Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

27 July 2015

Faptele Apostolilor 17:15-34 - Bebe Tomeci

Faptele Apostolilor 17:15-34

După cum vedeți, Pavel a pornit din Antiohia, de unde Dumnezeu a chemat o mică echipă misionară.

Vreau să vă aduc aminte că noi nu ne uităm în viața unor oameni. Deși îi studiem și încercăm să înțelegem sentimentele și acțiunile lor, vreau să vedem că toată revelația pe care am primit-o prin viața lor, este de fapt dorința Duhului Sfânt. Duhul Sfânt în suveranitatea Lui a dorit să ne descopere adevărul Său, următoarelor generații de creștini, până va exista umanitatea.

Până aici, noi nu știm prea multe lucruri care s-au întâmplat. A trecut prin Tars, aici sunt munți, probabil au avut o călăuză. Duhul Sfânt nu ne spune dacă Pavel a vorbit cu el. Cu siguranță a vorbit, dar Duhul Sfânt nu ne spune.

Intențiile lor erau să meargă în Bitinia, în Galatia, dar Cuvântul spune că Duhul Sfânt i-a dat o revelație lui Pavel, în vis să se ducă în Macedonia și să ajute acolo. Eu am înțeles că Duhul lui Dumnezeu îi chema cu Evanghelia și în Macedonia.

În prima călătorie a plecat prin Cipru și a fost în această zonă a Asiei Mici. Asia Mică de fapt, este teritoriul celor șapte biserici pe care le găsim în Apocalipsa. Turcia de astăzi este această zonă.

În a doua călătorie vom vedea că ei erau într-o tranziție pentru că nu stăteau prea mult în aceste cetăți: 2,3,4 sau 5 săptămâni, centrul fiind în Corint. În Corint este stau în jur de 2 ani de zile, de unde se întorc înapoi în Antiohia.

Prima cetate din Macedonia este Filip și am văzut că această micuță echip formată din Pavel, Sila, ajutorul de misionari Timotei (pe care Dumnezeu l-a ridicat din această zonă) și probabil Luca, pentru că vedem cum textul vorbește la un moment dat la persona I plural – „Noi”. Este posibil ca și Luca să fi fost adăugat micuței echipe.

Ce vedem dincolo de aceste lucruri, este că deși Dumnezeu cheamă de la 2000 de km pe această mică echipă în Filipi, Lidia este aceea care crede în Dumnezeu – o femeie aparent mai disprețuită în acea cultură și temnicerul, un simbol al întunericului. Dar Dumnezeu smulge de acolo pe acest temnicer.

Apoi pentru că a fost o puternică împotrivire în Filipi, ei trebuie să plece și se îndreaptă spre Tesalonic și Berea. Din nou aici în Tesalonic au parte de o foarte mare împotrivire. Dacă veți citi epistolele lui Pavel către Tesaloniceni, veți observa că el amintește suferința lui în Tesalonic. Acolo a fost lovit cu pietre, a fost declarat ca și cum ar fi fost mort.

În Berea am văzut că evreii aveau o inimă mai aleasă. Așa îi numește Duhul Sfânt: „Oameni cu inimi alese.” Îi numește în acest sens, pentru că atunci când Pavel le vorbea despre împlinirea Scipturilor în Hristos, ei cercetau Scripturile să înțeleagă. Nu erau nici creduli, dar nu erau nici cu mari prejudecăți.

Noi suntem foarte vulnerabili la lucrurile acestea. De aceea confuzia stăpânește în lume, pentru că mergem din extremă în extremă.

Dar acești oameni aleși, erau oameni echilbrați: primeau, dar cercetau să vadă dacă într-adevăr este adevărat și Dumnezeu cu siguranță a făcut o lucrare printre ei.

Ucenicii fiind în Berea, ei au din nou parte de împotrivire, dar din Tesalonic. Când au auzit că cei din Berea au primit Cuvântul, au venit și i-au prigonit și aici și ei au trebuit să fugă.

De aici, practic, suntem în textul nostru.

„Cei ce însoțeau pe Pavel, l-au dus până la Atena.” Deci un mic grup de credincioși din Berea, l-au dus pe Pavel la Atena pe mare.

Aș vrea să punctez câteva lucruri; textul este mare, dar sper să-l putem acoperi. Dacă nu, vom mai reveni la el.

