Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

25 July 2015

Faptele Apostolilor 8:26-40 - Bebe Tomeci

Mă bucur nespus de mult să fiu în casa lui Dumnezeu, să revin după aproape 2 luni în care am lipsit, mi-a fost dor de biserica Providența, de frați de aici, de prietenii mei dragi și scumpi și mai ales de Cuvântul lui Dumnezeu. Noi am pus întotdeauna baza unei învățături biblice și credem că Scriptura este izvorul de viață, că ea ne dă viață tuturor.

Astăzi suntem în cartea Faptele Apostolilor 8. S-a predicat o parte în mesajul anterior și vom continua să predicăm și partea cealaltă a capitolului.

Cuvântul lui Dumnezeu este așa de bogat și numai atunci când stăm și medităm la El, ne rugăm ca Dumnezeu să ne descopere din Scripturi, vedem de fapt ce bogăție ascunde Cuvântul lui Dumnezeu!

Noi știm că această carte a faptelor creștinilor nu este închisă. Deci noi trăim această carte a lui Dumnezeu.

În capitolul 7 vedem cum a pornit prigoana cu uciderea lui Ștefan, s-a dat pe față mânia evreilor și toți creștinii au trebuit să fugă, mai puțini apostolii care au rămas în Ierusalim. Dar vedem pe Filip care merge și El spre casă, și el a plecat din Ierusalim. Vom vedea că el este din Galilea și în drumul lui spre casă, trece prin Samaria și predică Cuvântul lui Dumnezeu.

În capitolul 8 vedem pe Simon, un om care apare că a primit Cuvântul lui Dumnezeu însă lucrurile sunt neclare cu el, pentru că în final vedem că nu-i erau clare lucrurile, el avea un interes material în cele din urmă. Cuvântul lasă să se înțeleagă că el nu înțelesese taina Evangheliei, nu a fost un pământ bun, așa cum spune Domnul Isus, că sămânța care ajunge într-un pământ bun ajunge de fapt la rod.

Nu mai știm nimic de Simon. Este uimitor că el ca vrăjitor este uimit de puterea lui Dumnezeu prin profeți, prin prooroci și apoi de realitatea Duhului Sfânt. Dar vedem ceva ascuns în inima lui, că el căuta lucrurile acestea materiale din cauza mândriei și personalității lui.

În ceea ce am citit vedem un alt exemplu. Cuvântul lui Dumnezeu ajunge într-un pământ bun. Vedem că famenul (nici nu-i știm numele) este un pământ bun.

Aș vrea să ne uităm la 3 personaje, completând un tablou: la Filip, apoi îngerul Domnului și famenul. Văzând cele 3 personaje aș vrea să luăm aminte ce ne învață Dumnezeu prin ele și prin acest pasaj tainic.

Cine este Filip? Știm foarte puțin despre el din relatarea Evangheliilor. Evanghelia lui Ioan ne descoperă mai multe lucruri despre Filip. Studiind despre Filip și eu am descoperit lucruri extraordinare despre el. Vă mărturisesc că-mi doresc să am ceva ceea ce Filip a avut – inima lui Filip. Aș zice că Filip evanghelistul a avut un dar de evanghelizare. Dar nu neapărat unul ca a lui Petru (în public) ci unul în care vom vedea că a fost accesibil chiar și grecilor.

Haideți să ne uităm puțin la Filip, la câteva versete. Când m-am uitat în Cuvânt, l-am văzut pe Filip menționat în lista celor 12, fiind al 5-lea ucenic. Vedem mai întâi cele 2 perechi de frați, Petru și Andrei, Iacov și Ioan – cei 4 care mereu sunt menționați. Următorul este menționat Filip și Scriptura ne spune despre el că era din aceeași cetate ca și Petru și Andrei – deci erau din Betsaida Galileii.

Aș vrea să ne uităm puțin la inima lui Filip. Vedem că el a descoperit imediat în Domnul Isus că El este Mesia. El a văzut asta chiar foarte repede. În Evanghelia după Ioan 1:43-46, îl vedem pe Filip ca un om care când găsește ceva bun, când găsește adevărul, imediat vrea să-l împărășească cu prietenul lui cel mai apropiat – Natanael era prietenul lui cel mai de aproape.

