Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

27 July 2015

Faptele Apostolilor 19:8-20 - Bebe Tomeci

Faptele Apostolilor 19:8-20

Fiecare din noi iubim un anumit oraș. Dacă v-aș întreba care este orașul preferat pe care-l iubiți, unii ar răspunde orașul Brașov: „Orașul Brașov este un oraș special. Are clădiri vechi, are istorie și o arhitectură cu totul specială!” Alții ar spune: „Cred că Timișoara ar fi orașul cel mai frumos!” Altcineva poate ar spune Buzăul sau Bucureștiul, sau un alt oraș din altă parte.

De fapt de ce ne place sau de ce am ales să ne placă acel oraș? Pentru că este ceva cu privire la acel oraș care ne reprezintă pe noi, este ceva care ne atinge inima și în care experimentăm ceva.

Dar vreau să vă dau o veste adevărată: orice oraș are o parte frumoasă, dar dacă mergi puțin mai la periferia orașului, vei vedea acele locuri cu drumuri proaste, cu case urâte ș.a.m.d. Fiecare oraș, chiar și cele mai mari și mai frumoase metropole ale lumii, lângă acele zgârie nori, lângă acele clădiri frumoase, există clădiri care sunt urâte.

Chiar în perioada comunistă, când eram copil, regimul de atunci avea grijă să ne arate acea față a capitalismului: acel oraș mare și frumos, dar lângă se aflau ghetouri.

Așa este și în domeniul spiritual. Dumnezeu ne descoperă adevăruri mari, Dumnezeu ne descoperă în Cuvântul Său adevăruri adânci care sunt așa de frumoase și așa de mult ne ating inima, dar Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă și lucruri care nu sunt așa frumoase, dar sunt reale și sunt adevărate.

Suntem în studiul nostru în cartea Faptele Apostolilor 19. Suntem în a treia călătorie a apostolului Pavel. Vreau să avem în mintea noastră această întrebare: ce vrea Duhul Sfânt să ne descopere prin textul care s-a citit? De ce Duhul Sfânt a ales să ne comunice textul acesta? De ce oare? Putea să ne spună o mulțime de alte lucruri! Dar nu a făcut așa. Duhul Sfânt în suveranitatea Lui, a ales să ne descopere ceea ce noi am citit astăzi în Scripturi.

Am căutat să înțeleg și eu ceea ce Duhul Sfânt vrea să ne comunice. Și vreau să vă spun că dincolo de personajele și lucrurile care îmbracă această povestire, să știți că Duhul Sfânt este focalizat pe orașul Efes, ce se întâmplă în acest oraș.

Fapte 18:19 – în plecarea lui Pavel din Corint, el ajunge la Efes, merge la sinagogă și își pregătește venirea într-o altă călătorie misionară.

Pasajele apropiate legate de textul nostru, au ca temă: venirea lui Pavel în Efes.

În versetul 23 din Fapte 18, când Pavel era în Ierusalim și apoi merge în Antiohia din Siria, apare un alt personaj în Efes în circumstanțele orașului și lucrării din Efes: Apolo. Apolo din Alexandria vine în orașul Efes.

Apolo și ceilalți 12 (care o să-i vedem la începutul capitolului 19) erau oameni deschiși la Cuvântul lui Dumnezeu, dar ei nu auziseră întreaga Evanghelie a lui Hristos. În cazul lui Apolo, Acuila și Priscila îl iau deoparte, îl învață mai cu deamănuntul calea lui Dumnezeu prin ucenicizare și vedem pe Apolo care își începe o lucrare, în slujba lui Dumnezeu în Efes.

Așadar îl vedem pe Apolo care este convertit, el își îmbogățește mesajul și începe o lucrare în Efes.

Fapte 19:1 – În a treia călătorie misionară, Pavel ajunge în Efes și se întâlnește cu cei 12 ucenici, care asemeni lui Apolo, știau numai despre botezul lui Ioan; nu știau despre botezul cu Duhul Sfânt. Evanghelia pe care ei o acceptaseră era incompletă. Atunci Pavel îi cercetează punând câteva întrebări și identifică că ei nu înțeleseseră și nu auzise întreaga Evanghelie. Pavel le predică Evanghelia completă spunând despre Hristos, cum prin moartea și învierea Lui, cei ce aveau să creadă, urmau să fie botezați cu Duhul Sfânt.