Fapte 17:15 – Aici este o idee! Deși Dumnezeu i-a dat un caracter foarte puternic lui Pavel (dacă îl studiem, noi putem să vedem caracterul puternic, neînfricat, curajos a lui Pavel), el dorea să lucreze în echipă.

De ce să lucrăm în echipă? De ce să lucrăm împreună? Pentru că este un scop mult mai înalt decât persoana mea.

Societatea are nevoie ca să fie într-o echipă. Indiferent de slujba pe care o ai, lucrezi sub o anumită o autoritate sau ai alți oameni sub tine și răspunzi de ei sau îi conduci.

Dar la ceea ce vreau eu să mă refer în mod special, este că Dumnezeu ne cheamă să trăim și să lucrăm în echipă, în mod special în familie.

Familia are chemarea de la Dumnezeu să fie în echipă. Soția să simtă nevoia soțului și soțul să simtă nevoia sau lipsa soției. Nu vorbim de roluril și de valoarea. Deoarece ca și valoare, atât bărbatul cât și femeia au aceeași valoare, Scriptura îi dă femeii aceeași valoare ca și bărbatului, dar rolurile sunt diferite: bărbatul este chemat să fie în ascultare de Hristos, iar femeia să fie în ascultare de bărbat.

Dar împreună în această unitate (mă refer la Biserică) trebuie să lucrăm. În mod special, chemarea Scipturii este: „Haideți ca pentru un scop mai înalt, să trăim în unitate și să lucrăm bine în echipă.”

Noi ca și biserică suntem și conducem printr-o echipă de prezbiteri. Învățătura lui Pavel de a conduce Biserica, este legată de multitudinea prezbiterilor (cel puțin trei). De aceea învățătura bibliei legat de conducere, este în echipă. Vrem să păstrăm unitatea?

Să știți că a fi în echipă, înseamnă de fapt să te supui, înseamnă să ierți, să accepți și o altă părere, înseamnă să nu crezi că părerea ta este cea mai bună.

De aceea noi vrem să promovăm orice lucrare pe care Dumnezeu o va face aici: lucrarea de închinare, de misiune, de ajutorare, vrem s-o facem sub forma unei echipe. Aceasta nu înseamnă că toți fac ce vor. Nu! Este un responabil, dar responsabilul este cel pe umerii căruia se pune o anumită povară de a strânge echipa. Dar în echipă fiecare trebuie să aducă și să pună ceva acolo, nu doar să fie o frână sau un bagaj în plus.

Învățătura din acest verset, este că Pavel, deși avea un caracter puternic, el simțea nevoia unei echipe.

Gândiți-vă că într-o cetate străină, cu o cultură străină, plină de idolatrie, el s-a simțit vulnerabil și a spus: „Spuneți-i lui Timotei și lui Sila să vină la mine. Am nevoie de echipă, am nevoie să ne rugăm împreună, am nevoie să fim împreună, să decidem împreună, să proclamăm Evanghelia împreună.”

Dragii mei, Dumnezeu ne cheamă pentru un scop mai înalt decât persoana ta și a mea, să ne supunem, să învățăm să trăim și să lucrăm în echipă, având roluri diferite. Nu vorbim de valoare, pentru că fie că sunt mai în față sau în spate, la început sau la sfârșit (în sensul umblării cu Dumnezeu), toți avem aceeași valoare: Hristos a murit pentru fiecare, dar avem roluri diferite pentru un timp.

Fapte 17:16 – o cetate plină de idolatrie!

Vreau să vă întreb dacă ați fost vreodată în Atena. Probabil ați văzut ruinele unei vechi cetăți. Acum este un oraș modern, nou, pe o altă platformă. Dar Atena este și a fost un oraș vechi. De fapt noi citim din istoria grecilor că Atena, Sparta și alte orașe, erau de o civilizație și o cultură superioara față de multe alte locuri sau cetăți sau națiuni. Dar dincolo de asta, vreau să vedeți aici că deși grecii aveau o anumită civilizație și o cultură superioară, noi vedem că în domeniul spiritual ei erau la fel de căzuți ca cel care trăia în insulele Noua Guinee.

În domeniul credinței, atât grecii cât și romanii, erau tot la fel de morți spiritual.

Vreau să ne gândim la această idee de idolatrie. Ce este de fapt idolatria? Mai avem această idolatrie în zilele noastre sau ea a rămas în trecut?

