Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

24 July 2015

Faptele Apostolilor 6:7-15 - Bebe Tomeci

Faptele Apostolilor 6:7-15

Dragii mei, nu pot să nu-mi exprim și eu bucuria pentru cele două fete ale noastre, Alexandra și Mariana, care au făcut un pas de credință.

Ce este credința noastră creștină? Este o viață schimbată. Toată teologia, toate resursele financiare, toți banii din lumea asta, nu poate schimba inima unui om. Dar Cuvântul lui Dumnezeu Cel viu și adevărat, prezența Lui poate să ia un suflet și să facă o operație adâncă și să scoată ce nu este plăcut acolo. De fapt să facă o restructurare, o schimbare. Și din omul care eram, omul firesc, să fim oameni născuți din nou. Chiar noi suntem surprinși de noi înșine, dacă ați observat ce a spus Alexandra: „4 luni nu prea mi-am dat seama ce a fost cu mine.” Dar Dumnezeu a lucrat și lucrează. Scriptura ne spune că Cuvântul lui Dumnezeu e ca o sămânță mică, care odată ce este pusă în sufletul nostru, ea crește, crește până când realizăm că nu mai suntem ce am fost.

Așa am văzut și cu viața mea. Eu m-am identificat mult cu ceea ce a spus Alexandra. Și eu m-am luptat, deși probabil nu este ceva foarte normal să te temi de moarte la o vârsta de aproximativ 24 de ani, să te temi că într-o zi vei muri cu bine sau cu rău. Eu nu trăiam foarte rău, am trăit într-o familie destul de obișnuită, dar cu nevoile de bază acoperite. Însă mă temeam că într-o zi voi muri și mă gândeam ce va fi cu sufletul meu și frica aceasta m-a făcut să mă uit spre Hristos. Și slăvesc și eu pe Domnul ca și Alexandra. Și toți ceilalți care aveți nevoie de El și ați ajuns într-o fundătură cu viața, uitați-vă la Hristos. El vă va izbăvi, El vă va mântui. Dar uitați-vă sincer, nu cu un interes, uitați-vă pentru salvarea sufletelor voastre.

Suntem în cartea Faptele Apostolilor. Vreau să vă spun că Cuvântul lui Dumnezeu este ceva extraordinar, e ca o hrană. Ne vom uita și vom învăța. Vreau să vă spun că scopul de a ne uita și a învăța din Cuvânt, nu este să ne însușim Cuvântul și să știm ceva informații, ceva cronologie, ce s-a întâmplat cu ei, ce au zis, ce au făcut, ci este să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să cunoști acea realitate a lui Dumnezeu care te schimbă.

Dacă îndepărtezi din viața ta religia, cu cei rămâi? Ai acolo esență? Ai acolo ceva care este viu în viața ta? Să știți, chiar și noi evanghelicii putem să fim religioși. Și aceasta am văzut și în viața mea.

Mesajul de astăzi l-aș intitula astfel: „Să te numești izbăvit și să nu fii!” Să fii parte din biserica izbăviților și să nu fii. Nu este ironic? Din păcate este o realitate – realitatea vieții în care noi trăim.

Aș vrea să facem un mic rezumat din ce s-a predicat data trecută din capitolul 6:1-6. Am văzut că Biserica a început să crească. Și odată cu creșterea numerică, au apărut și provocările de rigoare.

Nevoia de administrație – Biserica are nevoie de o administrație. Am văzut cum conflictul a început să apară, dar Dumnezeu a dat înțelepciune apostolilor și au înțeles ei ca lideri, cei 12, nu puteau să administreze toate lucrurile. Și au spus „Haideți ca împreună ca Biserică, să alegem 7 bărbați vorbiți de bine, plini de credință, să se ocupe cu ceea ce este nevoie, de a distribui ajutoare în mod drept.”

Am văzut de asemenea în Biserica primară, prioritatea prezbiterilor, celor care sunt lideri și anume: rugăciunea și vestirea Cuvântului. Deci este o parte administrativă, dar vedem că liderii ca și apostolii erau chemați la a veghea în vederea rugăciunii și a vesti Cuvântul. Aceasta este ceea ce trebuie să fie și astăzi.

Mai departe vedem că Ștefan este enumerat în lista aceasta de 7 bărbați, diaconi. Însă vom observa în textul de astăzi că Ștefan nu a fost doar un diacon, nu s-a limitat doar la partea aceea administrativă, ci el a avut chemarea aceea de a vesti Evanghelia și era atât de binecuvântat de Duhul lui Dumnezeu încât nimeni „nu putea să stea împotriva înțelepciunii și Duhului cu care vorbea el.” Este uimitor cum Dumnezeu dă daruri.