Îmi aduc aminte că eu când m-am întors la Dumnezeu, primul lucru când am descoperit că Hristos este cu adevărat bogăția lumii, primul om căruia am vrut să-i împărtășesc această bucurie a mea – descoperirea în Hristos a sensului vieții – a fost cel mai bun prieten cu care am crescut în școala generală. Am fost la liceu cu el, am stat în gazdă cu el, doar armata ne-a separat iar apoi la facultate am fost 4 ani împreună, aproape mai mult de 12 ani am fost împreună.

Filip este omul care vrea să împărtășească cu prietenul lui despre ceea ce el a descoperit în Hristos.

Filip a trebuit să cunoască mai mult despre Domnul chiar dacă el de la început a crezut că Isus este Mesia, cel promis. Atunci când Domnul Isus le vorbea despre Sine în Ioan 14, Filip este cel care spune: „Arată-ne pe Tatăl și ne va fi de ajuns!” și Domnul îi răspunde: „Filipe, de atâta vreme sunt cu tine…” Deci observăm că, credința noastră poate să fie la un anumit nivel. Însă credința noastră trebuie să treacă mai sus, să fie o credință mai mare pentru că atunci când va veni încercarea, Domnul Isus va fi contestat. Atunci a apărut un semn de întrebare în mintea lui Filip: „Arată-ne pe Tatăl și ne va fi de ajuns!”. Dar Domnul Isus spune: „Tatăl este în Mine!” Și Filip învață această lecție a credinței și în încercare.

În Ioan 12 aș vrea sa ne uităm la un pasaj frumos. Este pentru prima dată când în predicarea publică a Domnului Isus, atrage un grup străin de evrei, un grup de greci. Când un grup de greci ascultă predicarea Domnului Isus – Ioan 12:20-23. Probabil Filip și Andrei au zis lui Isus: „Uite, sunt niște oameni care vor să cunoască mai mult despre Tine!”

Acum, vă rog gândiți puțin. Într-un grup de oameni am o dorință și vreau să mă adresez unuia din acest grup. Unde mergem de fapt prima dată? La cel mai accesibil om, nu ne ducem la cel mai greu accesibil. Noi vedem că Filip era o persoană accesibilă și grupul de greci s-a dus la Filip și a zis: „Domnule, am vrea să cunoaștem mai mult despre Domnul Isus.” Acest pasaj ne spune ceva despre acest om, ucenic al Domnului Isus, era un om accesibil, chiar și străinilor.

Întorcându-ne în Faptele Apostolilor 8, vom vedea că Filip este primul care începe o lucrare în Samaria. Nu ne spune că Petru a început lucrarea, ci vedem că Petru revene ulterior când a auzit ce se întâmplă în lucrarea acestea.

Filip este omul care ia inițiativa și predică Evanghelia samaritenilor. Vă aduc aminte că samaritenii erau într-o poziție defavorizată față de evrei și pe bună dreptate. Ei îmbrățișase un sistem destul de idolatru, acceptau Legea lui Moise, dar în același timp acceptau și idolatria răsăritului. Era o mixtură destul de complexă, iar evreii pentru acest fapt îi disprețuiau. Însă Filip merge în Samaria și probabil Filip a fost martor când Domnul Isus trecea prin Samaria spre Galilea și a stat de vorbă cu acea femeie samariteancă, disprețuită, lăsată de așa de mulți bărbați și ucenicii se gândeau: „Ce s-a întâmplat cu Domnul Isus, de ce vorbește cu o femeie?”

Deci lecția lui o învățăse de la Domnul Isus să fie accesibil unei categorii sociale defavorizate și el predică Evanghelia samaritenilor.

Dumnezeu lucrează extraodinar și spune Cuvântul că oamenii au răspuns la predicarea lui Filip și chiar Simon (cel care era o persoană publică prin vrăjitorii și retorica lui, cel care avea o anumită poziție) a fost impresionat de evanghelistul Filip și l-a urmat pentru o perioadă. Însă la sfârșit noi vedem că Simon nu era foarte sigur pe ceea ce el credea, ci de fapt avea un alt interes.

În cazul nostru, Filip este cel care merge mai departe. Nu am fi noi descurajați dacă am întâlni noi astfel de oameni? Eu personal pot fi descurajat. Mă uit la mine și îmi dau seama că dacă întâlnesc astfel de oameni, uneori pot fi descurajat. Dar el nu este descurajat, el merge mai departe. El este de fapt exemplul, ca în acea pildă a Domnului Isus – pilda semănătorului. Filip este imaginea sămănătorului care iese să semene. Noi nu știm cine va crede cu adevărat (tot felul de oameni sunt în jurul nostru), dar noi trebuie să continuăm ca și Filip.