Este un subiect foarte larg și poate o să facem ceva separat, dar trebuie să-l ating cu câteva idei.

Este ceva caracteristic idolatriei și anume: o practică imorală sexuală. Oriunde este această idolatrie, noi vedem o practică de imoralitate sexuală.

Vreau să ne uităm puțin în Levitic 18. Dacă veți întreg capitolul, vreau să vă spun că aici se face o descriere a unei căderi morale sexuale. Aș vrea să citesc câteva versete, unde atinge chiar și aspectul sexual: versetul 22-23. Aici specifică ca femeia să nu facă cutare lucru, pentru că probabil făceau aceasta.

Este un subiect care nu aș vrea să-l punem în fața noastră, dar este o realitate. Puteți să citiți personal acest capitol, 19 și 20 din Levitic. Dar auziți ce spune despre toate aceste practici: Levitic 18:24. Neamurile aveau acest practici idolatre. Versetul 25, 30 – idolatria în sine se manifestă în mai multe feluri, dar în mod special, trăirea în idolatrie avea de-a face cu o practică sexuală imorală groaznică.

Trăirea în idolatrie mai este caracterizată de un aspect și anume: Levitic 20:27. Aici se face referire la ceva sub formă de pedeapsă, dar este legat de idolatrie. Un aspect legat de idolatrie, este vrăjitoria, ghicirea, citirea în stele, etc., care are de-a face cu o legătură cu lumea demonică căzută. Biblia condamnă clar aceste lucruri.

În primă facă, idolatria are de-a face cu aceste două aspecte: este o practică imorală sexuală și este vrăjitoria – contactul cu lumea demonică căzută.

Un alt lucru prin care idoltria este caracterizată, este manipularea prin frică și teroare sau interes. Idolatria are în sine manipularea prin frică sau interes.

În Exod noi vedem că Dumnezeu scoate pe Israel din Egipt – o țară plină de idoli. 400 de ani ei trăiesc în această presiune a idolatriei Egiptului. Adesea noi vedem că inima lor era legată de Egipt și nu era legată numai de castraveți, de mâncarea lor, ci de stilul de a gândi și a trăi. Tot timpul ei vroiau să meargă în valorile Egiptului. Dumnezeu îi scoate prin minuni din Egipt și după ce îi scapă de egipteni, Moise și poporul au o cântare de laudă și ce frumoasă este! Ei exprimă acolo profund inima mulțumitoare a lor. Dar după câteva zile primesc Legea.

Legea lui Dumnezeu este dată în două secțiuni din biblie. Este Exodul 20 și Deutoronom 6. Țineți minte că de două ori este exprimată Legea lui Dumnezeu – cele 10 porunci.

Așadar, ei văd minunile lui Dumnezeu, văd salvarea lui Dumnezeu, trec prin mijlocul mării Mediteraneene, sunt salvați de o armată care era net superioară față de ei, apoi cântă lui Dumnezeu cu o inimă mulțumitoare și imediat după câteva zile primesc Legea lui Dumnezeu. Văd muntele acela al Sinaiului cu un foc mare acolo, se sperie, îl roagă pe Moise să se ducă el la Dumnezeu, pentru că mărturiseau că nu puteau sta în realitatea aceasta a prezenței lui Dumnezeu. Moise urcă muntele și primește Legea și fiți atenți ce se întâmplă: în 40 de zile cât Moise este pe munte, când se întoarce la popor ce credeți că găsește la popor? Poporul își făcuse un vițel de aur! Ce repede au trecut (spunem noi) de la lumină la întuneric.

Dar dragii mei, ei au fost întotdeauna în întuneric, ei nu au înțeles pe Dumnezeu care îi salvase, care le arătase atâtea minuni, nu au înțeles de fapt pe Dumnezeu. Riscul lor este și riscul nostru: înțelegem noi pe Dumnezeu?

Vreau să vă spun ceva adevărat legat de o privire față de Dumnezeu. Ceea ce aparent credem că este adevărat, să știți că nu este adevărat. Dacă spunem că sunt 1 miliard de creștini în lume, credeți că este adevărat?

Dragii mei, noi trebuie să fim foarte atenți la modul în care înțelegem pe Dumnezeu, modul în care distingem între lumină și întuneric și să dea Dumnezeu ca atunci când înțelegem ce este lumina să facem ce este lumina. Pentru că dacă noi nu ascultăm când înțelegem, este o problemă până la urmă a inimii și nimeni nu te poate ajuta, dacă nu faci și nu asculți de Dumnezeu când înțelegi ce-ți poruncește Dumnezeu.