Haideți să ne uităm puțin la Ștefan, cine era el. În capitolul 6:5 vedem că îl descrie pe Ștefan „plini de credință și de Duhul Sfânt”. O caracteristică a vieții creștinului, nu este religia – „am venit de mic la biserică sau m-a boteza mama când eram copil” ci este plin de credință și plin de Duhul Sfânt. Te întreb: „Cum este viața ta? Este plină de credință, călăuzită și plină de Duhul Sfânt?”

Ștefan era caracterizat de această credință vie și călăuzirea Duhului Sfânt. Legat de Ștefan, nu știm exact când s-a convertit el. Posibil să fi fost din acei care Îl urmau pe Domnul Isus. Posibil să fi fost din cei 3000 de oameni când Petru a predicat la Rusalii. Posibil să fi fost la următoarea predicare a lui Petru. Însă știm un lucru despre el – Biserica îi recunoștea ca oameni cinstiți, oameni credincioși, oameni cu un nume bun și plini de Duhul Sfânt. Deci nu erau străini, veniți în adunare de o zi sau de 3 zile. Erau oameni cărora Biserica le dădea credit.

Ce ne spune primul verset (7) din ce s-a citit astăzi? Aici Cuvântul lui Dumnezeu, ne spune că nu numărul creștinilor (ar fi corect și așa), ci numărul ucenicilor creștea. Toți dintre noi suntem chemați de a fi ucenici. În timpurile în care noi trăim acum, s-a pierdut foarte mult din acest concept.

Îmi aduc aminte când eram copil că s-a construit căminul cultural la noi în sat și erau meseriașii și noi eram saraolii. Ei erau șefii și ei ne spuneau: „Tenci, rasol, adu-mi cărămida!” Noi învățam de la ei, eram în școala lor dacă pot să spun așa. Probabil pentru cei mai în vârstă, ucenicizarea stătea lângă cei care lucrau în domeniul respectiv.

Tatăl meu povestea (a fost șofer) că pentru jumătate de an sau un an, el a trebuit să fie un ucenic al unui șofer mai în vârstă. Deci învățau într-un mod mult mai practic, ceva care intra într-o școală a uceniciei.

Noi astăzi mergem mult spre școli, învățăm mult teoretic și apoi luăm o diplomă, o calificare, dar uneori suntem foarte neuștiutori în acest domeniu al uceniciei.

Scriptura când vorbește despre creștini, despre cei care erau în Biserică la început, vorbește despre calitatea aceasta de ucenic. O calitate a ucenicului este de a fi învățabil. Cum suntem noi astăzi? Avem noi o astfel de atitudine? Sau credem că le știm pe toate? Câți ani ai? 20,40? Cât crezi că știi din tot ce înseamnă informație? Foarte puțin! Aceasta înseamnă că avem foarte mult de învățat. Avem încă foarte mult de experimentat și Domnul ne cheamă să fim ucenici.

„Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulțea mult” – aceste două elemente, sunt elemente cheie într-o trezire spirituală. Noi am citit și am văzut și filme despre treziri spirituale. În țara noastră eu am experimentat această trezire spirituală, după revoluție. Încă nu înțelegeam fenomenul mișcării creștine. Eu am fost parte în acea perioadă, atunci m-am întors la Dumnezeu. În 1992 ne-am întors la Dumnezeu (eu și soția) și încă nu înțelegeam. Dar cred că după revoluție, pentru cel puțin 10 ani, a fost o mișcare creștină în care Duhul lui Dumnezeu mântuia familii întregi. Am văzut soț și soție cum veneau în contact cu Cuvântul lui Dumnezeu și se converteau în același timp. Foarte greu este însă astăzi. Oamenii vin în Biserică, aud Cuvântul, dar nu-și schimbă viața. Nu știm ce s-a întâmplat, dar știm un lucru: că atunci era o trezire, era o evidență a lucrării lui Dumnezeu supranaturale. Noi nu putem controla asta. Noi suntem chemați să predicăm și să prezentăm oamenilor chemarea lui Hristos la mântuire, la pocăință și la credință. Dar până la urmă decizia le aparține lor, ca să lase Duhul lui Dumnezeu să lucreze în inima lor.

Noi vedem aceste două elemente ale unei treziri spirituale: Cuvântul este proclamat și numărul ucenicilor crește. Doamne astfel de timpuri și pentru noi!