Ce este interesant este că Dumnezeu i-a inițiativa și vom vedea la sfârșit că El este Cel care știe cine trebuie să se întoarcă la Dumnezeu.

Filip este cel care se pune la dispoziția lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a crescut pe Filip în toți acești ani, a avut întrebările lui, a fost sincer, a crezut, dar a trebuit să facă pași de credință. Și a ajuns în această perioadă grea când Biserica era prigonită și îl vedem pe Filip care nu încetează să semene ca un semănător credincios, cu nădejdea că într-o zi va fi o roadă.

Personal aș vrea să vă spun, că mi-aș dori așa de mult să am din Duhul pe care L-a pus peste Filip – să semănăm cu credința că sămânța va cădea într-un pământ bun.

Haideți să ne uităm puțin la îngerul Domnului care l-a chemat pe Filip. El îi dă o comandă și îi spune: versetul 26. Vreau să vă spun că în general, astăzi, trebuie să fim suficienți de maturi să primim o revelație de la îngeri și s-o înțelegem conform adevărului.

Noi știm din istoria noastră că îngerii s-au arătat și au pornit religii false. Islamul este o religie foarte răspândită și cu un impact extraordinar de mare la nivel mondial, care a fost pornită de un înger. Apoi mormonii și ei spun despre niște revelații ale unor îngeri.

Dragii mei, Scriptura vorbește despre un mesaj comunicat de un înger. Filip era un om matur și a înțeles că era îngerul lui Dumnezeu; pentru că biblia vorbește și despre îngeri falși sau îngeri care aduc fals în adevărul lui Dumnezeu.

Pavel în Galateni spune: „Chiar dacă un înger ni s-ar arăta și ne-ar învăța o altă Evanghelie decât Evanghelia Domnului Isus, să fie anatema!” Cu alte cuvinte, ce face Pavel este că el subordonează minunea față de adevărul Evangheliei.

Minunea în sine este un lucru extraordinar. Noi dacă am avea o minune și un înger ni s-ar arăta, să știți că am fi schimbați. Dar oricât de mare ar fi impactul emoțional în această minune, trebuie subordonată. Minunea adevărată este Evanghelia și noi trebuie să subordonăm minunea aceasta adevărului Evangheliei. Aceasta de fapt a făcut Filip.

Filip a fost suficient de matur și el a început cu începutul. Și noi suntem în această școală a creșterii spirituale. Într-o zi Dumnezeu poate vă va da un mesaj specific, dar trebuie să-l înțelegeți matur și să-l subordonați Evangheliei, să vedeți că este de la Dumnezeu; pentru că pot veni anumite mesaje care vor să vă îndepărteze de la adevăr.

Trăim într-o țară așa de confuză! Eu provin dintr-un mediu ortodox și când mă duc acasă la părinții mei cu familia mea, vedem așa de multe lucruri ciudate. În copilăria mea, se spunea că atunci când vedeai o pisică neagră ceva urma să ți se întâmple, sau când ieșea cineva cu o găleată goală, se zicea că nu o să-ți meargă bine. Toate vorbele acestea se aud pentru că noi nu știm adevărul. Astfel de mesaje care vin pur și simplu ne duc într-o rătăcire totală.

Chiar dacă un înger adevărat și o minune reală se va întâmpla cu noi, trebuie să fim pregătiți să primim mesajul și să-l subordonăm Evangheliei, să-l înțelegem că este de la Domnul sau să-l respingem dacă nu este de la Domnul. Biblia ne încurajează spre aceasta.

Țineți minte lucrul acesta, că Evanghelia este dată și este completă. Biblia vorbește că revelația lui Dumnezeu este completă, dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu poate să mai facă lucruri minunate și să aibă niște mesaje personale sau pentru cineva anume. Dar trebuie să subordonăm o revelație personală adevărului revelat pentru că altfel putem să ajungem într-o erezie ca Islamul, ca mormonii sau martorii lui Iehova. Domnul să ne păzească!

Filip este suficient de matur, înțelege mesajul și este subordonat Evangheliei. În mesaj este vorba de fapt de proclamarea Evangheliei lui Hristos.