Ei fac un vițel de aur și de fapt acesta este un alt aspect al idolatriei: „Haide! Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră.” – Exod 32:1. Această idee este preluată și în Fapte 7, când Ștefan predică și el face referire la această tendință de a face idoli care era și pentru Israel aceeași tendință.

Fapte 7:40 – El preia această idee și citează din Exod: „Fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise care ne-a scos din țara Egiptului nu știm ce s-a făcut. Este undeva pe munte, de 40 de zile nu mai vine, noi ne-am pierdut răbdarea. Fă-ne niște dumnezeu ca să-i punem înaintea noastră.”

Un alt lucru legat de idolatrie, este aceasta: să fac ceva material și să-l reprezint pe Dumnezeu într-o formă materială, prin care eu pot să-L manipulez. Chiar în Lege, primele 3 porunci din cele 10, vorbește despre acest lucru și totuși oamenii nu ascultă. Aceasta înseamnă că fac ceva, un lucru, o cruce, un lucru material și eu pot să-l manipulez și zic: „Dumnezeu este aici.” Este un aspect al idolatriei și vă spun de ce noi nu avem voie să-l materializăm pe Dumnezeu, din două motive.

Unul este de fapt, că atunci când îl reprezinți pe Dumnezeu îl imitezi pe Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este întotdeauna mult mai mult decât încercăm noi să-L reprezentăm. De aceea este interdicția în Lege să-L reprezinți pe Dumnezeu, pentru că nu ai cum să-L reprezinți cu lucruri materiale și să fie ceva corect și adevărat în aceasta. De aceea El a spus: „Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri…” – Exod 20:4-5. Deci eu când creez ceva și Îl reprezit pe Dumnezeu, eu de fapt îl limitez pe Dumnezeu și nu fac altceva decât să îi dau o imagină greșită cu privire la cine este El.

Un lucru și mai periculos este că Îl fac pe Dumnezeu „accesibil” omului. Ideea idolatriei este aceasta: îți dau ceva, ca să-mi dai ceva.

Uitați-vă în jurul dumneavoastră, la fotbaliști de exemplu, când dau un gol, ei fac semnul crucii. Ei i-au lucrurile acestea din simbolistica creștină și o pun pe interesul lor, pentru că acel gol, lui îi mai aduce încă poate un milion de euro.

Noi îl materializăm pe Dumnezeu pentru că noi vrem ceva de la El. Noi ca și creștini, noi nu-L iubim pe Dumnezeu pentru că ne dă ceva, noi Îl pe Dumnezeu pentru că El este Dumnezeu.

Când vine în viața ta nenorocirea, când vine boala și îți ia copilul, sănătatea și se întâmplă lucruri care nu ar trebuie să se întâmple (spunem noi), cum accepți acest adevăr? Oamenii interpretează foarte ușor lucrurle acestea: „Dumnezeu l-a blestemat.” Și cu privire la Hristos au spus: „L-au pus pe cruce. Dumnezeu L-a blestemat. Uite a vorbit despre El și acum Dumnezeu L-a părăsit, L-a lăsat pe cruce!”

Oamenii interpretează după binele pe care ei îl văd că este binecuvântat de Dumnezeu sau nu. Ce copilărie! Ce fals! Nu mai interpretați după binele pe care-l aveți. Interpretați viața după adevărul bibliei. Când ești în Hristos, fie că cancerul a venit în trupul tău, dă slavă lui Dumnezeu!

Vă spun, acestea nu sunt cuvinte ușoare! Când vine nenoricirea în viața ta, vei vedea cât de greu este să fii astfel.

Idolatria pune centrul pe om: „Eu vreau ceva. Eu mă duc la vânătoare, vreau să vânez un cerb și atunci aduc o ofrandă regelui sau dumnezeului pădurii sau vânatului.” Sau eu ca rege vreau un copil atunci aduc o ofrandă și o închinare zeiței fertilității ca ea să-mi dea un copil. Vedeți idolatria? „Dau ca să primesc!” Dumnezeu nu are de-a face cu asta. Dumnezeu S-a dat pentru lumea întreagă care sfidează și înjură Numele Lui. Dumnezeu S-a dat și spune „Iată ce am făcut Eu. Înțelegi ce am făcut Eu?”