Când ei aud și înțeleg mesajul Evangheliei, îl acceptă și ca un răspuns al credinței lor, Duhul Sfânt vine peste ei, îi naște din nou și ei ajung să vorbească în limbi.

Ne-am uitat la faptul că Dumnezeu era focalizat pentru un timp pe acest oraș Efes, ce s-a întâmplat de la început și cum au continuat lucrurile acolo.

Acum ajungem la textul nostru pe care l-am citit.

Aș vrea să avem două perspective prin care să ne uităm la acest text.

O perspectivă este următoarea: cine este Pavel? Nu mă refer la faptul că el era evreu. Cine era el ca și caracter?

Cealaltă perspectivă la care aș vrea să ne uităm este următoarea: ce reprezenta Pavel?

Aș vrea să ne uităm la text prin aceste două perspective pentru că Duhul Sfânt ni-l proiectează pe Pavel ca să înțelegem ceea ce el ajunsese prin credință lui personală și umblarea lui cu Dumnezeu în caracterul lui, care de fapt este și o țintă pentru noi.

Suntem oameni care am fost convertiți în diverse momente al vieții și să știți că avem o țintă la care noi trebuie să ajungem. Ne vom uita la cine este Pavel, la caracterul lui, la ceea ce Duhul Sfânt a făcut în viața lui și apoi de la versetul 13 vom vedea de asemenea ce reprezintă Pavel ca și persoană.

Sunt câteva evidențe legate de caracterul lui Pavel. Textul ne spune că a venit la Efes, a  intrat în sinagogă și vorbea cu îndrăzneală. Ce înseamnă să avem îndrăzneală, să avem curaj? Curajul nu are de-a face cu nebunia, curajul care îl dă Duhul Sfânt este un curaj care te face să stai în picioare când altul stă jos sau să stai jos când ceilalți se ridică. Este acea lumină pe care Duhul Sfânt ne-o dă pentru Evanghelia Lui. Nu orice curaj este bun.

Trăim în aceste timpuri în care noi vedem oameni din ce în ce mai curajoși. Am văzut un spectacol legat de copii. Am fost uimit să văd adolescenți la vârsta probabil de 14-17 ani, ce curaj au. Ei sunt generația mult mai curajoasă. Noi am crescut pe timpul comunismului, sub acest regim și în multe feluri noi am fost inhibați, am fost ținuți într-o presiune care ne-a afectat.

Dar vreau să vă spun ceva legat de acel curaj. Nu despre un astfel de curaj este vorba aici. Nu curajul să fii atât de autentic în nebunia ta și în talentul tău, ci eu vorbesc aici de un curaj de a sta pentru Dumnezeu.

Vreau să vă spun că curajul pe care Pavel îl avea, nu era din fizicul lui. Nu știu dacă știți, dar Pavel avea o înălțime de aproximativ sub 1,5m. Un om cu o înfățișare mică, dar cu un curaj atât mare!

Băiatul meu este impresionat de oameni înalți, i-ar fi plăcut și lui să fie mai înalt. I-am spus că e suficient de înalt, atât cât Dumnezeu a vrut să fie.

Curajul unui om nu este dat de înălțimea lui, curajul lui Pavel nu este dat de înălțimea lui fizică, ci este dat de spiritualitatea lui.

Dragii mei, Pavel era un om îndrăzneț și îndrăzneala aceasta nu o vedem de la început. Atunci când el era mai tânăr a stat lângă hainele celor care îl condamnau pe Ștefan și nu a avut curaj aici. Pavel nu era din natura și fizicul lui un om al curajului.

În doua călătorie misionară îl vedem pe Pavel că intră în Tesalonic și spune în epistola sa, că a intrat cu frică în inimă. Era și el om ca și noi.

Să știți că opusul curajului este frica. Noi toți ne luptăm cu frica. Care este frica ta? Duhul Sfânt vrea să ne vindece de fricile pe care noi le avem și să fim oameni ai îndrăznelii care vom sta în față pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Am căutat să văd cum Scriptura prezintă frica și am găsit în Proverbe 14 un verset. Mi s-a părut cel mai potrivit, sunt mai multe pasaje care vorbesc despre frică, dar acesta mi s-a părut cel mai potrivit. Proverbe 14:27 – „Frica de Domnul este un izvor de viață, ea ne ferește de cursele morții.”

