Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

27 July 2015

Faptele Apostolilor 18:1-11 - Adi Martin

Faptele Apostolilor 18:1-11

Preaiubiții mei, data trecută am văzut cum Evanghelia s-a confruntat cu cele 2 mai întărituri din Atena: puterea idolatriei și puterea filozofiei. Acesta este capitolul 17. Sorin a prezentat clar modul în Pavel a fost călăuzit să predice Evanghelia în Areopag. Pavel le-a făcut de fapt, cum zicea Sorin, 3 sinteze ale mesajului Evangheliei.

În prima sinteză Pavel a prezentat revelația generală sau modul cum Dumnezeu s-a descoperit prin creație. Puteți să citiți și Romani 1. Această descoperire este suficientă să condamne nepăsarea și idolatria oamenilor. Este suficient să vezi cum soarele răsare dintr-o parte și apune în cealaltă. Este suficient să vină noaptea și să vezi stelele pe cer ca să-ți dai seama că trăiești într-o lume care a fost creată de Dumnezeu, care este Creator. Este suficient această revelație generală, această descoperire, chiar și pentru ultimul trib din junglă care nu a auzit niciodată Numele lui Isus. Este suficient să fii condamnat doar când te uiți la soarele acesta.

A doua sinteză pe care apostolul Pavel a prezentat-o atenienilor a fost revelația specială sau modul în care Dumnezeu a venit la oameni prin Isus Hristos. Acest Fiu al lui Dumnezeu și Dumnezeu, 100% om, 100% Dumnezeu, a venit, a înviat din morți, a venit să-și dea viața pentru oile sale și a arătat la cruce că moartea nu L-a putut birui și El a biruit moartea. Și a înviat glorios și șade la dreapta Tatălui și poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască și să creadă Evanghelia. Aceasta este revelația specială prin Isus Hristos. Și această descoperire este suficientă ca să mântuiască pe orice om care se pocăiește și vine cu credință la Dumnezeu.

Iar a treia sinteză pe care ne-a prezentat-o Sorin a Evangheliei, pe care de fapt Pavel a adus-o înaintea grecilor, înaintea înțelepților, a fost o sinteză escatologică. Adică? Ce înseamnă escatologie? A doua venire a Domnului Isus Hristos, întoarcerea Domnului Isus Hristos, care va reveni pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă ca să judece pe de o parte pe cei ce nu s-au pocăit de păcatele lor și nu au crezut în El și în învierea Sa și pe de altă parte să aducă mântuirea Sa finală tuturor oamenilor care au iubit venirea Lui și care au trăit așa cum Dumnezeu dorește, prin Hristos.

Biblia nu ne spune că la acest mesaj glorios pe care l-a adus Pavel, toată spuma intelectuală a Greciei, în speță filozofii epicurieni și stoici s-ar fi pocăit; nu ne spune. Dar știm că nici un cuvânt de la Dumnezeu nu se întoarce fără rod. Și aici și Damaris și Dionisie Areopagitul și alții împreună cu ei, s-au pocăit. Deci pe de o parte Cuvântul lui Dumnezeu s-a întors cu rod. Dar ce facem că ceilalți nu s-au pocăit? A adus Cuvântul lui Dumnezeu rod în viața epicurienilor, stoicilor, filozofilor, înțelepților acestor vremuri? Da. A adus rod, dar nu spre mântuire ci spre condamnare. Gândiți-vă ce frumos! Cuvântul lui Dumnezeu are putere:

  1. Pentru mântuirea păcătosului
  2. Pentru condamnarea păcătosului care nu se pocăiește de păcatele lui

Deci să nu ne descurajăm dragii mei. Acest episod demonstrează că cele mai bune argumente teologice nu îl fac pe om să se pocăiască. Și aici vorbesc cu studenții care aleargă toată ziua la tot felul de seminarii de apărare a credinței; și sunt foarte bune – apologetica – este extraordinară. Dar să nu credeți că dacă veți aduce pe Ravi Zacharias și vine și vorbește cu fiecare student al vostru, toți se vor pocăi. A fost unul mai mare decât Ravi Zacharias; Pavel – om plin de Duhul lui Dumnezeu. Și nu s-au pocăit. Deci să nu fiți descurajați când cei mai inteligenți oameni nu se vor pocăi cu toate argumentele voastre bune și biblice; să nu vă descurajați. Dar să știți că în mijlocul acestor împotriviri, Dumnezeu are oamenii Săi care vor veni la credință și asta vom vedea mai târziu și ne va da o mare, mare binecuvântare.

Cam atât cu introducerea. Haideți să întrăm în textul nostru.

Ne uităm în versetul 1. Pavel nu s-a lăsat descurajat și a mers mai departe. Și-l găsim deplasându-se de la Atena la Corint – sunt aproximativ 80 km pe care Pavel i-a parcurs până în Corint.

