar au păstrat la ei pe Sila și Timotei pentru a întări și încuraja mai departe biserica lor tânără.

Acum, dragii mei, care sunt lucrurile pe care vrea Dumnezeu să ne învețe în această dimineață? Și eu am găsit 3 lucruri practice pentru noi, pentru viața noastră care să le strângem în inimă și să le punem în practică.

 

  1. Vei avea parte de necazuri

Indiferent unde te afli în viața creștină, fie că ești la început sau te-ai întors de ani buni la Hristos, vei avea parte de necazuri pentru că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. Așa cum spunea cineva: „creștinul este acea persoana care ori a ieșit dintr-un necaz, ori e pe cale să intre într-unul.” Aceștia suntem noi, aceasta este o promisiune pentru noi: „Am fost rânduiți la necazuri.”

Pavel a fost persecutat mereu de vrăjmașii Evangheliei și a trecut prin multe suferințe. Și noi toți să nu uităm că suntem rânduiți la aceste lucruri, deși intensitatea necazurilor variaza de la creștin la creștin. Dar toate aceste necazuri au un singur scop: asemănarea cu Hristos și dezlipirea inimii noastre de acest pământ. În același timp în care noi ne asemănăm cu Hristos, noi începem să ne deosebim tot mai mult de această lume. Noi suntem diferiți față de lume, dar Hristos îngăduie suferința și necazul ca să ne dezlipească inima de acest pământ.

Dragul meu îți dau o vete bună și în același timp o veste proastă. Vestea bună este că te vei asemăna cu Hristos și vestea proastă este că vei suferi. În momentul în care ți se lipește inima de ceva de pe acest pământ (casă, mașină, adunare, frați, lucruri bune pe care Dumnezeu ni le-a dat) Dumnezeu va avea grijă ca nimeni și nimic să nu ia locul lui Hristos. Și s-ar putea ca Dumnezeu să-ți frângă lucrarea în bucăți, tocmai ca să-ți arate că nu lucrarea lui Dumnezeu este comoara ta, ci Dumnezeu lucrării este comoara ta.

Vreau să vă citesc ceva din cartea „Torturat pentru Hristos” de Richard Wurmbrand, să vedeți ce înseamnă să ai parte de necazuri, iar apoi o să vă dați seama că toate necazurile pe care noi le avem pălesc față de ce scrie aici omul acesta. Voi reda în continuare, pentru arăta frumusețea fraților noștri creștini, aflat în circumstanțe teribile, câteva scrisori din Rusia, ultimele venite chiar din închisori rusești. Primele 3 scrisori sunt de la Maria, o soră de-a noastră, o fată credincioasă, care a dus-o pe Varia, o tânără la Hristos.

Prima scrisoare dragii mei: „Continui în credință aici. Sunt foarte iubită. Mă iubește mult și o membră a Uniunii tineretului comunist. Mi-a spus și mi-a mărturisit tânăra aceasta: „Nu pot înțelege ce fel de ființă ești tu Maria. Aici mulți te insultă și te rănesc și totuși tu iubești pe toți.” I-am răspuns că Dumnezeu ne învață că trebuie să iubim pe toți nu doar prietenii ci și pe dușmani. Această fată cu ceva timp în urmă mi-a făcut mult rău. Dar m-am rugat pentru ea în mod special. Când m-a întrebat dacă o pot iubi chiar și pe ea, am îmbrățișat-o și am început amândouă să plângem. Acum ne rugăm împreună. Vă rog nu uitați să vă rugați pentru ea, o cheamă Varia. Când îi asculți pe cei care îl neagă în gura mare pe Dumnezeu, ai impresia că ei chiar cred ce spun. Dar viața scoate la iveală că mulți dintre ei, deși îl blestemă pe Dumnezeu cu buzele, ascund în inimi un dor imens după El. Îi poți auzi plângând, acești oameni caută ceva, și înceară să-și ascundă golul lăuntric prin furia lor împotriva credinței. Încheie sora voastră în Hristos, Maria.”