Aș vrea să ne uităm puțin la famen. Versetul 27 – omul acesta pleca din Ierusalim spre casa lui. Să ne gândim puțin la acest personaj – famenul etiopian. La o privire superficială, poate l-am pune într-o categorie de business man, un om care are de toate, un om care are toate lucrurile pe care un om și le-ar dori. Dar eu cred că acest famen etiopian nu era chiar așa cum noi imediat l-am pune pe o categorie. Biblia ne spune că era famen și slujea unei împărătese și trebuia să fie atât de dedicat, încât nu mai trebuia să trăiască nici măcar pentru dorințele lui sexuale. Practic a trebuit să i se i-a și dreptul acesta pe care fiecare bărbat îl are prin nașterea lui. Să nu mai trăiască pentru el ci să trăiască pentru împărăteasă. Omul acesta era în slujba împărătesei, el nu avea nici un drept să trăiască pentru el, ci doar pentru ea, pentru împărăteasă. Așadar nu-l priviți ca un om mare; era un om care a suferit cu siguranță, era un om care știa ce înseamnă să fie rob pentru cineva ca să-l mulțumească. Dar în suferința lui a avut și înțelepciune. A înțeles probabil idolatria Egiptului – Etiopia era sub influența Egiptului – că nu este bună. Probabil el a văzut tot ce înseamnă răul idolatriei. Însă într-un fel sau altul poziția lui a avut de-a face cu evreii. Și au văzut că evreii mărturiseau de un Dumnezeu minunat, al dreptății, al sfințeniei. Această persoană, probabil implorând pe împărăteasă, sau poate venind chiar cu treburi însărcinate de ea, vine la Ierusalim. Dincolo poate de slujba lui, Scriptura ne spune că el a venit la Ierusalim să-L caute pe Dumnezeu.

De ce venim noi la casa lui Dumnezeu? Poate predicatorul vine pentru că e duminică. Aceasta este slujba lui. Misionarul trebuie să se ducă pentru că aceea este slujba lui și fiecare într-un fel sau altul este ceva care nu mai știm dacă este libertate 100%. Acest om nu era evreu, nu era obligat să vină la Ierusalim să se închine lui Dumnezeu. Tot ce a făcut a fost pe cheltuiala lui, pe suferința lui, pe prețul lui; dar a venit pentru că-L căute pe Dumnezeu. Înțelegeți motivația lui? Îl căuta pe Dumnezeu!

Din nefericire vedem ceva – ce se poate întâmpla și astăzi. Vine în Ierusalim, se întâlnește cu un sobor de preoți (probabil a avut acces acolo în curtea neamurilor aproape de Templu; nu știu dacă la poziția lui nu a făcut ceva mai mult, poate a adus chiar jertfă) și pleacă de acolo gol – nu-l găsește pe Dumnezeu.

Dar în schimb ia ceva, care vine de la Dumnezeu. (Scriptura este singurul lucru pe care noi îl avem de la Dumnezeu. Dacă nu am avea Scriptura vă spun că în câteva luni am pierde foarte mult din adevăr și erezia imediat ne-ar invada. Dar Cuvântul ne ține mereu și mereu pe direcția cea bună). El face o decizie înțeleaptă. Plătește pentru cartea Isaia (este o carte foarte mare), probabil era foarte scumpă și el o avea și încerca să citească. Noi știm că vechiul testament a fost scris în ebraică. El fie știa ebraică, fie era varianta scrisă în limba grecească. El citea, dar nu înțelegea prea bine și nu știa despre cine vorbește proorocul, despre sine sau despre altcineva.

Haideți să ne gândim din nou la famen. Pleca din Ierusalim, la fel de gol cum venise. Într-un anumit fel, pleca flămând. Chiar dacă a luat Scriptura și încerca să citească, sufletul lui încă nu-L găsise pe Dumnezeu.

Binecuvântat să fie Numele Domnului pentru că dacă în cineva există o foame după El, nu ne lasă. El trimete pe cineva care să ne iasă înainte și să ne ajute să înțelegem cine este Domnul. De fapt El ne iese în cale. Filip îl reprezenta pe Dumnezeu și profeții și prooroci și evangheliștii îl reprezintă pe Dumnezeu pentru că invitația lor este: întâlnește-te cu Dumnezeu! Dumnezeu îi vedea foamea și setea și când el pleacă din Ierusalim, tot atât de gol, Dumnezeu a spus: „Du-te la el, vorbește Evanghelia Domnului Isus Hristos!” Slăvit să fie Domnul, că acesta este Dumnezeul nostru! Cel care ne satură, ne umple sufletul și viața atunci când tânjim după el.