Acum vă rog frumos să vă imaginați starea în care se afla Pavel, după mii de km parcurși. Atâția ani petrecuți în prigoană – că el nu a făcut numai 80 de km de la Atena la Corint. Gândiți-vă că în spate au fost zile întregi, ani întregi în care el a fost prigonit; a avut parte de suferință de încercări de tot felul. Vreau doar să vă aduceti aminte de Antiohia din Pisidia din capitolul 13. Gândiți-vă apoi la capitolul 14 în care Pavel și Barnaba ajung în Iconia și aici după ce predică Cuvântul cu putere și se fac multe semne și minuni prin mâinile lor, noroadele vor să-i ucidă cu pietre și trebuie să fugă în Lista și Derbe. Gândiți-vă că el merge mai departe, predică Evanghelia, în Listra un olog din naștere este vindecat iar noroadele vor să li se închine ca unor niște zei păgâni. După ce îi opresc sunt gata să-și smulgă hainele Pavel și Barnaba, iar apoi totul se transformă într-o prigoană. Vin niște iudei din Antiohia și Iconia și totul se transformă într-o prigoană. Pavel este luat, este smuls din mijlocul comunității, împreuna cu Barnaba, este pietruit, este lăsat aproape mort, toți au crezut că a fost omorât, este scos din cetate afară și abandonat. Și când toată lumea și toată suflarea îngerească – și aici mă refer la duhurile răutății – jubilau și spuneau: „Gata! S-a sfârșit cu Pavel, i-am venit de hac”, Pavel vine la viață. Nu știm ce s-a întâmplat; a înviat, nu știm. Dar știm sigur că oamenii aceia nu erau la prima pietruire și știau cum arată un om mort. Pavel se ridică, se ridică miraculos și merge mai departe, zidește spiritual Bisericile din zonă, ia parte și la un conciliu în Ierusalim în care apără cauza neamurilor în problema tăierii împrejur. Și gândiți-vă toate aceste lupte – ani de zile – strânse cât de mult l-au afectat pe Pavel. Mai mult în capitolul 16 din Fapte, Pavel ajunge călăuzit printr-o vedenie spre Macedonia. Iar acolo, împreună cu Sila, ce credeți sunt primiți cu flori? Nu, este bătut cu nuiele și aruncat în temniță. Deja am vorbit 3 minute și am spus numai de 3-4 ori când a fost prigonit Pavel.

Apoi am zice „Gata s-a terminat, a scăpat Pavel, a ieșit din temniță, a rezolvat problema, și-au cerut oamenii aceia iertare că l-au băgat în temniță”. Nu, nu s-a terminat. Capitolul 17 în Tesalonic sunt nevoiți ca după ce predică să fugă în Berea, că vroiau să-i omoare. Dar nu apucă să stea prea mult nici aici că iudeii din Tesalonic îi urmăresc și-i prigonesc. Ce viață a avut omul ăsta! Deci gândiți-vă când ajunge în Corint cum arăta Pavel. Și aici este punctul de fapt în care Pavel pleacă spre Atena cu gândul că Sila și Timotei vor veni mai târziu la el.

Deci Pavel se află singur în orașul înțelepciunii. Și aici în Atena am văzut cum înțelepciunea lui Dumnezeu s-a izbit frontal de înțelepciunea lumească a grecilor. Și Pavel, după această confruntare din Areopag, credeți-mă și v-am demonstrat prin Scripturi, era sleit, era terminat. Și o să vă demonstrez că era terminat.

Rănile din sufletul lui erau adânci. Când el ajuns în Corint era zdrobit și singur. Ce desinație a pregătit Dumnezeu lui Pavel? Vă dați seama? Eu dacă aș fi consilierul personal al lui Pavel, i-aș fi spus așa: „Pavel, ai fost prigonit, ai fost bătut, te-au pietruit. Pavel eu cred că trebuie să o lași puțin mai ușor. Găsește și tu o bisericuță mai mică. Fii păstor acolo. Oamenii credincioși se roagă, îți revii și după mergi la luptă.” Eu asta aș fi făcut, nu? Ai nevoie să iei o pauză, cum zic americanii: „Let’s take a break.” Dar nu dragii mei. I-aș fi zis: „Uită-te Pavel, tu știi cum arată Corintul? Chiar nu știi un pic de istorie, chiar nu ai auzit?” Nu cred că în perioada asta a anului erau și prea primitori. Nu cred că așteaptau cu brațele deschise, zicând „Băi, ce facem anul ăsta? Cred că anul ăsta primim Evanghelia.” Nu, nu.

Așa facem noi de multe ori dragii mei. Și acum ca o scurtă paranteză și aplicație personală. „Sunt cam obosit. Cred că azi nu vin la rugăciune. Așa m-au prigonit la școală, așa de obosit sunt. S-au certat toți cu mine. Anul ăsta am licență – stau mai lejer, nu vin la rugăciune. Duminica dacă pot, dacă nu, asta e. Abia am ajuns de la muncă, trebuie să mă odihnesc, trebuie să mă răcoresc un pic, intru un pic pe facebook să văd ce se mai întâmplă; cum oamenii acolo sunt plini de gloria lui Dumnezeu, și-L iubesc pe Dumnezeu, și-I dau slavă și poate mai citesc o mediație pe facebook, poate mai intru puțin pe youtube, mă mai răcoresc cu un film.”

Nu dragii mei. Așa am zice, și zicem de multe ori „Ajunge atâta luptă spirituală pe ziua de azi”. Nu. Pavel nu a fost un astfel de creștin dragii mei. Și slavă Domnului că nu a avut un consilier personal ca Adi Martin, care i-ar fi spus să se ducă și el la o biserică mică și să fie păstor.