Acum vă citesc a doua scrisoare: „În ultima mea scrisoarea, v-am povestit de acea fată necredincioasă Varia. Acum mă grăbesc să vă spun dragii mei care îmi este marea bucurie. Varia L-a primit pe Hristos ca Mântuitor personal, mărturisind deschis acest lucru înaintea tuturor. Când și pus încredea în Hristos și a trăit bucuria mântuirii a fost cuprinsă în același timp de un adânc sentiment de nefericire. Se simțea nefericită pentru că înainte proclamase inexistența lui Dumnezeu. S-a hotărât prin urmare să-și ispășească vina. S-a hotărât să-L mărturisească pe Hristos. Am mers împreună cu Varia la întâlnirea celor necredincioși – o întâlnire comunistă. Deși am avertizat-o să fie mai reținută nu a folosit la nimic. Varia s-a dus și eu am însoțit-o spre a vedea ce se întâmplă. După ce s-a cântat de obicei imnul comunist, la care Varia nu a luat parte, s-a dus în fața întregii adunări plină de curaj și cu multă sensibilitate, a mărturisit înaintea celor prezenți despre Hristos, Mântuitorul ei, și le-a cerut iertare foștilor ei tovarăși pentru că avusese ochii spirituali închiși până atunci, neînțelegând că merge spre pierzare și conduce și spre alții într-acolo. I-a implorat pe toți să abandoneze calea păcatului și să vină la Hristos. Toți au rămas tăcuți și nimeni nu a întrerupt-o. Când a terminat de vorbit a cântat cu vocea ei superbă, întregul imn creștin: „Nu-mi este rușine să-L proclam pe Hristos, care a murit pentru a-Și apăra poruncile și puterea crucii Lui.” După aceasta au luat-o Varia noastră; astăzi este 9 mai, nu știm nimic despre ea. Dar dumnezeu are puterea de a o izbăvi. Rugați-vă a voastră Maria.”

Acum a treia scrisoare: „Ieri 2 august am avut o întrevedere în închisoare cu iubita noastră Varia. Inima îmi sângerează când mă gândesc la ea. Este încă un copil, nu are decât 19 ani. În credință la fel, este un bebeluș spiritual, dar Îl iubește pe Domnul din toată inima ei. Și a pornit fără rețineri pe calea cea grea. Biata fată este atât de înfometată. Când am aflat că este în închisoare am început să-i trimitem pachete. Se pare însă că i-a ajuns doar puțin din ce i-am trimis. Când am văzut-o ieri arăta, slabă, palidă, bătută, doar ochii ei îi erau plini de pacea lui Dumnezeu și o bucurie nepământească. Da dragii mei, cei care nu au trăit o experiență a acestei păci a lui Hristos nu o pot înțelege. Dar cât de fericiți sunt cei care au această pace. Pe care noi care suntem în Hristos, nici o suferință sau frustrare nu ne poate opri. Am întrebat-o printre zăbrelele de fier:

  • Varia, nu-ți pare rău de pasul făcut?
  • O, nu! (A fost răspunsul ei). Chiar dacă m-ar elibera m-aș duce din nou și le-aș vorbi despre imensa dragoste a lui Hristos. Să nu crezi că sufăr. Nici nu ști cât mă bucur pentru că Domnul mă iubește atât de mult. Și îmi dă bucuria pentru a trece prin toate acestea pentru el.

Vă rog să faceți rugăciuni speciale din inimă pentru ea. Va fi trimisă probabil în Siberia într-un lagăr de concentrare.  I-au luat îmbrăcămintea și toate lucrurile, a rămas fără nimic în afara hainelor de pe ea. Nu are nici o rudă și va trebui să strângem cumva ceea ce este strict necesar. Am pus deoparte ultima sumă pe care mi-ați trimis-o. Dacă Varia va fi deportată, i-o voi da ei. Cred că Dumnezeu o va întări și-i va da putere de a-și duce povara. Și în perioada în care urmează fie ca Dumnezeu să o țină sub protecția Lui. A voastră Maria!