Ce doream să vă spun este că noi putem să venim în casa lui Dumnezeu și să plecăm la fel – să nu ne întâlnim cu Dumnezeu. Este o realitate! Famenul a mers la Ierusalim a intrat în tot ce înseamnă religiozitatea evreiască, a fost la Templu, a cumpărat Scripturi și totuși sufletul lui nu cunoștea pe Domnul – nu se întâlnise cu El, nu găsise pace. E posibil să fim și noi în această situație.

Eu m-am întors la Domnul după revoluție – lucrarea lui Dumnezeu este într-o dinamică (adică nu sunt la fel). Când am ascultat Evanghelia am primit-o. Eu nu am stat un an de zile să ascult, să ascult și să nu cred, pentru că nu am știut despre ea. Când eu am auzit Evanghelia, am crezut-o, a fost momentul în care eu m-am întors, la fel și soția mea. Am avut colegi care s-au întors imediat, erau frânturi de Evanghelie, dar se întorceau la Dumnezeu.

Trăim într-un timp în care astăzi Evanghelia este auzită, în familia mea este auzită, este peste tot auzită într-un fel sau altul. Mii de oameni ascultă Evanghelia, au un tractat, au ceva de pe care pot citi, pot să gândească și pot să creadă și totuși nu se întâmplă asta. Trăim într-un timp în care omul este aproape de Cuvânt, este foarte aproape și totuși nu se întâlnește cu Dumnezeu. Ce lipsește, de oamenii vin în Biserică, dar apoi pleacă și nu găsesc ceea ce ei caută?

Ceea ce cred că lipsește (și să-L rugăm pe Domnul să ne dea) este credința sinceră în El. Vom vedea imediat mai departe acest lucru.

Revenind la textul nostru, observăm că famenul citea o parte din Isaia în care vorbea despre zdrobirea și smerenia Domnului Isus. El nu a înțeles foarte bine și era și foarte greu să înțelegi. Și noi dacă începem cu vechiul testament (și am întâlnit mulți oameni care au început cu vechiul testament și nu au înțeles nimic) probabil nu am înțelege nimic. Este foarte greu! Este un mesaj adresat evreilor, este un mesaj care dacă nu-l înțelegem prin Evanghelie și nu suntem luminați de Duhul Sfânt, pur și simplu nu înțelegem. Ba din contră, Îl vedem pe Dumnezeu poate ca un Dumnezeu rău, care a omorât multe națiuni ș.a.m.d. și nu-l înțelegem pe Dumnezeu. Dar priviți la sinceritatea sufletului lui: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?”, când Filip îl întreabă: „Înțelegi tu ce citești?”. El este sincer și realizează că nu poate înțelege dacă cineva nu-l va ajuta. Apoi l-a invitat pe Filip în car.

Trebuie să învățăm ceva de la Filip, din nou. Cuvântul spune că Filip a început de fapt de la pasajul acela și a ajuns la Isus – versetul 35.

Deși am experiență de a vorbi cu oameni, vă spun, fac mereu o greșeală: încerc să dau niște răspunsuri, legat de întrebările lor. Însă întotdeauna trebuie să centrăm tot mesajul în Hristos. Oamenii au foarte multe întrebări: „De ce așa, de ce aia?” – nu știu. Dar vă spun un lucru: Hristos! În 3-5 cuvinte, sau jumătate de oră, cât vorbim în fața oamenilor, trebuie să centrăm mesajul nostru în Hristos. Vă mărturisesc că fac mereu, mereu aceeași greșeală: încerc să dau niște răspunsuri și îmi scapă această esență că eu nu sunt dator să le răspund (chiar dacă înțeleg întrebarea și am răspunsurile), nu aceasta este calea, ci trebuie să-l duc pe om să se uită la Hristos. Întrebarea lui trebuie să și-o găsească în Hristos; dacă are 10 întrebari trebuie să găsească răspuns în Hristos! Hristos are răspuns pentru toate. Eu trebuie să-L zugrăvesc pe Hristos în fața oamenilor. Să ne păzim de tot felul de răspunsuri și întrebări să nu ajungem în discuții care ne duc departe de centrarea în Hristos.