El avea o viziune a Hristosului care Și-a dus crucea până la capăt. Chiar dacă pe drum Hristos a căzut sub povara crucii. El S-a ridicat și s-a dus pe cruce ca Să poarte păcatele noastre și a fost zdrobit sub mânia lui Dumnezeu ca noi să nu mai fim zdrobiți de mânia lui Dumnezeu, ci sub povara Duhului Sfânt să fim zdrobiți de dragostea Lui. Asta era Pavel, căci el a zis: „Căci trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” Ăsta era Pavel dragii mei.

Dar haideți să vedem cum arăta Corint în acea vreme. Cuvântul spune „s-a dus la Corint”. Și am fi tentați să trecem un pic mai departe. Dar vreau să vedem cum arăta Corintul în acea vreme, să vedeți unde l-a trimis Dumnezeu.

Corintul spun istoricii, că era casa a nu mai puțin de 12 temple păgâne. Corintenii erau fascinați de filozofia greacă și de evenimentele sportive care se țineau în cetate. Grecii aveau 2 feluri de jocuri pe care ei le apreciau: jocurile olimpice pe care le avem și astăzi și jocurile ismice, de mai puțină importanță, dar pentru corinteni era o sărbătoare națională ori de câte ori aveau loc. Erau în aceeași cetate 1000 de prostituate, care zilnic erau implicate în ritualuri de închinare idolatră. Când se însera aceste preotese fidele Zeiței Afrodita, coborau dealul cel mai înalt al corintului și își ofereau trupurile celor care erau în oraș, ca o jertfă adusă zeiței frumuseții. Acest deal se numește Acropolă și era mândria orașului dragii mei.

Imaginați-vă cum ar fi dacă aici în Brașov, pe Tâmpa ar fi un templu închinat Afroditei. Și vine seara și vrei să ieși la plimbare cu copii sau vrei să ieși să dai tractate, să vorbești cu oamenii despre Dumnezeu (și știu că faceți asta mulți dintre voi și Domnul să vă binecuvinteze; și cei ce nu faceți asta, pocăiți-vă și ieșiți și voi – când mergeți la Andos, nu uitați să mai strecurați un tractat, când vi se dă un sandwish foarte bun; voi aveți Pâinea vieții, care trebuie s-o dați), și vezi aproape 1000 de făclii și în momentul în care vezi toată Tâmpa plină și luminată, îți dai seama că iar au ieșit prostituatele, iar coboară. Gândiți-vă ce ar fi în inima voastră. Gândiți-vă ce era în inima lui Pavel când dintr-o dată se aprindeau aceste făclii și femeile acestea mergeau în cetate. Gândiți-vă cum își chinuia Pavel sufletul, asemenea lui Lot când era în Sodoma.

Datorită imoralității care avea loc în Corint a fost invetat și un verb în Grecia antică: „a corintiza”, însemnând „desfrânare ridicată la culmi înalte.” Dacă vroiai să jignești pe cineva în Grecia, îi spuneai că se poartă ca un corintean. Și de fapt îl făceai în același timp curvar, bețiv și lacom. Sau dacă era o femeie din Corint și te duceai într-un alt oraș din Grecia, poate vroiai să te angajezi, poate te duceai să te deplasezi și te întreba „Dar de unde ești?”, și tu spuneai „Eu sunt corinteancă.”, imediat se subînțelegea că ești o femeie cu moravuri ușoare. Vă dați seama în ce cetate, în ce bâlci al deșertăciunilor a fost trimis Pavel?

Grecii care erau mari iubitori de teatru, în fiecare piesă în care apărea un corintean, el trebuia să fie sub influența alcoolului, pentru a exprima cât mai bine cât de depravat era orașul din care provenea.

Deci Pavel când a intrat în acest bâlci al deșertăciunilor, a văzut cum prostituatele își practicau meseria pe față, și cum piețele de carne prosperau datorită vânzărilor din jertfele oferite la templele păgâne – se aducea jertfe, animale, erau închinate zeilor, acea carne. Și dacă citiți Corinteni vă veți da seama că a fost o problemă și în Biserică.

Corintenii mâncau bine, își satisfăceau poftele animalice, fără restricții cochetau cu înțelepciunea grecească și făceau tot ce le stătea cu putință să-și păstreze trupurile la fel de frumoase ca cele sculptate pe care le vedeau la zeii lor, zeii greci din antichitate.

Un alt lucru de menționat este că pentru fiecare din ce 250.000 de corinteni, erau aproape 2 sclavi. Era un corintean și lângă corintean erau 2 sclavi care trebuiau să-l slujească. După ce că era un oraș imoral, era și un oraș plin de sclavi, un oraș în care oamenii nu erau liberi.

Acum și din punct de vedere politic, acest oraș avea o importanță mare, chiar dacă nu era cel mai mare oraș din Grecia. Aici stătea proconsolul Romei și aici se primeau ordinele de la Roma. Tot ce se mișca în Grecia se primea în Corint, pentru că la acea vreme Grecia era o mare colonie romană. E ca și cum astăzi în Statele Unite e Washington D.C. Washington nu e cel mai mare oraș din Statele Unite, nu? Și totuși este capitala. Exact așa era Corintul pentru imperiul din Roma. Era capitala.