Și acum Varia scrie din lagăr: „Dragă Maria, iată că până la urmă reușesc să-ți scriu. Am ajuns cu bine. Lagărul nostru se află la 16 km de oraș. Nu pot să-ți descriu viața pe care o ducem. O ști bine. Vreau să-ți scriu puțin despre mine. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că-mi dă sănătate și că pot munci. Eu cu încă o soră am fost puse să muncim într-un atelier la niște mașini. Munca este dificilă și sănătatea surorei mele nu este deloc bună. Trebuie să muncesc pentru amândouă. Îmi termin întâi treaba mea și apoi o ajut pe ea. Muncim 12-13 ore pe zi. Mâncarea este ca și a ta, foarte puțină. Dar nu despre asta am vrut să-ți scriu. Inima mea Îl laudă și-i mulțumește lui Dumnezeu că mi-a arătat prin tine calea mântuirii. Acum fiind pe această cale, viața mea are un scop. Știu unde merg și pentru cine sufăr. Simt dorința de a spune și de a mărturisi tuturor despre marea bucurie a mântuirii pe care o am în inimă. Cine ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos? Nimeni și nimic, nici închisoarea și nici suferința. Suferințele pe care ni le trimite Dumnezeu, nu fac altceva decât să ne întărească tot mai mult credința în El. Inima îmi este atât de plină încât harul lui Dumnezeu se revarsă în afară. La muncă mă înjură, mă pedepsesc și îmi dau de lucru în plus pentru că nu pot tăcea. Dar eu trebuie să spun tuturor ce a făcut Domnul pentru mine. El a făcut din mine o ființă nouă, o făptură nouă, o creație nouă, care era pe drumul pierzării. Pot eu să tac după toate acestea? Nu, niciodată. Atâta timp cât buzele mele pot vorbi, voi mărturisi la toată lumea despre marea lui dragoste, despre Hristos. Pe drumul spre lagăre ne întâlnim cu mulți frați și surori în Hristos. Ce extraordinar este să simți prin Duhul Sfânt, când îi vezi prima oară pe frați și pe surori, că sunt copii ai lui Dumnezeu. Nu trebuie să spun ceva. De la prima vedere simți și ști că sunt copii ai lui Dumnezeu. Când eram spre drum spre lagăr într-o gară, o femeie s-a apropiat, mi-a dat de mâncare și a rostit doar două cuvinte. Dumnezeu este viu. În seara sosirii noastre aici am fost duse în niște barăci aflate sub pământ. I-am salutat pe cei de acolo prin cuvintele „Pace vouă!”. Spre marea noastră bucurie, din toate colțurile am auzit răspunsul: „Pace vouă!”. Astăzi din prima seară am simțit că suntem în familie. Da, chiar așa a fost, suntem mulți aici care credem în Hristos ca Mântuitor. Mai mult de jumătate dintre deținuți sunt credincioși. Avem printre noi cântăreți buni și predicatori buni ai Evangheliei. Seara când ne strângem după munca istovitoare este atât de minunat să petrecem măcar puțin timp împreună în rugăciune la picioarele Mântuitorului nostru. Cu Hristos ești în libertate oriunde te-ai afla. Am învățat multe imnuri frumoase și aici Dumnezeu îmi dăruiește în fiecare zi tot mai mult din Cuvântul Său. La vârsta de 19 ani am sărbătorit pentru prima dată nașterea Domnului. Niciodată nu am să uit această zi extraordinară. A trebuit să lucrăm întreaga zi. Cu toate acestea câțiva dintre frați au reuști să se ducă până la râul din apropiere unde au spart gheața și au pregătit locul unde în timpul nopții, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, am fost botezați, eu împreună cu alți 7 frați. O, dacă ai ști cât de fericită sunt și cât aș fi dorit ca și tu Maria să fi fost acolo cu mine. Aș fi vrut ca prin dragostea mea față de tine să pot răscumpăra măcar puțin din răul pe care ți l-am pricinuit în trecut. Dumnezeu o să ne ajute pe fiecare din noi la locul său. Și trebuie să rămânem tari acolo unde ne-a pus el. Transmiteți salutări întregii familii și a copiilor lui Dumnezeu. Dumnezeu îți va binecuvânta din belșug lucrarea Sa cum mă binecuvintează și pe mine. Citește Evrei 12. Tot frații noștrii te salută și sunt bucuroși pentru puterea credinței tale și că îi dai slavă neîncetat în suferințele tale. Dacă scrii altora, transmitele salutările noastre. A ta, Varia!”