Frica de Domnul mă ocrotește de cursele morții. Vreau să vă spun că atunci când lăsăm frica să facă pași în viața noastră, de fapt este o cursă. Cursa morții este frica de om, este ca o capcană a morții.

Pavel, pentru că vedem roada Duhului Sfânt în el, el este plin de curaj. Pavel, un om mic, un om chel, care avea probleme cu ochii, din punct de vedere fizic nu avea ceva care să impună respect care să ducă la o anumită stare de curaj fără cuvinte. Dar în același timp, să știți că Pavel avea această atmosferă în jurul lui, chiar și fără cuvinte. Pentru că această autoritate și acest curaj îl dădea Duhul Sfânt.

Dragii mei, Pavel învățase de la un Altul care a fost plin curaj. Vreau să vă citesc două versete: „Isus tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăși și i-a zis: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” „Da, sunt!” A răspuns Isus. „Și veți vedea pe Fiul omulul șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului!”

Vreau să vă întreb: de unde învățase Pavel curajul? De la Domnul său!

Credeți că Domnul Isus, atunci când a stat în fața marelui preot, nu a intuit că dacă răspunde afirmativ, avea să urmeze ceea ce a urmat? Cu siguranță a știut! Dar Domnul Isus a avut curajul, a avut îndrăzneala să spună „Da, sunt!” Două cuvinte scurte, dar pline de curaj.

Pavel învățase de la Domnul să fie îndrăzneț, să fie curajos. În ciuda unui fizic cu lipsuri, curajul lui venea din mărturia și plinătatea Duhului Sfânt în viața lui.

Tinerilor, bătrânilor, toți avem nevoie să fim curajoși și să vorbim cu îndrăzneala de Domnul, chiar și atunci când știm că curajul nostru ne va duce la ceva destul de greu pentru noi. Dar trebuie să rămânem îndrăzneți.

Apoi vedem pe Pavel că era un bun cunoscător al adevărurilor Împărăției lui Dumnezeu. Vreau să mă întreb pe mine: dacă aș avea libertate să vorbesc despre tainele Împărăției lui Dumnezeu, despre Evanghelie, despre Cuvânt, cât timp aș avea nevoie? Cu siguranță nu atât de mult! Nu aș putea vorbi atât de mult.

Poate unii dintre noi, nici măcar zeve minute nu pot să spună ceva despre Împărăția lui Dumnezeu.

Când mă uit la Pavel, văd că Duhul Sfânt îl scufundase pe Pavel în adâncimea tainelor Evangheliei lui Hristos.

Dragii mei, Pavel este o țintă pentru noi. Ceea ce Duhul Sfânt a făcut în viața lui, trebuie să facă și în viața noastră.

Cuvântul ne spune că Pavel a vorbit trei luni despre tainele Împărăției! Cât de mult, cât de îmbibat era Pavel în această cunoștință a Evangheliei lui Dumnezeu!

Un alt lucru pe care ni-l arată Cuvântul cu privire la Pavel, este că el căuta să convingă pe evrei, de adevărul învățăturilor lui Hristos.

Astăzi mulți încearcă să ne convingă de multe lucruri. Trăim într-o societate atât de abundentă, atât de agresivă în a face ceva pentru tine, însă toate aceste lucruri nu sunt acele lucruri la care textul se referă.

Întrebarea pentru mine și pentru tine este următoarea: tu ești convins de adevărurile lui Dumnezeu? Dacă încerci să convingi pe cineva doar ca să vinzi ceva, să ai un căștig sau să ai o slujbă, poți să faci aceasta. Dar Pavel nu o făcea în felul acesta, ci el plin de Duhul Sfânt, o făcea ca un om care credea că numai cei care stau în Evanghelie vor birui. Și nu numai viața aceasta, ci și moartea și că vor avea viața veșnică.

Pavel cu toată puterea și dăruirea lui, încerca să convingă, pentru că el era un om convins de adevărul lui Dumnezeu.

Când eram mai mic, aveam o pisică acasă și din când în când facea pisoi. Erau atât de flămânzi pisoiașii aceștia încât pur și simplu mieunau tot timpul. Le puneam lapte, dar ei continuau să miaune. Le spunea „Uite acolo laptele!”, dar ei nimic. Atunci îi luam și îi băgam cu nasul în lapte, împotriva voinței lor. Și când simțeau gustul de lapte, se concentrau așa de mult și începeau să mănânce și apoi erau fericiți.