În acest loc a fost adus Pavel, de providența lui Dumnezeu. E ca și cum astăzi, dacă vă puteți imagina, Dumnezeu ar lua cel mai roditor om care a fost prigonit, din China, și i-ar da o chemare spunându-i „Am o misiune pentru tine. Vreau să te trimit în Olanda, la Amsterdam în Cartierul Roșu.” Vă dați seama? Un om bătut, un om batjocorit, un om vai de capul lui, care abia mai poate să meargă, să fie trimis în Cartierul Roșu – acolo unde prostituția este la culme. Pare o nebunie, dar Dumnezeu este Cel care alege locul. Nu uitați tinerilor, Dumnezeu este Cel care alege locul în care Își trimite copii în misiune. Hristos a spus clar că ne va trimite ca „niște oi în mijlocul lupilor”. Poate vei spune:

  • Doamne, dar pământul acesta e greu de lucrat. Vrei să mă trimiți în Oman, în Siria, în Iran, în Coreea de Nord? Doamne e greu!
  • Îmi pare rău, Eu mă încadrez în promisiunea care am spus-o – că Te trimit ca o oaie în mijlocul lupilor.

Ce chemare înaltă i-a dat Hristos lui Pavel!

Acum dacă mergem în zilele noastre, poate vei spune că acest text din Fapte 18 nu este prea relevant pentru noi astăzi: „Doar prostituția la noi în țară nu este legalizată, cum era cea din Corint.” Aș spune unui om care gândește astfel să se uite la cum trăiesc românii. La fiecare intrare a unui oraș mare sunt femei care se vând pe un pachet de țigări. Dacă românii ar avea niște standarde înalte ar mai avea prostituatele clienți, dragii mei? Acum, vă rog, nu mă înțelegeți greșit. Domnul Isus a iubit prostituatele, a iubit vameșii. Și să ne rugăm ca Dumnezeu să ne deschidă ochii; chiar poate din mijlocul nostru, tinere care au pe inimă să meargă la ele, să le dea un sandwich, să le dea o apă plată, să le spună despre Apa Vieții – „Doamne ridică astfel de femei în Biserica Providența. Amin!”

Bun! Spuneam de faptul, cum trăiesc românii! Spuma intelectuală de mâine a României, adică studenții trăiesc în curvie și cei care nu fac asta sunt robiți de pornografie. Uitați-vă de curiozitate la moralitatea celor care ne conduc. Uitați-vă de exemplu în fața Primăriei Brașov și veți vedea cum pornografia este ridicată la rang de artă chiar de către edilii noștrii cu articole în ziar. Uitați-vă la statisticile avorturilor și divorțurilor din România și vă veți da seama, că și noi trăim într-o țară asemănătoare cu Corintul. Poate că știm să mascăm păcatul un pic mai bine. Ei îl făceau fără rușine. Dar care este diferența, că ești în plină stradă cum erau corintenii sau că faci pe ascuns? Același Dumnezeu te vede.

Și mesajul din această dimineață și vă rog să rețineți titlul acestui mesaj – „Cum să aduci Corintul de lângă tine, la Hristos?” Cum a adus Pavel, Corintul la Hristos? Cum l-a adus?

Pavel a fost un om zdrobit, dar gata de sacrificiu oriunde și oricând Stăpânul său i-a cerut-o. Pavel, robul lui Hristos (cum îi plăcea să se recomande în câteva epistole) avea sarcina ingrată să evanghelizeze acest oraș adâncit cu totul în mocirla păcatului.

Totuși de unde începi să faci o astfel de lucrare grea? Cum începi? Mai ales că știm – și am zis că vă demonstrez chiar biblic – în ce stare se afla apostolul, chiar în momentul în care a ajuns în Corint.

Haideți să vedem cum era Pavel, uitându-ne în 1 Corinteni 2:3. Și mai avem un text biblic care ne arată în ce situație grea se afla apostolul: 1 Tesaloniceni 3:1-7.

Deci Pavel era singur în Atena și îl așteapta pe Timotei și pe Sila (vedem asta în Fapte 17:15 că a trimis vorbă). Imediat vine Timotei și ce credeți, Pavel care spune „mă apasă grija în toată vremea pentru biserici”, nu l-a luat nici pe Timotei, nici pe Sila, nu i-a luat în Corint, deși avea o misiune grea. L-a trimis imediat pe Timotei în Tesalonic și dacă citim în Scriptura, vedem că până la urmă și Sila a ajuns la Filipi împreună cu Timotei.

Bun! Deci era într-o situație grea Pavel, dragii mei. Acum să citim mai departe din textul nostru, versetul 2 și 3. Deci îl vedem pe Pavel, ajuns singur în Corint, fără nici un sprijin financiar, fără o casă stabilă și fără nici un creștin pe care să-l cunoască. Iubesc providența dragii mei. Și nu numai Biserica Providența, ci providența. O iubesc și știți de ce? Pentru că Dumnezeu în suveranitatea Sa, alege să folosească un împărat păgân ca și Claudiu care dă o lege nedreaptă ca Pavel în cele din urmă în Corint, să gasească și să aibă 2 tovarăși de lucru. Istoricul roman Suetonius vorbește de o astfel de expulzare a evreilor, care s-ar fi răsculat din pricina unui anumit Crestus. Acum oare cine era Crestus? Hristos, nu?