Și ultima scrisoare care e mai scurtă: „Dragă Maria, în sfârșit am găsit posibilitatea să-ți scriu câteva rânduri. Îți pot spune draga mea, că prin harul lui Dumnezeu, eu și sora mea suntem sănătoase și ne simțim bine. Acum suntem în Siberia. Vor să ne trimită în altă parte și vom rămâne acolo. Îți mulțumesc pentru dragostea de mamă pe care mi-o porți. Am primit tot ce ai pregătit pentru noi. Îți mulțumesc pentru lucrul cel mai prețios: pentru Biblie. Mulțumesc tuturor și când le vei scrie, transmite salutările mele și mulțumiri pentru ce au făcut pentru mine. De când Domnul mi-a descoperit taina adâncă a dragostei lui sfinte, mă consider cea mai fericită ființă din lume. Persecuțiile prin care trebuie să trec le consider ca pe un har special. Mă bucur că Domnul mi-a dat din primele zile ale credinței mele, marea fericire de a suferi pentru El. Rugați-vă toți pentru mine ca să pot rămâne credincioasă Domnului până la capăt. Fie ca Domnul pe toți, să vă întărească pentru bătălia sfântă. Eu și sora mea în Domnul vă sărutăm pe toți. Când vom fi trimise, vom avea probabil posibilitatea să vă scriem din nou. Nu vă îngrijorați pentru noi, suntem pline de bucurie și încântare pentru că răsplata noastre în cer este mare, așa cum scrie în Matei 5.”

Aceasta a fost ultima scrisoare primită de la Varia, tânăra comunistă care L-a găsit pe Hristos. A vorbit altora despre El și a fost condamnată la muncă silnică. Nu se mai știe nimic despre ea. Dar dragostea ei, atât de frumoasă și mărturia relației ei cu Hristos, dezvăluie frumusețea spirituală a Bisericii subterane credincioasă și suferindă, prin aceasta a treia parte a lumii, stăpânită de comunism.” Amin!

Dragii mei, vom avea parte de necazuri și sora noastră care acum se află în glorie, cred că a fost o încurajare atât pentru mine cât și pentru voi. Al doilea lucru:

 

  1. Vei avea parte de mângâiere

Pe lângă mângâierea și promisiunea pe care ne-a dat-o Mântuitorul că El va fi cu noi în toate zilele până la sfârșitul veacului, cu toată garanția că vom fi locuiți de Duhul Sfânt, El ne dăruiește în bunătatea lui și frații de credință.

Pavel l-a avut în Tesalonic și Bereea pe Sila ca și tovarăș de jug și mai mult, Domnul i-a dăruit lui Pavel şi frați în aceste cetăți care au fost gata să sufere în locul lui persecuția.

Chiar în mijlocul necazurilor tale, uită-te în jur și vei vedea că și ție Domnul ți-a dat frați care te iubesc și că ai cel puțin un tovarăș de jug lângă tine.

Ilustr.?

Tot fratele Wurmbrand povestea la un moment dat că erau într-o celulă și erau mai mulți bărbați și de fiecare dată la un anumit interval se deschidea ușa – și camera era așa de mică și ei erau atât de mulți încât pe primul care stătea lângă ușă îl lua și ducea la bătaie. Dar unul dintre frați, întotdeauna stătea el în față, îi dădea pe toți la o parte. Și Domnul Isus Hristos spune: „Când ați făcut acestor frați neînsemnați unul din lucrurile acestea, Mie mi le-ați făcut”. Și fratele acesta, era bătut zilnic, intra în celulă și zicea „Hristos este viața mea!”. Gândiți-vă dragii mei, să iei bătaie, să te pui mai presus de fratele tău. Nu suntem chemați numai să ne iubim frații și să ne arătăm dragostea aici, ci chiar să fim gata să ne dăm viața pentru frații noștrii. Doamne ajută-ne la aceasta!

Vei avea parte de mângâieri, când vei fi tu o mângâiere pentru frații tăi. Să ne ajute Dumnezeu să fim un astfel de ucenic care se jertfește pentru frații săi de credință atunci când trec prin diferite necazuri. Iar dacă tu treci prin necazuri nu te izola, ci vino și adu la cunoștința fraților maturi din Biserică necazurile tale.