Dragii mei, pe Pavel îl văd asemănător, ca un om care – cât depindea de el –  încerca să convingă că Hristos este Mesia pe care evreii Îl așteptau.

Și noi trebuie să fim convinși ca să convingem pe altul. Dacă nu sunteți convinși de adevărul lui Hristos, poate veți spune la un nivel general ceva, dar după aceea abandonați. Dar dacă ești convins de un lucru, te vei opune până la capăt și vei încerca să convingi pentru că știi că acolo este adevărul.

Duhul Sfânt ne arată în Pavel că aceasta este direcția în care și noi trebuie să ajungem. Să nu fim atât de indiferenți față de oameni! Trebuie să fim convinși ca să convingem cu toată tăria și cu toată puterea care este în noi, că acolo este singura lui șansă pentru viață.

Un alt lucru pe care mi-l doresc și îl văd în caracterul lui Pavel (este de fapt lucrarea Duhului Sfânt), este să fii hotărât.

În text vedem că s-a iscat o problemă, evreii necredincioși s-au opus lucrării Duhului Sfânt și lucrării lui Pavel acolo și el a luat imediat o hotărâre fermă.

Vă spun, în societatea noastră, în lucrările creștine, în biserici chiar, apar probleme, dar imediat apare o altă problemă, ca urmare a acelor probleme și aceasta stă în faptul că nu se iau decizii. Sunt puțini oameni între noi, oameni ai deciziei, oameni hotărâți și când i-au o decizie nu se mai uită înapoi, ci se uită înainte.

Dragii mei, vreau să vă spun că noi suntem chemați să fim oameni hotărți, oameni care atunci când punem mâna pe plug nu ne mai uităm în urmă, ci știm care este ținta.

Duhul Sfânt vă va aprecia și vă va încuraja, dar aceasta este lucrarea Lui. El vrea să fiți oameni hotărâți, chiar dacă veți pierde, fiți hotărâți în lucrurile Domnului! Nu negociați în nici un fel, nu vă întoarceți, nu fiți tot timpul șovăielnici. Fiți hotărâți! Eu personal am nevoie să cresc așa de mult în acest lucru.

Uneori i-au decizii și apoi ceva în inima mea se schimbă și chiar am tendința să mă retrag. Mă pocăiesc înaintea lui Dumnezeu, dar înțeleg că numai Duhul Sfânt poate să schimbe acest lucru în viața noastră. Dar cel puțin trebuie să înțelegem că acolo este ținta spre care vrem să mergem.

Un alt lucru pe care îl vedem în viața lui Pavel și este lucrarea Duhului Sfânt în viața lui, este consecvența.

Cultura noastră este atât de inconsecventă. Nu mai poate stabili nimic. Cred că și serviciul de duminică daca nu l-am mai anunța de fiecare dată, probabil toată lumea nu ar mai veni duminica viitoare.

Noi ne-am obișnuit astfel și cultura merge în direcția aceasta: „Sună-mă și spune-mi dacă ne vom întâlni.”  Nu mai suntem în stare să spunem: „Miercuri viitoare ne întâlnim la ora 7 și peste două săptămâni la ora 9.” Totul se întâmplă spontan, totul se rezumă la „Sună-mă”, „Vom vedea” și vedem așadar această inconsecvență.

Nu sunt împotriva tehnologiei, dar vreau să vă spun că ea ne poate duce pe direcții greșite. Crezând că instantaneu noi putem să facem lucrurile acestea, să stabilim imediat, să dăm telefoane, să știți că dincolo de binele pe care tehnologia ni l-a adus, ea ne poate face să devenim inconsecvenți. Eu trebuie să știu că de astăzi în trei săptămâni, voi face cutare lucru sau în doi voi face cutare lucru. Poate să vină vecinu, mama, poate să plouă, poate să ningă, dar eu aceasta voi face! Să fii consecvent este lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră.

Să știți că aveți de luptat cu curentul din cultura în care trăim. Totul este spontan. În postmodernism nu este nimic concret, totul este acum și vom vedea: nimic sigur, nimic consecvent. Lucrarea Duhului Sfânt este o lucrare a consecvenței: o prioritate, o țintă, un scop clar și o direcție clară, fără să mă uit în dreapta sau în stânga.