Este rezonabil să credem că cei care au dus Evanghelia în Roma au întâlnit opoziția Iudeilor așa cum s-a întâmplat cu Pavel în Asia Mică și Macedonia și au trebuit expulzați. Vedeți cum toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu? Poate s-ar fi gândit Priscila și Acuila „Vai, trebuie să plecăm, să ajungem în Corint…”. Corintul deși era un loc murdar, era un loc foarte prosper, iar dacă erai un om care făceai corturi, întradevăr acolo aveai foarte multe corturi de făcut. Și s-au dus aici; și ce credeți? Care era probabilitatea ca Pavel să găsească 2 creștini maturi și care aveau același meșteșug ca și el? Care credeți că era probabilitatea? Pro-vi-den-ța. Asta era probabilitatea: providența.

Unii comentatori spun că Acuila și Priscila erau și ei lucrători cu piele și făcători de materiale din postav pentru corturi. De altfel provincia natală a lui Pavel, care era din Cilicia, era renumită pentru materialele din păr de capră care se foloseau pentru facerea corturilor. Această meserie era potrivită pentru un viitor rabin ca și Pavel, pentru că pe acea vreme era de așteptat ca rabinii iudei să învețe o meserie. Majoritatea rabinilor – țineți minte – nu credeau în luarea banilor pentru învățătura lor. De asemenea mulți credeau că dacă vor munci din greu lucrul acesta îi va ajuta să se ferească de păcat. Frumos, nu?

În orice caz Pavel a muncit din greu alături de acești adevărați tovarăși de jug; Luca, autorul cărții Faptele apostolilor, text ne dă clar de înțeles că ei erau creștini. Vedem asta din ospitalitatea lor și vedem prin faptul că Pavel îi amintește destul de des în epistolele sale, ca pe niște prieteni adevărați, ca pe niște tovarăși adevărați de lucru.

Fapte 18:4 – deși Pavel trebuia să se întrețină singur și muncea din greu în cursul săptămânii, în fiecare zi de Sabat vorbea în sinagogă și îi îndupleca pe evrei și greci. Ce înseamnă verbul „a îndupleca”? Verbul înseamnă: a face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva, a determina, a convinge pe cineva să facă ceva. Asta înseamnă „a îndupleca”. Nu e acel stil de creștin „Măi, eu i-am spus, eu nu pot să forțez omul. M-am dus i-am spus că trebuie să se pocăiasci, mi-a zis că nu crede; și dacă el a zis că nu crede, eu l-am lăsat în pace, că Domnul mi-a spus „Nu care cumva să aruncați mărgăritate înaintea porcilor””. Nu dragii mei, acel text se referă la cu totul și cu totul altceva. Porcii nu ascultă și spun „Măi, eu nu cred, nu cred aici”, ci porcii vin și te mănâncă și te zdrobesc. Acesta este contextul. Dar noi luăm texte de genul acesta și spunem „Noi trebuie să fim înțelepți, nu forțez omul.” – nu cauți să-l îndupleci, nu forțezi pe nimeni, nu încerci să convingi. „Acest lucru nu-mi place”, spunea cineva, „că încerci să mă convingi, că vrei să consimt la lucrul acesta, că vrei să mă faci să cedez înaintea acestui Dumnezeu. Dumnezeu nu forțează pe nimeni.”

Dragii mei, nu văd acest lucru în predicarea lui Pavel. Îl văd pe Pavel că spune: „Hristos este Mesia.” El predica din toată inima, Sabat de Sabat, aceeași predică înfocată: „Hristos este Mesia.”

  • Pavel despre ce vrei să vorbești astăzi în sinagogă?
  • Hristos este Mesia!
  • Pavel, Sabatul acesta, ai vrun mesaj legat de Sabat, de lege, de tăiere împrejur?
  • Da, am ceva! Hristos este Mesia!
  • Pavel, dar cu Sabatul?
  • Da, Hristos este Sabatul nostru!
  • Pavel, dar cu tăierea împrejur?
  • Da, Hristos ne taie împrejur și El este Legea care a ținut-o și în Numele Lui trebuie să fim mântuiți!

Acesta era Pavel dragii mei. Căuta să înduplece. Da, avea dragoste, și eu nu spun că un om care nu vrea să audă și care se vede clar că e împotrivitor, să stai de capul lui, nu! Dar un om care vezi că spune „Măi.. nu cred, nu știu.. nu știu acolo..uite..” și vine și îți dă argumente. Să nu vii și spui: „Aa, nu crezi, lasă că tu crezi în evoluționism. Gata! Te las că e vai de capul tău, crezi că ești maimuță sau că provii din maimuță.” Nu!

Pavel era ca un tăvălug. Știți ce e tăvălugul nu? Tăvălugul e un cilindru de fier foarte puternic, care era folosit înainte pe câmp ca să zdrobească bulgării de pământ. Și luai tăvălugul intrai pe un teren care era plin de bulgări de pământ uscați; intrai cu acel tăvălug; împingeai puternic și când treceai sfărâmai toți bulgării să pregătești terenul pentru semănat. Acesta e tăvălugul.

Deci Pavel era ca un tăvălug ce sfărâma bulgării mari, de pe ogorul pe care Dumnezeu avea să lucreze cu putere. Nu-l oprea nimic din predicat. Nici faptul că nu era susținut financiar de vreo biserică, nici faptul că pământul Corintului era foarte dur și neprimitor pentru Evanghelie.