Un altu lucrul și ultimul din această zi:

 

  1. Vei avea parte de moștenire cu cei aleși

Nu există mângâiere mai mare fraților ca aceea că vom moșteni cerul cu cei aleși de Dumnezeu. Pavel se ducea, suferea, era prigonit și spune: „Eu rabd totul pentru cei aleși.” Asta era mângâierea. Era o mângâiere mare că va avea parte și de această moștenire cu cei aleși.

Un alt lucru pe care veau să-l învățăm este să fim ca cei din Berea.

Să învățăm să cercetăm Scripturile în fiecare zi. Dacă am cerceta Scripturile în fiecare zi ca bereenii nu ar mai exista atâta deznădejde în poporul lui Dumnezeu. Nu am mai rămâne blocați în acest prezent cenușiu. Hristos se va întoarce pe norii cerului pentru cei care au iubit și au crezut Cuvântul Său. Hristos se va întoarce, iar dușmanii Evangheliei, care astăzi sunt împotriva noastră, vor fi făcuți așternut al picioarelor Sale.

Dacă astăzi auzi glasul Său nu te împotrivi, El vrea să facă pace cu tine!!! Acest Hristos se va întoarce după ai Săi.

Ridică-te azi, copil al lui Dumnezeu din mijlocul necazurilor tale, lasă ca aceste cuvinte pe care le-ai auzit în această dimineaţă să te mângâie în mijlocul suferințelor tale. Și spune lacrimilor tale:

 

Adio lacrimi, mii de lacrimi, ați fost și sunteți prietenele mele

Nedespărțite de pe obrajii mei rămâneți tot mai amărui și grele,

Nu mai jucați cu atâta bucurie pe fața mea brăzdată de prigoane și necazuri.

Căci va veni  o zi mai luminoasă decât a cerului zăgazuri

Când șterse veți fi voi…Adevărat, adevărat vă spun

Pe veci, al vostru dans va dispărea ca un balon mic de săpun

Căci iată vine, e chiar la ușă e aproape,

E Mâna cea străpunsă și Cel ce-a mers pe ape

Acum de ce ați început să plângeți, oh lacrimi prietene și mici artiste?

Că nu veți  fi doar voi acolo abandonate, singure și triste.

Veți sta o veșnicie cu moartea, tânguirea, ura și ceea ce se numește veșnică durere

Oricât de tari s-ar ține toate vă vor urma și ele făcându-vă din iad, o veşnică ședere!

 

Toate lacrimile noastre se vor duce. Va veni o zi când Hristos va veni. Orice genunchi se va pleca înaintea Lui. Va veni o zi când din mijlocul necazurilor tale nu te va smulge. Vei primi o mângâiere pe care pe pământ aici n-o poți primi. Acea mângâiere când mâna lui Hristos îți va șterge orice lacrimă și orice suferință și orice durere, moarte, tânguiere, țipete, tot va fi aruncat, for dispărea. Și pe acest pământ Dumnezeu îl va arde și va face un nou pământ, un cer nou, un loc în care neprihănirea va locui. De ce ai vrea să stai nepăsător față de o mântuire așa de mare? Și acolo nu va mai fi soare, nu va mai fi nimic, căci acolo Hristos va lumina; nu va mai fi nevoie de lumină, căci El este Lumina noastră. Și dacă astăzi ai ascultat Evanghelia și lumina lui a străpuns în inima ta, vino la El așa păcătos cum ești.

Ani de zile în urmă și mă îndreptam spre calea pierzării, dar Hristos a făcut să strălucească Evanghelia în sufletul meu. Și am strigat la Dumnezeu, o, ce am strigat la Dumnezeu, ca niciodată. Și cea mai mare minune nu este că eu am strigat ci că El m-a ascultat și El a venit, mi-a smuls inima de piatră și mi-a dat o inimă nouă; a pus Duhul Lui în mine, m-a curățit de toate spurcăciunile și de toți idolii mei și m-a făcut copilul Lui.

Nu vrei și tu această mântuire veșnica? Ia-o. E a lui Hristos! Prin faptele tale nu poți. Vino la El, prinde mâna străpunsă a lui Hristos; uită-te în ochii Lui care astăzi îți arată doar blândețe și dragoste. Și nu uita, dacă nu te împaci astăzi cu El, ochii aceștia blânzi și plin de dragoste care te cheamă la pocăință, vor fi ca para focului. Dar vino la El și vei fi iubit. Amin!