Când mă uit în jurul nostru, în Brașov, în România, să știți că este o lucrare a lui Dumnezeu însă suntem foarte departe de ce înseamnă o trezire spirituală.

M-am dus sâmbătă într-un parc unde se vând mașini – sute de oameni acolo. Te duci în piețe, în locuri publice – sute de oameni – dar este atât de evident lipsa de cunoaștere a lui Dumnezeu, lumea este în întuneric. Cuvântul lui Dumnezeu nu lucrează într-un anumit fel ca să văd schimbare în ei. Să știți că încă suntem departe să vedem o trezire spirituală. Vreau să vă zic că această trezire spirituală nu stă în puterea mea, nici chiar a Biserici ci în puterea lui Dumnezeu. Noi suntem datori să ne rugăm și să credem că Dumnezeu poate să aducă astfel de timpuri. Vă spun sinceri că noi nu am experimentat-o (poate cei mai tineri) și acum vedem societatea secularizată: puterea banului, răului, a întunericului. Unde este Dumnezeu? – ca și Ghedeon. Însă nimic nu-L împiedică pe Dumnezeu să coboare aceeași realitate a Duhului Sfânt și să mântuiască într-un chip supranatural, ca oamenii să-și simtă păcătoșenia și să spună „Ce să fac ca să fiu salvat?” Și efectiv aceste timpuri să le trăim și noi. Dumnezeu este suveran și poate să mântuiască cum a mântuit atunci.

Un lucru frumos care se întâmpla atunci este că mulțimi de preoți veneau la credință. Știți că în ultima predică am vorbit despre urmașii lui Aaron, am vorbit puțin de preoțimea lui Aaron, care s-a transmis din generație în generație, dar ea s-a oprit. După ce Hristos a murit și a înviat pe cruce, preoțimea lui Aaron s-a oprit. Nu mai este biblică, nu mai este voia lui Dumnezeu. De ce? Pentru că Marele Preot este Hristos. El a intrat în această poziție de Mare Preot și a făcut-o infailibilă, nu mai este vulnerabilă. Dacă ne uităm în descendența lui Aaron, vedem că au fost preoți slabi, supuși păcatului, chiar unii corupți pe care Dumnezeu i-a pedepsit (fii lui Eli – Hofni și Fineas). Dar Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu, a intrat în această poziție de Mare Preot și de aceea Scriptura ne spune când Hristos a murit pe cruce, că perdeaua dinlăuntru Templului s-a rupt. Știți de ce? Ceea ce despărțea pe Dumnezeu de om, perdeaua, locul preasfânt de locul sfânt unde intra omul prin marele preot s-a sfâșiat. Ceea ce Hristos a făcut este că a adus pe Dumnezeu nu lângă om, nu în mijlocul nostru, ci în tine. Aceasta este taina Evangheliei. Hristos poate să trăiască în tine. Tu nu mai privești lucrurile din exterior. Nu te mai uiți spre cort, la locul lui Dumnezeu unde se cobora în locul sfânt, ci locul sfânt devine în tine, El se coboară în tine – în trupul acesta supus păcatului care încă se murdărește, încă necesită îngrijire. Și dacă nu ne spălăm imediat vedem cum este trupul nostru. Încă este moarte în noi pentru că noi murim, ne îmbolnăvim și murim. Dar în acest trup, Hristos poate trăi. Este o taină, cum Dumnezeu prin Hristos a venit în tine și a venit în mine.

Sa vă pun o întrebare. Cine erau preoții din textul nostru? Ioan și rudele lui – el venea din familia lui Aaron. Mai înainte vă spuneam că în numărul ucenicilor n-am văzut nici un preot, doar un levit venit de departe; din cei 12 noi nu vedem nici un urmaș al lui Aaron. Însă studiind iarăși am văzut că cei mai mulți care au adus restructurare și au chemat poporul la Dumnezeu au fost fiii lui Aaron: Ezra, Ezechiel, Ieremia, Iehoiada, Ioan Botezătorul. Toți au fost fii din neamul lui Aaron. Noi vedem această descendență credincioasă, dar când Domnul a venit, cu părere de rău, nu vedem pe nici unul dinre ei, în cei 12. Așa de mult căzuse familia lui Aaron în necredință și ei erau liderii poporului.