Pavel muncea din greu, predica Sabat de Sabat, îndupleca, Fapte 18:5. Dumnezeu îi trimite ajutor lui Pavel prin Sila și Timotei și chiar apostolul aduce aminte corintenilor de acest episod – 2 Corinteni 11:9. Acesta fost Pavel. Abia din acel moment al sosirii celor 2 cu darul în bani de la cei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul predicării Cuvântului lui Dumnezeu. Și a început un adevărat asalt evanghelistic asupra sinagogii.

Sunt convins că nu trecea o zi, fără ca Pavel să le reamintească și să le dovedească (spune Cuvântul lui Dumnezeu) iudeilor că trebuie să se pocăiască și să accepte că Hristos este Mesia.

Fapte 18:6 – Iudeii nu numai că s-au împotrivit apostolului dar l-au și batjocorit. „Se împotriveau și-l batjocoreau.” De fapt în original, în locul cuvântului „batjocoreau” este folosit cuvântul „blasfemonton”. De unde vine oare cuvântul acesta? Blasfemie! Adică l-au blasfemiat, l-au blestemat. Din acel moment, Pavel a recurs la un gest extrem de grav: și-a scuturat hainele înaintea lor. Abia acum când s-au împotrivit și l-au blestemat, și-a scuturat hainele înaintea lor.

John MacArthur ilustrează un teolog și un predicator al Evangheliei. Ilustrează foarte frumos acest episod. El spune că de fapt evreii aveau o vorbă: „Scutură-ți și praful de pe sandale”. Asta era vorba evreilor. Ce însemna asta? Ori de câte ori, un evreu călătorea într-o țară străină și se întorcea de acolo, printr-un gest de mândrie națională, înainte să intre în Israel, el își scutura praful de pe sandale la graniță. De ce? Haideți să vedem ce spune omul acesta: „Ca nu cumva să aducă praful neamurilor și să murdărească cu el, pământul sfânt al Israelului.” Cu alte cuvinte, evreii se deziceau total de neamuri.

Și haideți să vedem în acest context ce a însemnat gestul lui Pavel. Pavel le spune următorul lucru: „Așa cum voi nu vreți praful neamurilor pe sandalele voastre, așa nici eu nu mai vreau praful evreiesc pe hainele mele.” Și pentru că ați respins Evanghelia, eu acum sunt curat de sângele vostru. „Pe mine nu mă mai deranjează praful neamurilor” le spunea Pavel, „eu le voi duce această Evanghelie lor, chiar dacă asta va înseamna în ochii voștrii că mă murdăresc.”

Poate se va trezi acum cineva dintre noi să zică, că Pavel nu a avut o atitudine plină de dragoste: „Nu a scris el, corintenilor, dacă nu ai dragoste nu ești nimic? Unde-i dragostea Pavele?”. Ba da!

Dacă vă uitați cu atenție în acest verset 7, veți vedea dragostea lui Pavel care rămâne, care a fost pentru el un stil de viață. Pavel a intrat într-o casă, vecină cu sinagoga. Practic Pavel vine și le spune: „Scutur praful, nu vreau să mai am de-a face cu voi, dar mă mut și plec, însă nu în partea cealaltă a Corintului, ci lângă voi, mă duc. Așa de tare nu mai vreau să auziți Evanghelia că mă duc lângă voi, îmi iau o casă lângă voi.”

Cu alte cuvinte, inima lui Pavel era frântă: „În ciuda acestui gest, în ciuda durității biblice pe care am arătat-o pănă la urmă, eu vă iubesc.” Și Pavel mai tărziu, spune în Romani: „Aproape că doresc să fiu eu însumi, să fiu anatema, blestemat și despărțit de Hristos, ca ei din neamul meu să creadă.” Și se duce și își ia o gazdă la 5 m de sinagogă. Ce dragoste!

Fapte 18:7-8. Aici comentatorii folosindu-se de câteva texte biblice, au spus că Iust din versetul 7, gazda lui Pavel, era cetățean roman. Și că el mai avea și prenumele Gaiu, care este același corintean din Romani 16:23 și 1 Corinteni 1:14, unde Pavel spune că era gazda lui, care era în Corint.

Crisp, fruntașul sinagogii, se pocăiește împreună cu toată casa lui și este botezat împreună cu mulți corinteni. Găndiți-vâ că în momentul acesta fruntașul sinagogii cu toată casa lui, împreună cu mulți corinteni, se pocăiesc. Câtă furie a generat aceste convertiri în comunitatea evreiască din Corint!

Și versetul 9 și 10. Gândiți-vă că Pavel era zdrobit, în ciuda lucrurilor și izbândelor până la urmă pe care le-a avut (au fost oameni care s-au pocăit), Pavel era zdrobit. Uitați-vă la versetul 9 și 10.

Domnul Isus Hristos îi apare într-o vedenie și îi spune nu mai puțin de 7 încurajări. Să le enumerăm împreună:

  1. Nu te teme
  2. Vorbește
  3. Să nu taci
  4. Căci Eu sunt cu tine
  5. Nimeni nu va pune mâna pe tine să-ți facă rău
  6. Vorbește
  7. Am mult norod în această cetate

Extraordinar! Credeți că Dumnezeu i-a apărut printr-o vedenie degeaba? Sunt convins că Pavel, care era un prinț al războiului spiritual, a plâns mult, a vărsat multe lacrimi pentru evreii neconvertiți și pentru dezmățul pe care îl vedea zilnic pe străzile Corintului.