Versetul 36 – cu siguranță Filip nu a vorbit doar de botez, el a vorbit, de la faptul că Mesia a fost profețit. Vechiul testament scris cu sute de ani este o realitate – avea o carte în mână. Dar peste ani profeția s-a împlinit și probabil a vorbit multe despre Hristos: „Hai să-ți spune cum L-am văzut eu, cum a hrănit 5000 de oameni, cum a mers pe apă, ce răspuns a dat fariseilor și cum a iertat-o pe Maria Magdalena, cea care fusese o femeie ușoară. Am fost martor la toate acestea!” Probabil mult a discutat cu el, dar a ajuns în cele din urmă la faptul că oricine este chemat în Împărăția lui Dumnezeu. Nu mai contează că ești evreu, sau etiopian, sau arab, sau român. Nu mai contează! Cine vrea și cine crede în Hristos și face un legământ cu El și semnul exterior – botezul – este primit de Hristos. Probabil Filip i-a zis: „Vezi ești etiopian, nu ai putut intra în curte, nu ai putut aduce jertfă chiar lângă Templu, pentru că tu nu ești evreu, nu ai acces. Dar Hristos a sfâșiat perdeaua din lăuntrul Templului! Acum noi avem acces la Dumnezeu! Dar trebuie să faci un legământ cu Dumnezeu și legământul este botezul!” Probabil i-a vorbit astfel. Și famenul s-a gândit și a zis: „Da, vreau să fac legământ!”

Eu vă spun peste tot ceea ce Cuvântul nu ne spune. Dar lucrurile acestea s-au întâmplat, pentru că atunci când a văzut apa, famenul a zis: „Uite apa, eu pot să fac legământ!”, și Filip a zis (observați condiția): versetul 37. Toate lucrurile acestea el le-a auzit, probabil famenul le-a crezut în inima lui, dar nu le-a mărturisit clar pentru Filip. Dar acum era momentul deciziei personale a lui, a famenului etiopian.

Știți de ce oamenii vin și pleacă din Biserică sau din viața noastră și nu înțeleg mesajul? Poate este o problemă și cu noi, este posibil, dar problema reală este necredința. Dar să știți că necredința ne paște și pe noi. Nu este ceva la care noi suntem imuni sau dacă am crezut o dată gata nu mai putem fi ispitiți în necredință. Necredința este ceva care se poate naște din nou în inima noastră. Chiar dacă a fost un moment în care noi ne-am încrezut în Dumnezeu, am decis pentru El cu toată inima, totuși necredința poate să vină și este ceva care roade, care poate să prindă rădăcină din nou în inima noastră.

Famenul este pus în fața deciziei:

  • Crezi din toată inima?
  • Da cred!

Și fiți atenți ce crede el: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu!” După cum putem observa, Filip nu a vorbit nu a vorbit numai de botez, nu a vorbit numai de tradiție evreiești. El a vorbit despre Hristos Mesia, Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat și a trăit o viață dumnezeiască, ca apoi să moară pe cruce în dispreț, astfel ca prin învierea Lui noi să avem nădejea iertării.

El a țintit direct la Isus și nu a spus: „Eu cred ce crezi tu”, ci a spus „Cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu.”

Am făcut o probă în cultura noastră legat de acest lucru (cine este Isus Hristos) și am întrebat pe oameni: „Cine este pentru tine Isus Hristos?” Și mulți oameni au răspuns: „Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” Pentru ei este o poezie, o frază. Ce înseamnă pentru tine acest lucru?

Poate și tu crezi ca o frază acest adevăr, dar vreau să-ți spun că dacă tu crezi aceasta doar la un nivel de frază, nu este credința ca a famenului etiopian. El când a afirmat „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”, el înțelegea mult mai adânc și mult mai mai profund.

Ce este pentru mine Fiul lui Dumnezeu? Îți schimbă viața? Pentru că famenului i-a schimbat-o. Filip a botezat pe famen, iar apoi Cuvântul spune că Duhul Domnului l-a răpit pe Filip. Probabil că l-a răpit pentru că i-a dat o altă misiune, dar cred că răpirea în fața famenului a fost o mărturie dumnezeiască, o minune.