Dar slăvit să fie Domnul, că Cuvântul nu i-a lăsat deoparte, necercetați și auziți ce spune Scriptura în versetul 7: „o mare mulțime de preoți veneau la credință.” Uitându-vă la părinții voștrii, poate astăzi nu vedeți credință, uitându-vă la vecinii voștrii, poate la cei apropiați – la copii, nu vedeți speranța asta. Marii preoți și cei din familia lui Aaron nu erau credincioși. Dar iată lucrarea lui Dumnezeu care îi cercetează și pe ei și îi aduce la pocăință. Credem că poate să îi aducă? Dacă mă uit prin ochii mei și experiența mea spun: „Nu știu, nu cred.” Dar Cuvântul mă obligă să cred că ei pot să fie aduși la pocăință, chiar dacă acum în starea această prezentă ei sunt departe de Dumnezeu. Ei nu pot vedea harul lui Hristos, dar ei pot fi aduși la Dumnezeu. Pentru că iată că din familia lui Aaron, preoții, au fost aduși la Dumnezeu.

Slăvesc pe Dumnezeu, pentru că El nu le-a ținut păcatul lor în seamă. Preoții cei mai mari și neamul preoților conduceau structura evreiască a Templului. Într-un anumit fel, ei erau cei mai implicați și vinovați în răstignirea Domnului Isus. Dar vedem că Dumnezeu nu le-a ținut în socoteală acest păcat. Cuvântul a fost predicat și El a făcut ca să fie auzit în mintea lor și în inima lor și ei au fost apropiați de harul mântuitor al lui Hristos – slavă Lui!

Acum Ștefan era plin de har și de putere și Scriptura spune că făcea minuni și semne mari în norod. Ce fel de semne, ce fel de minuni? Data viitoare vom vedea pentru că ne vom uita mai mult la predica lui. Dar vă spun că chiar dacă au făcut lucruri supranaturale, nu știm exact ce fel de minuni și semne mari făcea în norod. Dar Ștefan nu s-a lăsat să predice prea mult de experiența lui, ci el a rămas pe Cuvânt și vom vedea data viitoare când vom predica din capitolul 7 cât de mult știa el Scriptura. Predicarea lui a fost legată de Cuvânt și revelația lui Dumnezeu din Cuvânt. Este clar că Ștefan a avut acest dar de a face minuni și semne dar a fost suficient de matur să nu cadă în capcana semnelor și minunilor și să se creadă cineva și să creadă că poate să le folosească spre interesul lui personal. Tot ce a făcut el a fost să le mărturisească evreilor că Hristos este Mesia, cel pe care poporul Îl aștepta de la început.

Versetul 9 – să fii parte din biserica Izbăviților și să fii pierdut. Dragii mei, nu este aceasta realitatea? Să fii din sinagoga Izbăviților și să ai un schimb de vorbe cu Ștefan. La ce se referă Scriptura când spune „au început o ceartă de vorbe cu Ștefan” ? La ce credeți că se referă? A avea o ceartă de vorbe, este de fapt să vedem același lucru dar tu îl vezi într-un sens eronat și celălalt îl vede într-un sens diferit. Deci să ne uităm la același lucru și să nu fim de acord. S-a întâmplat aceasta? Chiar la nașterea Bisericii. Se întâmplă și astăzi același lucru? Haideți să predicăm Evanghelia și vom avea imediat un viu schimb de vorbe cu ceilalți.

Probabil despre surorile de astăzi, Alexandra și Mariana, vor spune: „Sunt nebune, ele erau creștine, s-au născut creștine, ele au fost botezate creștine – creștinismul nostru de 2000 de ani. Noi suntem dreapta credință.” Din păcate (vă spun un secret) adevărul nu stă dacă nu-l cinstești, chiar dacă te numești „dreapta credință.” Dacă noi nu vom sta și nu vom ține adevărul cu smerenie, atunci degeaba rămânem doar la un cuvânt de „dreapta credință”, căci adevărul se va depărta de noi. Acesta este un principiu care nu funcționează doar la alții, ci funcționează și la noi. Este un principiu general.

De aceea Biserica lui Isus Hristos este chemată să rămână mereu și mereu în adevărul Lui și atunci cuvintele capătă sensul respectiv. Altfel vom păți ca și domnii din această sinagogă care era numită sinagogă a Izbăviților dar erau împotriva adevărului lui Dumnezeu pentru că erau împotriva lui Ștefan.