Îl văd pe Pavel cum se frământa, întrebându-se: „Doamne, să mai stau aici? S-au întors o mână de oameni la Tine: Crisp, Gaiu și alți corinteni. Doamne sunt atât de cruzi în credință, atât de plăpânzi în credință. Pe lângă acestea, cum pot eu Pavel, apostolul neamurilor, să le las sarcina Evanghelizării în mâinile acestor prunci în Hristos în acest bâlci al deșărtăciunilor?”

El avea 1000 de întrebări, sunt convins. Dar Dumnezeu i-a dat un singur răspuns: Hristos. Noaptea Hristos a venit la El, așa cum Mântuitorul nostru vine adesea în întunericul depresiilor noastre, vine și ne spune: „Nu te teme.” A zis oare Dumnezeu slujitorilor Săi de-a lungul timpul „Nu te teme!”, dacă nu se găsea teamă în ei?

Și vă dau câteva exemple extraordinare. Același glas a fost auzit de:

„Avraame, nu te teme. Eu sunt scutul tău și răsplata ta, cea foarte mare”

„Iacov, Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te cobori în Egipt. Căci acolo te voi face să ajungi un neam mare.”

„Moise nu te teme de el, căci îl dau în mâinile tale pe el și pe tot poporul lui și toată țara lui.”

„Iosua, nu te teme de ei, căci Domnul Dumnezeul vostru va lupta El însuși pentru voi.”

„Ghedeon, fii pe pace. Nu te teme, căci nu vei muri.”

„Israel, nu te teme, căci Eu sunt cu tine. Nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc; tot Eu îți vin în ajutor; Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”

„Israel, nu te teme de nimic, căci eu te izbăvesc; te chem pe nume, ești al Meu.”

„Ezechiel, nu te teme de nimic și nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici.”

„Daniel, nu te teme de nimic, om preaiubit. Fii tare și cu inimă.”

„Simone, nu te teme, de acum încolo vei fi pescari de oameni.”

„Iair, nu te teme, crede numai.”

„Fiica Sionului, nu te teme, iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgărițe.”

„Biserica mea, nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția.”

„Ioane, nu te teme, Eu sunt cel Dintâi și Cel de pe urmă, Cel Viu, am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor, Eu țin cheile morții și ale locuinței morților.”

„Smirna, nu te teme. Nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe unii din voi ca să vă încerce și veți avea un necaz de 10 zile. Fii credincios până la moarte, și-Ți voi da cununa vieții.”

Același Dumnezeu, Isus Hristos, a vorbit și lui Pavel. Cel care a stat pe cruce în locul tău și în locul meu și spune „Nu te teme! Nu te teme că păcatul e prea mare și prea greu ca Eu să te mântuiesc. Eu am murit pentru tine la cruce, Mi-am dat viața pentru un mizerabil, pentru un om care a curvit, pentru un om care a stat departe, care poate nu are casă, care poate are tot ce îi trebuie, dar nu-L are pe Hristos.” „Pentru voi am murit” spune Hristos. Când Hristos era pe cruce, toate păcatele noastre erau asupra Lui și Tatăl la zdrobit; și Dumnezeu, Isus Hristos, s-a uitat și a spus Tatălui: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Și te-a iertat, te va ierta dacă te pocăiești și crezi în Hristos, că El este viu în veci de veci. Va veni o zi în care, dacă îți pleci genunchii încă de pe acum în adorare, în sac și în cenușă, pocăindu-te, vei auzi „Nu te teme! Intră în bucuria Stăpânului tău; ești iubit prin Hristos.”

Vino la Hristos așa cum ești. Vino la Hristos.

Domnul i-a mai spus lui Pavel „Vorbește și nu tăcea.” 1 Corinteni 9:16 – „Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; și vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia.” După ce zice Hristos „Vorbește și nu tăcea”, spui ca Pavel: „Vai de mine, dacă nu predic.”

De ce să predice? De ce să nu tacă Pavel? „Pentru că Eu sunt cu tine” spune Dumnezeu. „Pavele, chiar dacă tu nu mă vezi cu ochii aceștia de carne, să fii convins că în Corint, Eu sunt cu tine. Doar am promis copiilor Mei: „Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului.”

„Chiar dacă voi creștinii” spune Dumnezeu, „nu vă dați seama că sunt cu voi mereu, dușmanii voștrii, duhurile răutății și cea mai hidoasă creatură a iadului, văd și știu ca Eu sunt cu voi și că merg înaintea voastră.”

El e cu noi dragii mei; i-a spus lui Pavel și ne spune și nouă.

O altă promisiune pe care Dumnezeu i-o face lui Pavel este aceasta: „Nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ți facă rău.” De ce? „Pavele nu uita! Oile Mele, ascultă glasul Meu, Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viață veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”

Domnul i-a spus lui Pavel că e în mâna Lui suverană și că nimeni nu se poate atinge de el, decât dacă Tatăl îngăduie aceasta. Și până la urmă dragii mei, celor ce ne e frică de prigoană și se poate întâmpla la un moment dat să fim prigoniți; de ce ne-ar păsa nouă de lupii și de colții lor? Doar suntem în mâna Tatălui, nu? Da, întradevăr lupii ne pot mușca, în cel mai rău caz, ne pot chiat sfâșia, dar noi rămânem în mâna Tatălui ceresc.