Vom vedea de fapt că și în filozofie, omul este important, că toate se învârt în jurul omului.

Este o imagine foarte frumoasă într-un pasaj din biblie, cum noi ca și creștini autentici, oameni care spunem „Vreau să umblu cu Hristos”, ar trebui să trăim. Uitați-vă în viața voastră și gândiți-vă dacă așa umblați cu Dumnezeu sau nu.

Numeri 9:16-23. Este o imagine extraordinară. Se repetă și se repetă și se repetă. Puneți-vă întrebarea de ce Cuvântul vrea mereu și mereu să spună lucrul acesta. Ce vrea să ne spună? Ce ne spune acest text dragilor?

Ne spune că în centru este Dumnezeu și așa trebuie să fie o viață care declară că „Eu sunt credincios.” Cum e cu viața ta? Ești tu în centru? Sau este Dumnezeu în centrul? Toate lucrurile se învârt în jurul tău sau tu te învârți în jurul poruncii Domnului?

Aici este o imagine atât de minunată în care spune: „Când Dumnezeu se ridica, poporul urma. Când Dumnezeu se oprea, poporul tăbăra.” Și Dumnezeu nu-i întreba:

  • Vă place locul acesta?
  • Nu cred că este așa frumos peisajul, hai să găsim un altul.

Când Dumnezeu se oprea, poporul tăbăra: stătea o zi, o lună sau un an.

Aceasta este o imagine cum noi trebuie să umblăm cu Dumnezeu. Noi credem că putem să facem orice, să alegem unde vrem să ne ducem, să alegem ce facultate vrem noi, să te căsătorești cu cine vrei! Crezi? Poți! Ai libertatea! Dar vei suferi, pentru că nu înțelegi porunca Domnului. Nu înțelegi că în Dumnezeu, în ascultare, este de fapt împlinirea ta spirituală și veșnică? Să ne dea Domnul biruință cu privire la acest aspect!

Vreau să ne uităm și la Lege și vreau să vedem o interdicție clară împotriva idolatriei. Exod 20:2-4 – Să nu-ți faci așadar un chip cioplit a unor înfățișări cerești, pentru că nu poți să le reprezinți, dacă o faci, o faci limitat și când încerci să faci asta, creezi falsul, pentru că realitatea siprituală este cu mult mai bogată.

Întotdeauna trebuie să știm că Dumnezeu este sfânt, nevăzut, necreat și suveran! Întotdeauna trebuie să înțelegem că astfel este Dumnezeu. Nu avem nevoie de o reprezentare. Unii spun: „Da, avem nevoie de o reprezentare, ne aduce aminte de aceasta!” Da? Poate că tu ai nevoie de reprezentarea aceea, dar eu vreau să-ți spun ceva, bazat pe Scriptură! Cine are nevoie de o reprezentare, credința lui este mică și credința lui este de fapt în lucruri greșite, limitate, ceva legat de o creație. Credința noastră nu stă într-un lucru palpabil, creat, în materie, ci este în ceva care este spirit, este Dumnezeu veșnic, Dumnezeu suveran, Creatorul cerului și al pământului.

Uitați-vă cum îi spune lui Avraam: „Uită-te pe cer. Poți să numeri stelele acelea?” Știința ne da informații cu privire la stele, la distanțe între stele, dar este prea mult pentru noi să pricepem, să putem avea o viziune legat de punctul A și B, steaua A și steaua B. Este prea mult pentru noi să înțelegem lucrurile acestea. Dacă acestea sunt grele de înțeles, cum trebuie să fie Dumnezeu care a creat miliardele de stele?

Dragii mei, idolatria are de-a face cu o materializare a lui Dumnezeu, cu un lucru și lucrul acela devine sfânt pentru noi. Și evreii au căzut în istoria lor, legat de acest lucru.

Al treiluea lucru este să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești.

Anumite credințe creștine spun: „Nu este închinare”. Care este diferența între a venera și a te închina? Mulți oameni nu înțeleg. Dacă ne uităm la cuvintele „venerare” și „închinare”, este foarte greu să tragem o limită. Cu atât mai mult să încurajăm să se facă lucrul acesta. Dar Dumnezeu este Dumnezeu nostru și al tuturor oamenilor. El va judeca este drept, ce este în lumină și ce este în întuneric. Dar Scriptura spune clar: „Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești. Căci Eu, Domnul, Dumnezeu tău, sunt un Dumnezeu gelos care pedepsesc nelegiurea părinților în copii, până la al treilea și al patrulea neam, al celor care Mă urăsc.” Este o pedeapsă în spatele acestei interdicții.