Priviți, sunt două partide, unii cei Izbăviți priveau acolo și spuneau că este greșit și Ștefan care le spunea o altfel de perspectivă. Cine are dreptate și cum să probăm adevărul? Cum să vedem unde este adevărul? Uitați-vă la purtarea lor, ce au făcut ei, când Ștefan nu a fost de acord cu ei și le prezenta o perspectivă puțin diferită legat de persoana Domnului Isus și lucrarea Lui. Ceea ce au făcut ei este că au abuzat la rău, au folosit răul ca să stăpânească – versetul 11-12. Și mai departe priviți acei martori mincinoși cum interpretează cuvintele lui Ștefan în versetul 13. În gândirea lor au zis probabil: „O, ce sfinți suntem, că îi putem acuza pe oamenii aceștia.” Dar ei nu s-au gândit, că erau martori mincinoși, făcuse un scenariu de minciună; mai vedem aceasta în Scripturi și Domnul Isus a fost în aceeași situație – marii preoți aveau un plan, apoi au trebuit să aducă niște martori mincinoși care răstălmăceau învățătura Lui ș.a.m.d. Apoi trebuiau să-L în mâna romană și să spună „Nu noi L-am omorât, ci romanii. Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni” – spuneau marii preoți. Dar ce făceau ei de fapt? Vă uitați cât de josnici erau oamenii aceștia? Cât de întunecați erau?

Dragilor, vă mai spun ceva, un alt principiu. Dacă credem că suntem cu Dumnezeu și trăim în adevărul Lui, nu ne este îngăduit să folosim lumea întunericului, a minciunii, a condamnării. Dacă faci acest lucru, ești pe o cale pierdută, greșită.

Ei făceau același lucru, l-au luat pe Ștefan cu forța și l-au condamnat. Apărarea lui Ștefan o vom vedea mai târziu dar acum vreau să ne uităm doar la atitudinea lui.

Versetul 15 – îl vedem aici fără cuvinte. El a avut și un cuvânt de apărare și un cuvânt de explicații, însă în acest verset îl vedem fără cuvinte. Ce ne spune Cuvântul legat de Ștefan, este că el era în adevăr, era în lumina lui Dumnezeu și era gata să stea în fața lor pentru că înțelesese cine era Adevărul. Înțelesese că Domnul Isus Hristos este Mesia și că Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament căpăta sens, totul arăta spre El, spre Mesia.

În versetul 10, mai vedem două lucruri. El avea această înțelepciune de a vorbi și a aduce argumente în fața fraților lui evrei despre Mesia și apoi spune că Duhul îi dădea putere.

Care este învățătura dincolo de experiența lui? Ce ne învață Scriptura în cele din urmă? Care este chemarea pentru tine și pentru mine? Ce învățăm noi din textul acesta? Fii ca Ștefan! Este aceasta o chemare și o încurajare? Da!

Când spun „Fii ca Ștefan!”, ce înseamnă? Să ai o listă în caracterul tău de un om credincions, un om care ești călăuzit de Duhul Sfânt, să fii cu înțelepciune și să cunoști Scripturile (și vom vedea cât de mult citează el din Scriptură și avea o pasiune pentru adevăr)? Toate aceste lucruri sunt bune și corecte; și îmi doresc în viața mea și vă doresc și dumneavoastră aceste lucruri. Dar vreau să vă spun ceva mai mult. Scopul nu este neapărat să ne uităm la Ștefan, ca un diacon, care avea darul de prezbiter, predica Cuvântul lui Dumnezeu și atitudinea lui smerită. Ci vreau să vedeți ceva mai mult, răspunzând printr-o întrebare.

Cel făcea diferit pe Ștefan față de ceilalți evrei? Toți la timpul acesta, ucenicii erau evrei. Gândiți-vă acum ca o națiune (să ne gândim la națiunea noastră română). Ce ne face pe noi evanghelicii, diferiți față de conaționalii noștrii? Care este sensul diferit în cele din urmă, cum înțelegem noi lucrurile?

Dragilor, eu am fost de sărbători în Moldova. Vreau să vă spun că ori de câte ori mă duc în Moldova, simt o putere malefică a bisericii tradiționale, cum biserica controlează pe oameni. Nu vreau să aduc ofensă nimănui, însă fie că e religia ortodoxă sau catolică sau pot fi și între evanghelici, oameni care controlează mintea celorlalți, oameni care stăpânesc și spun „Fără mine nu îți dau Duhul, nu-ți dau iertare” și controlează pe ceilalți. În Moldova am văzut cum oamenii nu au înțeles că ei pot decide, nu au înțeles spiritul mișcării evanghelice, că tu ești pus prin Hristos în fața lui Dumnezeu să decizi pentru sufletul tău, nu o biserică poate să-ți dea iertare sau să nu-ți dea iertare. Este o putere malefică foarte mare acolo, de aceea și mișcarea evanghelică este foarte înăbușită. Ori ce faci acolo, rezultă cu scandal, vine peste tine, peste primar, peste orice dă voie să se manifeste o mișcare evanghelică.