Dacă El, Dumnezeu, alege să mă trimită acasă mai repede folosind un lup, ce-mi pasă mie? Acesta a fost și cazul lui Pavel mai târziu, a fost martirizat. Dar nu până când și-a îndeplinit cu bine misiunea care i-a fost încredințată. De ce trebuia Pavel să îndure toate aceste lucruri? De ce trebuia să nu se teamă și să predice? Pentru că Domnul i-a promis că are mult norod în această cetate. Dumnezeu avea în planul Său suveran un anumit număr de oameni.

Acum un frate arminian, s-ar putea ridica și să mă întrebe: „Frate Adi, ce vrei să insinuezi? Că textul acesta vorbește despre predestinare?”. La care eu îi voi răspunde: „Nu fratele meu, stai liniștit. Textul acesta vorbește doar despre acei oameni care au fost aleși înainte de întemeierea lumii și care au fost rânduiți mai dinainte să fie înfiați prin Isus Hristos, după plăcera voii Sale.” Despre asta vorbește textul.

Da, Dumnezeu este suveran și se îndură de cine-i place, dar oamenii rămân responsabili să se pocăiască la fel cum și tu astăzi ești responsabil să te pocăiești, altfel, sângele tău va cădea asupra capului tău în ziua judecății. Și eu astăzi, Adi Martin, vreau să vă spun că sunt curat de sângele tuturor, ca și Pavel. Ați auzit Evanghelia.

Ne apropiem de încheiere. Fapte 18:11 – atunci când Dumnezeu te vrea într-un loc, vei rămâne acolo până când vei duce misiunea până la capăt. Pavel a rămas acolo 18 luni și învăța pe corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.

Ce altceva ar fi putut să dea Pavel unui oraș depravat ca și Corintul, decât Evanghelia, cuvintele vieții veșnice?

Acum haideți să vedem aplicații practice.

Până la urmă, în lumina a ceea ce am auzit astăzi, cum aduci Corintul de lângă tine, la Hristos?

Primul lucru: caută tovarăși de jug. Pavel a căutat tovarăși de jug. I-a găsit pe Acuila și Priscila – oameni încercați, oameni stabili, oameni obișnuiți cu greutatea jugului lui Hristos, oameni supuși care vor să crească și care vor să slujească fără cârtire lângă tine. Caută astfel de oameni. Caută dacă vrei să începi o lucrare undeva, oameni care-L iubesc pe Dumnezeu, cum L-au iubit Acuila și Priscila. Caută o Biserică sănătoasă, oameni care-L iubesc pe Dumnezeu.

Al doilea lucru: caută să nu mănânci pâinea nimănui. Pavel s-a dus să lucreze, nu a stat să aștepte mari resurse, a pus mâna și a muncit. Caută tu în primul rând, înainte să intrii într-o societate misionară să fii un om muncitor; să ai un servici, să ții de el. Și dacă Dumnezeu va considera că ești mai util în lucrare full time, atunci Dumnezeu te va trimite acolo.

Al treilea lucru: caută să predici Evanghelia oriunde și oricând. Pavel predica de Sabat, predica oriunde, și în piață, când se întalnea cu oameni, oriunde și oricând. Pavel căuta să predice Evanghelia lui Hristos. Așa poți să aduci Corintul de lângă tine la Hristos.

Al patrulea lucru: caută să nu te descurajeze împotrivirile și batjocurile. Când vei fi lovit, când vei fi acuzat pe nedrept, când tinerii te vor întreba la școală „De ce nu copiezi? De ce îți păstrezi virginitatea?”, caută să nu te lași, caută să nu te descurajezi, ci să mergi înainte cum a mers Pavel. Dumnezeu va fi cu tine.

Al cincilea lucru: caută să faci ucenici, botezându-i sau aducându-i într-o Biserică în care să fie botezați și să fie învățați să păzească tot ce a poruncit Dumnezeu. Asta a făcut Pavel. A căutat tovarăși de jug, a căutat să muncească, a căutat să predice Evanghelia, a căutat să nu se descurajeze și a căutat să facă ucenici în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.

Al șaselea lucru: caută Fața lui Dumnezeu. Pavel a căutat Fața lui Dumnezeu, a întrebat „Doamne, ce fac? Doamne să plec?”. Și Dumnezeu vine și-i răspunde printr-o vedenie.

Cu tine, Dumnezeu poate nu o să folosească o vedenie, poate o să folosească doar Cuvântul, poate să folosească o predică, poate să folosească un frate, poate să vină printr-un vis, printr-o vedenie întradevăr, dar când cauți Fața Lui, Dumnezeu va veni. Căutați Fața lui Dumnezeu, căutați rugăciunea dragii mei și Corintul de lângă noi va veni la Hristos.

Al șaptelea lucru și ultimul: caută să fii consecvent chemării pe care ai primit-o. Dumnezeu ți-a dat o lucrare; caută să fii consecvent. Pavel a rămas un an și 6 luni și a învățat printre corinteni, Cuvântul lui Dumnezeu. Fii consecvent. Dacă Dumnezeu ți-a dat o lucrare, fă-o cu toată inima. Și astfel, Corintul de lângă noi va veni la Hristos.

Fiți încurajați dragii mei, puneți aceste cuvinte la inimă și fie ca Hristos să folosească acest Cuvânt pentru gloria Lui. Amin!