Vreau să citesc un pasaj din Matei 4, să vedeți unde ajunsese Pavel în trăirea lui cu Dumnezeu. Când Pavel spune „Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele Domnului”, vreau să vedeți cât de mult Duhul lui Dumnezeu îl crescuse pe Pavel. Și Pavel a avut nevoie să crească în cunoașterea lui Dumnezeu. Ani după ani el a crescut spiritual. Vom citi acest text din Matei 4 și veți vedea cât de mult se aseamănă cu două versete din textul nostru citit.

Matei 4:23-24 – Fapte 19:12. Vedem același model, mergea în sinagogă, propovăduia Evanghelia și iată manifestarea Duhului Sfânt în viața lui Pavel era atât de asemănătoare cu manifestarea Duhului Sfânt în viața Domnului Isus.

Frații mei, vă mărturisesc: îmi este rușine. Nu o spun cu zâmbetul pe buze. Meditând la aceste cuvinte mi-am dat seama că Pavel crescuse așa de mult spiritual în umblarea lui cu Dumnezeu. Atât de mult crescuse încât Duhul Sfânt se manifesta în el, aproape asemănător cum Îl vedem manifestându-Se în Domnul Isus. Cum se manifestă Duhul Sfânt în mine? Cum se manifestă în păstorii care păstoresc Biserica Domnului?

Există o chemare atât de înaltă ca să ne asemănăm din ce în ce mai mult cu Hristos. Nu este o chemare generală, să știți! Ci este una foarte specifică. Cu alte cuvinte, noi trebuie să avem ținta aceasta: să creștem spiritual.

Vă mărturisesc că atunci când m-am întors la Dumnezeu și am început să lucrez pentru Domnul, uitându-mă mereu în anul care a trecut, ziceam: „Oau, cât de mult am crescut!” În ultimul timp vreau să vă spun că am crescut în anumite lucruri, dar în unele nu am crescut. Sunt așa departe de ceea ce Pavel ajunsese să trăiască în Hristos: Duhul Sfânt să se manifeste în el. Mă pun și mă gândesc: „Doamne, unde m-am oprit? Ce s-a întâmplat cu viața mea? Vreau mai mult!” Aici nu esta fanatism, ci este o înțelegere că Duhul Sfânt vrea să creștem spiritual.

Ceea ce vedem în Pavel, este un portret (nu este complet în pasajul nostru) al unui om plin de curaj, în ciuda fizicului și trecutului, era un om care știa să îndrăznească și nu-i era rușine să stea în picioare pentru Domnul. Era cel care cunoștea atât de multe adevăruri privitoare la Împărăției lui Dumnezeu, încât i-a trebuit trei luni să le spună, apoi cu toată puterea căuta să convingă, pentru că el era un om convins, era un om hotărât și un om consecvent.

Este o frumusețe a lui Pavel, dar mai mult de atât, este o frumusețe a Duhului Sfânt în Pavel. Cine era Pavel? Era lucrarea Evangheliei!

Pavel era de fapt lucrarea Evangheliei în Efes și nu la întâmplare Luca a dorit să ne spună ce se întâmplă cu acest oraș Efes. Dar de fapt Dumnezeu vroia să vedem lucrarea Duhului Sfânt în contextul orașului Efes, dar în mod special în viața lui Pavel.

Aceste caracteristici pe care le vedem în viața lui Pavel, să știți că ar trebuie să fie o țintă pentru noi. Dacă te-ai indentificat unde te afli, trebuie să te pocăiești și să ceri ca Dumnezeu să te ajute și să se manifeste Duhul Sfânt în tine așa cum s-a manifestat în Pavel.

Mergând mai departe, ajungem la următoarea pas: ce reprezenta Pavel?

Pavel reprezenta de fapt rezultatul lucrării Evangheliei prin Duhul Sfânt. Cu alte cuvinte el era adevărul lucrării Duhului Sfânt. El era produsul finit. Era ca și cum piesa aceasta era produsă de Duhul Sfânt. Vrei să vezi lucrarea ne văzută a Duhului Sfânt? Atunci ia-l pe Pavel, uită-te la ceea ce el proclamă, ce el trăia, uită-te la caracterul lui și vei vedea rezultatul lucrării Duhului Sfânt.

Dar așa cum în orașele noastre frumoase există ghetourile, să știți că și în această lucrare spirituală există falsurile, există acel ceva care va corupe.

Haideți să ne uităm să vedem cum a fost pentru ei.