În această perioadă am stat mai multe zile la sora soției mele. Fiecare casă pe unde am fost, jumătate de perete din fiecare cameră era acoperit cu 7,8,9,10 icoane, o candelă cu lumină și o simbolistică plină de lucruri religioase. Dar când te uiți la inima lor vezi o inimă care este robită de păcat și nu înțeleg harul lui Dumnezeu.

Revenind la acest text, care este învățătura care o tragem de aici? Ce îl făcea pe Ștefan diferit de conaționalii lui evrei? Ce te face pe tine Alexandra diferită de surorile tale? Dincolo de religie este înțelegerea realității lui Dumnezeu. Să-L cunoști pe Dumnezeu ca să poți să-L înțelegi și să-L iubești.

Aceasta este de fapt ceea ce Scriptura, mișcarea creștină și mișcarea evanghelică proclamă. Noi putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu. El a devenit într-o formă tangibilă, de aproape și vedem aceasta chiar de la început. Când Dumnezeu se revelează pe muntele Sinai, evreii văd o Față a lui Dumnezeu ca un foc mistuitor care nimeni nu se poate apropia de muntele lui Dumnezeu, nimeni. Dar cum ne putem apropia de Dumnezeu? Dar în Hristos, Fața lui Dumnezeu este una de aproape, prietenoasă, Cel care își dă viața pentru tine și pentru mine. De ce fugim de acest Dumnezeu care vine așa de aproape de noi și își dă viața pentru noi? Este prea uman? Nu înțelegem? Într-adevăr este o taină să vedem cum Dumnezeirea a locuit în Hristos – este o taină.

Noi vedem în Hristos un Dumnezeu de aproape, un Dumnezeu care ne caută, un Dumnezeu care a venit să mântuiască. Aceasta este inima lui Hristos care te caută și te vrea pentru că Dumnezeu a hotărât un an de îndurare. Astăzi cine crede în Fiul lui Dumnezeu, se pocăiește și își întoarce viața către Dumnezeu, își pune nădejdea în Hristos pentru iertarea lui și vrea să umble ca un om cu credință, Dumnezeu îl iartă, indiferent de ce a făcut. De ce, pentru că spun eu? Nu, ci pentru că spune Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că trăim încă în anul de îndurare al lui Dumnezeul. Biblia spune că va veni o zi de oprire a anului de îndurare pentru că vine judecata lui Dumnezeu – o zi a judecății. Noi trăim în anul de îndurare, de 2000 de ani de la Hristos, acest an de îndurare încă este aici. Vedeți ce șansă avem noi toți? Poate te-ai născut într-o familie mai aproape sau departe de Dumnezeu, poate ai avut o experiență destul de grea, ai fost înfiat, ai suferit cu un tată autoritat, ai suferit de foame, poate încă suferi de foame ș.a.m.d., însă aceste lucruri sunt omenești. Dar nu te împiedică nimeni să fii cel mai bogat om avându-L pe Hristos ca Domn și Mântuitor.

Tu, cel pe care lumea nu dă nici un ban și pe care îl disprețuiește, poți să fii omul pentru care a murit Fiul lui Dumnezeu, Hristos, Dumnezeu Însuși. Ce valoare ai? Fără margini! O valoare imensă, fără granițe. Aceasta ne spune Cuvântul! Ce te împiedică să nu-L primești pe Hristos?

Dragii mei, ce l-a făcut pe Ștefan să fie altfel decât conaționalii lui? Probabil unii dintre acești evrei din sinagoga Izbăviților s.a.m.d., au crescut cu el la sinagogă. Probabil au jucat pur-pac împreună și au fost în cete diferite, cu unii probabil s-au trântit și s-au luptat, probabil a fost la nunta lor și s-a bucurat și au băut un pahar de vin cu ei, erau vecini, au suferit împreună când romanii veneau, împreună au fost batjocoriți de ei, erau evrei. Ce l-a făcut pe Ștefan să fie altfel decât ei? A văzut realitatea spirituală a lui Dumnezeu. Nu s-a lovit și nu s-a oprit în religie.

Noi avem multă religie în viață, te raportezi la Dumnezeu ca un om religios. Dacă ai scoate religia din viața ta, cu ce ai rămâne? Avem multă religie și din păcate religia camuflează esența.