Famenul a văzut și a perceput acum minunea, că mesajul venea de la Dumnezeu. Filip a fost rapit și nu l-a mai văzut: versetul 39. În biserica noastră, în cea evanghelică, aș vrea să nu pierdem acest lucru, caracteristica omului mântuit: „Famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie.”

Mântuirea este însoțită de acest sentiment al bucuriei. Și nu este o bucurie obișnuită. Sunt multe bucurii în viața aceasta, însă aceasta este o bucurie a siguranței, o bucurie a adevărului, este o bucurie că acum știi că ești într-o relație de prietenie cu El, știi că ești în promisiunea Lui. Această bucurie a fost și pentru mine când m-am întors la Dumnezeu. Când m-am dus să mă culc seara, să pun capul pe pernă, am avut o siguranță și o pace că eu sunt împăcat cu Dumnezeu – era bucuria relației cu Dumnezeu.

În viața pe care noi o trăim sunt și întristări și provocări, nu trebuie să fim cei mai ferici oameni în sensul lumesc, dar chiar și în necaz, pierderi, încercări, chiar și în momentele acestea, cu toții trăim o nesiguranță la ora actuală.

Ceea ce se întâmplă în economia noastră cu creditele, de exemplu, nu este chiar așa ușor. Să te trezești că treci de la 50 de milioane la 80 de milioane, numai pentru că ai luat un credit și cursul valutar a crescut așa de mult.

Dincolo de aceste lucruri trebuie să avem această bucurie: Hristos în noi nădejdea slavei! El ne-a ieșit înainte, ne-a mântuit, suntem ai Lui și trebuie să trăim cu această bucurie.

Deci l-am văzut pe Filip evanghelistul, ucenicul Domnului Isus Hristos, care vorbește cu famenul și el cunoaște că Domnul Isus este Mesia.

Dar are și Filip provocările lui la credință, pe care Domnul îl încearcă, să-l crească în credință. Îl vedem pe Filip accesibil, deși îi era și lui frică – el a plecat din Ierusalim.

El își aduce aminte că trebuie să predice Evanghelia și seamănă sămânța și Dumnezeu face să aducă rod. Iar samaritenii răspund la Evanghelie. Vedem cum Dumnezeu îl ia și îl trimite la un om ales ca să audă și el Evanghelia și o primește. Îl vedem că el continuă și continuă să facă ceea ce el a înțeles că trebuie să facă.

Legat de famen, Domnul m-a întâlni exact ca pe famen. Nu L-am căutat, dar Dumnezeu m-a căutat pe mine. Am înțeles și eu Evanghelia și am înțeles că El a murit pentru mine.

Vă mărturisesc că eu credeam în general în Dumnezeu, dar nu am înțeles poziția Domnului Isus. De fapt aici este cheia. Nu poți să fi mântuit dacă nu-L cunoști pe Domnul Isus; pentru că accesul în Sfânta Treime este doar prin Isus Hristos. Nu ai cum să-L cunoști pe Tatăl și pe Duhul Sfânt dacă nu-L cunoști pe Hristos în parametrii Scripturii. Și Dumnezeu este Cel care mântuiește și astăzi.

Noi facem istoria lui Dumnezeu, nu pentru că noi suntem mari. Ci pentru că Dumnezeu ne alege, ca pe Filip, să ne trimită la un altul și să-i vorbim despre El și să punem o sămânță ca sămânța să aducă rod.

Dragii mei, Dumnezeu, nu este de departe surprins de ce se întâmplă aici. Biserica lui Isus Hristos – chiar dacă poate este o perioadă de zbucium, de frământare – nu va fi biruită de porțile împărăției morților. Biserica va rămâne mereu tare prin Acela care a biruit: Hristos! Noi trebuie să rămânem mereu în Cuvântul lui Dumnezeu, să-L căutăm pe El și să căutăm să semănăm oriunde puteți să faceți asta. Sămânța aceasta aș vrea ca să o dăm nu ca și cum ea nu are valoare, ci trebuie să o semănăm ca și cum are valoare.

Dacă ne uităm la Filip, nu este genul de om obraznic, nu are o atitudine nepotrivită, ci spune: „Înțelegi ce citești?” – cu respect.

Faceți ca sămânța să aibă valoare și când o semănăm, oamenii să înțeleagă valoarea ei, să înțeleagă Evanghelia lui Isus Hristos! Amin!