Șapte fii ai preotului Sceva (descendent al preotului Aron, un om care avea respectul și credința în Dumnezeu) au venit la Efes. Și ne întrebăm ce căutau preoții în Efes? Pentru că slujba unui preot era legată de Templu, care era în Iersaulim. Dar vă spun ce căutau ei.

Evreii din diaspora (probabil ca și românii din diaspora), erau mai bogați decât evreii din Ierusalim. Atunci ei au venit în Efes pentru că aveau o afacere, un business și scoteau demoni din așa ziși oamenii demonizați – un lucru aparent bun. Dar oare era bun?

Ei veniseră acolo pentru că avea un interes. Vreau să pun o întrebare: în afară de Evanghelie, oare există ceva care leagă puterea demonilor?

Noi vedem că Evanghelia este măsura lucrării Duhului Sfânt. Noi dacă stricăm Evanghelia, noi stricăm lucrarea Duhului Sfânt și El nu va mai lucra.

În afară de Evanghelie, mai există ceva care să lege puterea celui rău, care stăpânește peste mintea și inima oamenilor? Nu! Numai Evanghelia surpă și rupe puterea demonică!

Nu ne este îngăduit să intrăm în discuții cu demonii, dar ce vedem din textul nostru, este că demonii Îl cunoșteau pe Domnul Isus: „Îl cunoaștem pe Isus, îl cunoaștem pe Pavel. Dar tu cine ești?” Un alt lucru pe care-l vedem este că demonii îi biruie pe acești fii ai lui Sceva. Demonii au putere asupra lor.

Pentru că noi trăim în această cultură ortodoxă și am citit și am văzut chiar și la televizor, preoți care scot demoni. Și cu apa sfințită și cu crucea ei atingeau de trupul celor „demonizați” și ei strigau „Mă arde!” Ați auzit de expresia „frecție pe picior”? Adică nimic! Este o mare minciună! Vreau să vă spun că acesta este circ! Este ceea ce fiii lui Sceva făceau. Făceau probabil o adunare și se ținea cont că ei erau fii preotului Sceva, un fel de show spiritual. Dar vă spun, numai adevărul are puterea să scoată, să lege, să surpe, să distrugă puterea demonică!

Dragii mei, dacă nu stați în adevărul Evangheliei, demonii vor avea putere asupra voastră și asupra noastră. De aceea am ales să mă bag sub autoritatea Evangheliei și sub protecția Evangheliei. Și legea dacă o respecți, ea te apără, dar dacă nu o respecți, ea te poate condamna. La fel este și cu Evanghelia. Dacă te supui și primești Evanghelia, ea este o protecție pentru tine. Dar dacă nu te supui și nu o primești, vei fi zdrobit.

Care a fost rezultatul? Din versetele 17-19 noi vedem rezultatul. Adevărul a lucrat pentru înaintarea Evangheliei producând frică de Domnul, Numele Domnului Isus a fost proslăvit, ei își mărturiseau păcatele, își ardeau cărțile de vrăjitorie, care erau foarte scumpe: 50.000 de arginți.

Știți cu cât a fost vândut Domnul Isus? Cu 30 de arginți! Vă dați seama ce valoare aveau aceste cărți? Totuș acești oameni le ardeau pentru că au înțeles! Au fost luminați de Evanghelie. Și prin această confruntare între lucrarea Duhului Sfânt în Pavel și falsul, când ele s-au ciocnit, de fapt rezultatul a fost o lucrare atât de frumoasă pe care Duhul Sfânt a făcut-o în ceilalți.

Îmi place finalul din versetul 20, pentru că Luca a dorit foarte mult să ne prezinte orașul Efes, ce se întâmpla acolo din punct de vedere spiritual. În Efes, în timpurile de atunci, cu atâta putere se întărea și se răspândea Cuvântul Domnului.

Am câteva întrebări pentru noi: putem noi spune astăzi că în orașul Brașov se întâmplă ceva asemănător? Suntem noi maturi asemenea lui Pavel? Pastorii, prezbiterii, suntem noi atât de maturi ca și Pavel?

În confruntarea cu puterile demonice, noi creștinii, cei născuți din nou, ieșim biruitori și Evanghelia înaintează sau suntem biruiți și suntem schilodiți ca cei doi fii? Trebuie să ne punem aceste întrebări.