Vă spunea că am fost la Moldova. Cum sărbătoresc acolo Paștele? Pentru că majoritatea sunt ortodoxi. Zile de post, au postit. Oriunde am fost era tulburare ceartă, neînțelegere între cupluri, mânie, strigare. Am încercat să dăm un sfat soției, soțului, ce ar trebui să facă unu și celălalt și au început un conflict. De fapt fiecare își exprima frustrarea și suferința în relația lor. Au postit, dar de fapt era o mare problemă în viața lor.

Creștinismul tradițional (ortodox, catolic, greco-catolic) îmbracă creștinismul într-o sărbătoare exterioară: zile, mâncăruri, tradiții, lumânări, lumină. Dar inima lor când este schimbată? Uitați-vă în jurul dumneavoastră și deschideți ochii. Inima când este schimbată? Dacă creștinismul are de a face doar cu ceva exterior, inima când este schimbată? Inima lor nu este schimbată absolut deloc. Ei spun „Tu de ce nu faci semnul crucii?” Pentru că pentru mine închinarea nu înseamnă asta; am făcut 25 de ani asta și mama mă învăța să mă închin cu limba. Și când aveam frustrări sau încercări îmi era rușine să fac semnul crucii cu mâna, dar cu limba făceam semnul crucii și am făcut musculatură serioasă la limbă. Ani de zile, 25 de ani, m-am închinat cu limba. Oare aceasta este închinare? Închinarea este mai mult mai mult decât o mișcare a brațului de sus în jos și de la dreapta la stânga. Aceasta este ceva simbolic, ceva exterior. Închinarea este ceva care trebuie să fie dat în interiorul tău, în inima ta pocăită, sfințită de sângele Domnului Isus Hristos.

Deci am văzut religie, celebrare, mâncăruri, închinare ș.a. Dar după ce ei au venit de la biserică, mănâncă așa mult că dimineață zic: „Vai, Stomacul!” Ultima zi: sfânt și profan – au acest concept. Nici nu au mai așteptat până a doua zis să mănânce. În noapte aceea după înviere au venit și au mâncat de toate.

Vreau să vă zic că nu este ceva greșit să postești. Ceea ce este greșit însă, este să vezi creștinismul ca ceva de exterior, ca celebrarea unei sărbători, ca mâncarea unei mâncări, ca tăierea unui miel, ținerea unui post. Acestea sunt lucruri exterioare. Creștinismul are de-a face cu inima ta, cu realitatea spiritală a lui Dumnezeu. Dragilor, nu are de-a face cu exteriorul, ci are de-a face cu inima ta. Cum este inima ta? Aceasta este important.

Vreau să vă citesc câteva versete din Galateni. Pavel, să știți a luptat foarte mult pentru un creștinism biblic, corect, revelat, să păstreze revelația lui Dumnezeu. Este foarte tentant să cădem în extrema religioasă. Este valabil pentru noi toți, pentru că suntem în acest risc să cădem în religie și să pierdem esența credinței.

Galateni 2:3-4 – cu alte cuvinte erau frați între ei care puneau accent pe religie, urmăreau religia. Legat de Tit, tăierea împrejur sau netăierea împrejur pentru ei era o problemă foarte serioasă, pentru că era ceva exterior. Și Pavel continuă în versetul 5.

Dragii mei, avem o mare responsabilitate înaintea lui Dumnezeu și pentru generațiile următoare ca să păstrăm o Evanghelie a adevărului în inima noastr si-n inima noastră, nu o religie. Nu trăiți o religie, pentru că religia nu mântuiește pe nimeni. Religia de fapt este ceva fals. Credința vie care schimbă inima ta, dintr-un hoț, dintr-un mincinos, dintr-un om fără cuvânt, care ești robit și nu poți să te împotrivești păcatului (m-am luptat și m-am identificat cu toate aceste atribute, nu sunt străin de ele), prin credință Dumnezeu poate să scoată ceva extraordinar din tine și să spui „Da, am mințit, dar nu mai mint. Am furat dar nu mai fur, am fost robit de păcat, dar Dumnezeu mi-a dat biruință și mă lupt și-mi dă biruință.”

Creștinismul are de-a face cu inima, nu cu exteriorul. Poți să faci și tu ca fariseii care ziceau „Doamne, eu postesc de 2 ori pe săptămână, dau zeciuala, nu sunt ca acest păcătos vameș.” Și Cuvântul ne spune că vameșul s-a coborât iertat de la Templu, pentru că fariseul se sprijinea pe religie. Noi pe ce ne sprijinim, pe ce ne bazăm? Pe religie?