Țineți minte! Idolatria pune în centru pe om: îți dau și îmi dai. Nu ați văzut creștini care gândesc la fel, în același tipar: „Mă închin, dau milostenie, fac așa…”? Evreii căzuse în asta: „Doamne, eu Îți dau zeciuala, eu Îți dau aia, eu sunt bun. Tu trebuie să mă primești, trebuie să mă binecuvintezi.” Pe când vameșul spune: „Doamne, eu nu am nimic să-ți dau. Eu sunt păcătos, eu sunt pierdut.” El a văzut starea lui, nimeni nu are ceva să-I dea lui Dumnezeu. Adevărul este (opus idolatriei) că Dumnezeu este în centru, nu omul! Dumnezeu sfânt, nevăzut, suveran și Dumnezeu necreat! Feriți-vă să numiți anumite lucruri creștine și alte lucruri necreștine.

Băiatul meu uneori când era mic, zicea:

  • Aceasta este o melodie creștină.
  • Fiule, nu este așa.

Să folosești o terminologie, aduce o anumită informație legat de un adevăr, dar să spui ce este creștin și ce nu este, nu este bine. Cu nimic din ce este în lumea creată nu putem să-L reprezentăm pe Dumnezeu și nu ar trebui.

Noi trăim la diferite grade în idolatrie și reminiscențe până la o totală posedare. Să știți, chiar dacă noi avem această învățătură creștină, încă păstrăm foarte multe lucruri din idolatrie. Dacă vă uitați și faceți o scanare cu privire la ce se întâmplă, la Dunăre cu crucea care o aruncă în apă, noi făceam „Focul lui Sumedru”, tot ce se întâmplă de anul noi, toate vin din idolatria noastră, a părinților noștrii care au păstrat aceste obiceiuri. Deși informația creștină a venit, ei nu au fost luminați și nu s-au separat de tot ce însemna păgânismul.

Ori de câte ori, un reprezentant, așa zis al bisericii, spune „Tu-mi dai bani și eu îți dau har”, este fals! Este bazat pe idolatrie! Vrei har? Du-te la Hristos! Când Hristos a murit, perdeaua dinlăuntru Templului s-a rupt în două. Ceea ce era barieră între om și Dumnezeu, acum nu mai este. Vrei binecuvântarea lui Dumnezeu? Du-te la El! Dar tu știi că nu te poți duce oricum, că nu te poți duce cu haina aceasta a păcatului, a curviei, a mâniei, a neiertării. Trebuie să-ți schimbi viața ca să te duci la El. Și aștfel este mai ușor să mă duc la un om, să bag mâna în buzunar, să-i dau bani și el să zică „Dumnezeu te-a iertat” și astfel am creat o religie. Este mai ușor pentru noi toți să facem acest lucru, dar religia este o parte a idolatriei. Lumea geme de idolatrie.

Dragii mei, noi suntem o mică congregație creștină. Am luat ființă în 2010, dar vă provocăm! Umblarea cu Dumnezeu nu este într-un loc, nu este în niște oameni, sau să zicem că cineva are o cheie. Umblarea cu Dumnezeu este legat de lucrarea Duhului Sfânt, de credința care o găsești în inima ta, de capacitatea de a înțelege și puterea și hotărârea de a asculta pe Dumnezeu.

E ușor să facem cruci de-a lungul drumului, e ușor să facem troițe, e ușor să facem chiar Catedrala mântuirii neamurilor cu miliarde de bani. Știți de ce? Pentru că este parte din creație, putem să creăm. Dar știți ce nu putem? Să ne schimbăm inima de rău, să nu mai fim stăpânit de duh de alcoolism, de duh de mânie, de duh de curvie. Cine ne va elibera de aceste lucruri? De necredința ta cine te va elibera? De pornografie? Cine ne poate elibera? Doamne ce am putea să facem ca să eliberăm națiunea aceasta? Știți ce? Pune-L pe Dumnezeu în centru, umblă cu atenție și încearcă să înțelegi pe Dumnezeu și vei vedea că puterea Duhului Sfânt te va elibera, vei înțelege lucrurile altfel, te va elibera de întunericul religiei care este în viața noastră și îl transmitem prin cultură. Este mult mai ușor să fim religioși și să rămânem la lucrurile acestea ale creației, decât a înțelege un Dumnezeu nevăzut, dar Unul Sfânt! Este mai ușor să-L creezi pe Dumnezeu și să spui: „Aici este Dumnezeu, veniți la mine. Aici este un loc în care s-a produs o minune, veniți aici și dați bani! Faceți pelerinaje!”