Frații mei, surorile mele, Dumnezeu ne-a chemat la o luptă. Și lupta este aceasta: haideți să ducem Cuvântul la cei ce nu-l au, așa cum Pavel a făcut. Deci nu mai este Ierusalimul, ci Efesul și acum este Brașovul. Noi suntem pe scenă. Noi suntem acum în papucii lui Pavel: duceți Cuvântul la cei ce nu-l au!

În timpul celui de-al doilea război mondial, în perioada aceasta când Rusia a făcut o mare ofensivă, au fost cel puțin două mari orașe încercuite: Leningradul și Budapesta. A fost o mare luptă pentru Budapeste. În Leningrad au fost izolați 250.000 de soldați germani. Era o forță colosală pentru care le-au trebuit foarte mult timp să ajungă acolo. La fel și rușilor cu armata lor mare le-au trebuit mult timp să o aibă. Dar înainte de vreme, ei nu au mai avut muniție. Ei nu au mai putut să alimenteze. Indiferent că aveai sute de mii de oameni, tehnică motorizată, tunuri, tancuri, dacă nu aveai carburant și obuze, inamicul te cucerea.

Nu irosiți nici măcar un cartuș. Puneți-vă această hotărâre în inimă: „Voi folosi fiecare relație, fiecare întâlnire cu cineva.” Spuneți Evanghelia, dați mărturie pentru Evanghelie, spuneți mărturia personală și proclamați pe Hristos în fața lor! Faceți această hotărâre!

Un alt lucru ca și aplicație, este să întărim Cuvântul la cei ce îl au. Am văzut modelul la Acuila și Priscila. Atunci când au văzut în Apolo un om care avea râvnă, avea înțelepciune omenească, era educat, era din Alexandria, dar el nu înțelegea tot adevărul Evanghelie. Astfel, l-au luat deoparte, l-au ucenicizat și am văzut ce lucrare a făcut Apolo de fapt. Vom vedea că el merge în Corint și are o lucrare frumoasă acolo.

Aș vrea să ne uităm la maturitatea noastră. Unde suntem noi în lucrarea aceasta cu Dumnezeu? Duhul Sfânt ne frământă, dar oare ne-am oprit noi să creștem spiritual? Maturitatea noastră să crească și puterea celui rău care o simțim cu toții, mai degrabă să facă să înainteze Evanghelia decât să ne oprească și să ne schilodească! Trebuie să creștem spiritual!

Dacă ne-am oprit să creștem spiritual, este grav! Duhul lui Dumnezeu spune: „Este încă mult de scos din inima ta, este încă mult de frământat în inima ta.”

În final aș vrea să închei citindu-vă din 1 Timotei. La sfârșitul celei de-a treia călătorie misionară, după ce el stă acolo în Efes, merge în Macedonia și apoi se întoarce în Ierusalim și în Antiohia. Dar Pavel îl roagă pe Timotei să continue ceea ce el a făcut acolo.

1 Timotei 1:3-4 – să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credință! Acesta a fost scopul lui Pavel în Efes! Să proclame Evanghelia, dar nu ca o informație, ci ca ea să înainteze prin credință. Oamenii prin credință să descopere acea taină a credinței, când vezi Evanghelia, o înțelegi și o crezi și puterea Duhului Sfânt se manifestă.

Vă invit să ne pocăim pentru că am văzut foarte clar cât de mult lucrase Dumnezeu în viața lui Pavel. Nici unul dintre noi, cel puțin pe cei care-i cunosc, nu au ajuns la maturitatea lui Pavel. Pe unii care îi știu, întradevăr Dumnezeu i-a ridicat mai mult decât pe alții. Dar chiar dacă am ajuns acolo, să știți că nu este o biruință care se înțepenește acolo! Noi putem cădea de acolo. Trebuie să lăsăm ca Duhul Sfânt să crească în noi caracterul lui Hristos și fiecare să creștem și să proclamăm Evanghelia lui Hristos!

Dragii mei, aș vrea să luăm câteva momente și să-I mărturisim lui Dumnezeu slăbiciunile noastre. Avem 20 sau 40 de ani de umblare cu Dumnezeu, și poate nu am ajuns unde a ajuns Pavel. Nu știu dacă putem să citim pasajul acela și să spunem: „Oau cât de similară este viața mea cu a lui Pavel!” Să ne mărturisim această slăbiciune, ca Duhul lui Dumnezeu să lucreze în viața noastră! Amin!