Paștele este în fiecare zi, nu a trecut. Pentru mulți care au mentalitatea ortodoxă, a trecut – „Acum să mâncăm, să bem, că Paștele a trecut mai sunt 300 și ceva de zile când iarăși ne vom pregăti de Paște.” Nu dragilor! Paștele nu este doar o zi, ci este în fiecare zi. Trebuie să trăim realitatea prin credință în fiecare zi. Noi celebrăm pe Hristos în fiecare zi, în fiecare alegere din viața ta, tu trebuie să te gândești la Hristos. El a murit pentru tine; eu ce fac? Aleg păcatul sau minciuna? Aleg aceasta sau adevărul?

Paștele și esența credinței noastre trebuie să fie clipă de clipă în alegerile noastre, în faptele noastre, în gândurile noastre ș.a.m.d.

Ștefan a avut o altfel de perspectivă și a stat în fața prietenilor lui și îi confrunta cu adevărul: „Hristos este Mesia!”

Eu stau în fața dumneavoastră și vreau să vă confrunt. Trăți realitatea spirituală a lui Dumnezeu sau ne îmbrăcăm în fiecare zi cu religie? Religia ne va da târcoale în viața noastră.

Să știți că și Petru a căzut la acest examen. Vedem cum Pavel îl confruntă pe Petru în Galateni 2:11. A căzut într-o fățărnicie legat de ce cred oamenii, ce spun ei. Petru mânca cu neevreii și când au venit o ceată de evrei, cumva s-a ferit să nu creadă evreii că el ca evreu mânca cu neamurile. Aceasta era ceva din tradiția lor. În Hristos nu mai este evreu și neevreu. Ci toți sunt una în Hristos. Și Pavel îl mustră pe Petru. Și noi putem cădea în aspecte religioase în trăirea noastră.

Fraților, haideți să ne aducem aminte: Hristos a murit pentru tine! Ai valoare, nu te subestima, nici nu te mândri, că nu ești mai bun decât alții. Dar Dumnezeu a murit pentru tine! Nu lăsa ca religia să trăiască în tine. Pentru că religia aduce păcat în cele din urmă! Trăiește pentru Hristos, ca Ștefan!

Haideți să ne întoarcem la text. Versetul 15 – Dumnezeu privește spre tine, îngerii privesc spre tine și într-o zi, credincioșia ta va fi văzută. Poate nu este acum văzută, dar credincioșia ta va fi văzută.

Aș mai adăuga un singur lucru: ce înseamnă să fii credincios biblic? Înseamnă să te urci pe o scară (așa cum este perspectiva aceasta tradițională) a virtuților, să devii mai bun, mai sfânt? Nu! Biblic nu! Sau să dormi și să nu-ți pese și să fii indiferent? Nici așa nu este biblic! Dar ce înseamnă să fii un credincios biblic?

Eu cred că exemplul lui Moise este unul care ne poate comunica acest adevăr și anume: ce a făcut în Exod 34, când Moise primește revelația lui Dumnezeu? Cuvântul spune că Moise când a coborât din prezența lui Dumnezeu, fața lui îi strălucea! Ce a făcut Moise? A stat în prezența lui Dumnezeu! Prezența lui Dumnezeu va face ca tu să fii schimbat. Cu alte cuvinte, nu trebuie să muncești, să te ridici pe o scară a virtuților, să devii mai bun, mai sfânt, dar nici să fii indiferent și să dormi și să spui că Dumnezeu va face pentru tine. Ce trebuie să faci, este să te urci pe un munte, să te întâlnești cu Dumnezeu, să stai în prezența Lui. Stând în prezența Lui minunea se întâmplă, esența Lui te schimbă și tu capeți slavă, capeți putere asupra păcatului.

Aceasta este taina! De aceea oamenii nici nu cunosc pentru că este și greu să te întâlnești cu Dumnezeu și slava Lui să te schimbe – este greu. Numai dacă o experimentezi o înțelegi. Dar aceasta este chemarea care Cuvântul lui Dumnezeu ne-o face astăzi.

Fii ca Ștefan, dar nu neapărat urmărind lista cu atribute (deși și acest lucru este important), ci cunoaște-L pe Dumnezeu, stai în prezența lui Dumnezeu și viața ta va fi schimbată și vei fi o lumină pentru prietenii tăi și conaționalii tăi.

Domnul să ne ajute să fim astfel de lumini ca și Ștefan! Amin!