Ce am văzut prin Portugalia și în America de Sud, este o idolatrie crasă. Alții poate au un alt bun simț, dar chiar dacă e mai mult sau mai puțin, tot atât de vinovat este.

Dragii mei, Hristos este lumina! Veniți la Hristos, eliberați-vă de puterea malefică a idolatriei.

Atena era plină de idolatrie. Umanismul de fapt, este o altă față a idolatriei. Epicurienii și stoicii, sunt o altă față a idolatriei. Îl cunoaștem noi pe Hristos? Cunoaștem noi puterea învierii Lui? Trăim noi crucea în inima noastră? Putem s-o tatuăm, putem s-o păstrăm la gât, o trăim noi în viața noastră?

Când zic aceste lucruri, nu înseamnă că ridic standardul de performanță. Nu pun accent pe tine care trebuie să-ți întărești mușchii și să faci aceste lucruri. Ci eu fac un apel la a cădea și a te prăbuși și să recunoși neputința ta și să zici: „Doamne Isuse, Tu ai putut! Cu Tine voi putea! Tu ai biruit moartea, tu ai biruit păcatul, tu ai biruit judecata! Diavolul fuge când Tu ești aici! Voi birui și eu dacă voi fi în Tine!”

Nu este o chemare la un standard, să sari mai sus, ci este o chemare la pocăință! Să te pocăiești de viața ta păcătoasă, de idolatria de care nici măcar nu suntem conștienți.

Ce făcea Pavel? El vorbea atât în sinagogă, cât și în piețe, vestea Evanghelia. Încerca să aducă lumina.

Vom în mesajul următor că este un om, Dionisie Areopagitul. Acest om care este numit Areopagitul, era omul de nelipsit de la acest loc unde mari oratori veneau și predicau și etalau diferite stiluri și învățăuri; ei erau foarte buni la aceasta. Atenienii își construiseră un loc public pentru asta. Acest Dionisie era de nelipsit, atât de prezent era la fiecare întâlnire încât i-au spus „Areopagitul”: „Ăsta este tot acolo! De câte ori mă duc acolo, eu tot acolo îl văd.”

Ești unul dintre ei? Ai căutat la sursele, la puțurile fără apă? Ai căutat un mesaj care să-ți dea speranță? Ai căutat ceva pentru viața ta, să te vindece de boala păcatului din viața ta? Ești ca el, nelipsit? Ar fi bine să cauți! Dar când l-a auzit pe Pavel, a știut ceva: mesajul lui Pavel este diferit, mesajul lui Pavel nu are de-a face cu umanismul stoic sau ceilalți, cu ideile umaniste în care omul este mângâiat, periat, în care omul este pus în categorii sociale, mai sus, mai jos, până la sclav. Acest bărbat care era epuizat de umanismul care se predica acolo, a înțeles chemarea lui Dumnezeu. Ești tu ca și el? Ești sătul de toate chemările lumii, de toate chemările păcatului? Trebuie să ajungi la acest stadiu.

Când m-am întors la Dumnezeu, mi-am dat seama de realitatea lucrurilor. Încercasem multe lucruri în viața mea până la 24 de ani și toate m-au înșelat.

Cineva spunea: „Am avut 3 prieteni buni și 2 dintre ei m-au înșelat.”

Dacă vrei să fii ca el, uită-te la Hristos! Acceptă prin credință: „Doamne, Tu ai biruit și eu vreau să fiu un biruitor. Înțeleg că aceasta este calea, aceasta este lumina, aceasta este chemarea luminii. Altfel voi trăi și voi muri în acest labirint al idolatriei. Dar la final este judecata întunericului.” Tu alegi prin credință, lasăți Duhul Sfânt să-ți cerceteze inima, fii hotărât să te întorci de la păcatul tău, oprește-te, pentru că vei muri și vei muri în păcatul tău.

Dumnezeu să ne dea biruința aceasta! Amin!