Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

25 July 2015

Faptele Apostolilor 9:23-43 - Bebe Tomeci

Faptele Apostolilor 9:23-43

Frații mei stăm înaintea unui text foarte frumos. Data trecută Sorin a predicat despre întoarcerea lui Saul, care a devenit apoi sfântul Pavel și ne-am uitat cu atenție la ce a însemnat acest minunat exemplu de intervenție divină și directă a lui Dumnezeu în viața acestui om.

Uitându-mă la textul care l-am citit, am încercat să găsesc cheia de legătură. M-am rugat și Dumnezeu mi-a dat versetul 31, ca de fapt acesta este cheia de la care noi vom pleca și noi vom vedea că toate se leagă.

Noi știm că Scriptura a fost scrisă sub călăuzirea Duhului Sfânt. În acest acest capitol vedem că Duhul Sfânt ne-a adus foarte aproape (ca un telescop), încât vedem dialogul între Saul și Domnul, apoi Anania și convertirea lui Saul, lucruri extraordinare. Dar telescopul se depărtează și dintr-o dată ne prezintă tema cărții. Aici este de fapt tema principală a cărții Faptele Apostolilor, dar în mod special la ceea ce noi am citit.

Biserica este tema pe care Duhul Sfânt vrea să ne-o prezinte. Mesajul acesta se adresează celor care sunt de mai mult timp în Biserică, dar sper să putem să-l pricem cu toții care suntem aici.

Biserica nu înseamnă o clădire. Noi spunem că suntem o Biserică, dar Biserica nu înseamnă niște ziduri; de fapt zidurile aparțin propietarului de aici.

Biserica în termenii noului testament, înseamnă oameni puși deoparte de Duhul lui Dumnezeu, oameni dintr-o stare moartă din punct de vedere spiritual, înviați prin Duhul Sfânt, care au ajuns să priceapă taina lui Hristos; aceștia au fost separați, strânși toți în jurul lui Isus Hristos prin Duhul Sfânt.

Este ca și cum te-ai trezit și cauți să te pui lângă cel care este ca tine. În felul acesta Biserica, devine ca un trup. Pentru că sunt oameni născuți din nou care au primit și înțeleg Evanghelia și oamenii aceștia se pun împreună pentru că ei încep să înțeleagă altfel lucrurile. Biserica nu este altceva decât o mână de oameni luminați ce stau împreună, adică noi (în cazul nostru, biserica locală, noi suntem).

Dar vreau să vă spun, chiar și între noi pot fi oameni care nu sunt pietre vii, cum spune Petru. Pot fi oameni care vin aici din anumite motive și sunt bineveniți ori de câte ori vor să vină, pentru că Hristos îi invită pe toți oamenii. Domnul Isus când îi hrănea pe munte, le spune: „Voi veniți după Mine, pentru că vă dau pâine, dar nu Mă urmați ca să vedeți în Mine Pâinea Vieții!” Și îi mustra într-un anumit fel. Dar în același timp cu blândețe și cu dragoste: „Oricine este binevenit!” Dar să nu ne pomenim că suntem în această biserică locală și să nu fim născuți din nou prin Duhul Sfânt, să nu avem credință.

Revenind la textul care l-am citit, tema principală a mesajului este Biserica lui Isus Hristos.

Vreau să ne punem 3 întrebări: cum era Biserica atunci? Cum este Biserica acum? și ce ar trebui să învățăm noi de la ei? Haideți să ne uităm puțin la acest pasaj în care tema principală este Biserica. Este ceva ca un tablou care-l văd dintr-o dată, de departe, îl văd ca un peisaj. Dar apoi încep să mă apropii de anumite lucruri din acest peisaj. În capitolul 9 a fost de fapt viața lui Pavel, convertirea lui.

Ce credeți că s-ar întâmpla dacă mâine dimineață media, ne-ar prezenta că domnul Crin Antonescu, a stat de vorbă astăzi cu un evanghelist, i-a prezentat Evanghelia și a înțeles taina Evangheliei și s-a pocăit. Iar dimineață media și toate ziarele spun: „Crin Antonescu este un om schimbat, un om care acum vorbește despre Hristos și are o altfel de perspectivă legat de viață!” Ceea ce vreau să vă spun este că nici chiar dacă domnul Crin Antonescu, care este președinte interimar, s-ar întoarce și ar fi convertit la Domnul, nu ar putea să convertească națiunea noastră. Imediat întunericul ar căuta să-l îndepărteze.

Ne uităm de la versetul 23 la 30 și vedem că Saul care era un lider între evrei, avea autoritatea să prigonească Biserica care era în Ierusalim și până în Damasc.

După convertirea lui, ce ar fi trebuit să se întâmple? Ar fi trebuit ca evreii ceilalți să-l cerceteze cu deamănuntul și să zică: „Ce s-a întâmplat frate Saul? Până acum eram tovarăși! Credeam că a stârpi pe creștinii aceștia este un lucru demn de admirația lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat cu tine?” Și probabil Pavel le-ar fi spus ce s-a întâmplat cu el, că Dumnezeu într-un mod suveran i s-a descoperit și i-a spus: „Saule, ai grijă, uite pe Cine prigonești tu!” Dar ei nu au făcut asta!

Ce vreau acum este să ne uităm puțin în text de la versetul 23 la 30 și să vedem efectul convertirii lui Saul. Ceea ce poate ne-am fi așteptat să se întâmple, nu se întâmplă. Întunericul rămâne, evreii rămân tot în orbirea spirituală.

Este adevărat că probabil trece un timp, iar prigonitorii nu mai au un om ca Saul cu atâta râvnă pentru tradiție, pentru că din versetul 31, „Biserica se bucura de pace” spune Cuvântul. Deci nu mai era un prigonitor cu atâta înverșunare ca și Pavel. Aceasta a fost un câștig pentru Biserică. Dar din păcate, ei au rămas în aceeași stare de orbire spirituală.

Vreau să vă spun că în istorie avem exemple asemănătoare.

Nu știu dacă ați auzit, dar Teodor Popescu a fost cel care a pornit o mișcare evanghelică, pe care noi astăzi o numim tudoristă. El a fost preot ortodox. Dar după ce acolo s-a produs o schimbare și o lucrarea a Duhului Sfânt și oamenii erau schimbați, ceilalți au văzut că oamenii merg spre ei și ceva nu e cum ar fi dorit ei să controleze, iar apoi l-au dat afară și l-au trecut pe lista ereticilor.

Mai târziu, Dumitru Cornilescu, un preot ortodox respectat și înaintat în structura ortodoxă, a fost provocat să traducă Biblia și în acest proces de traducere a Bibliei, s-a întâmplat o minune cu el la fel de mare cum s-a întâmplat și cu Pavel; s-a întors la Dumnezeu. Traducând Biblia el s-a întors la Dumnezeu, apoi după ce s-a întors la Dumnezeu, a mai tradus-o odată pentru că a zis: „Acum o înțeleg altfel, ca un om născut din nou!” Și a mai tradus-o încă o dată, iar aceasta pe care o avem noi acum este tradusă de el din 1921. După aceasta el a fost foarte aproape să fie omorât. De fapt a trebuit să imigreze din țară, iar tot sfârșitul vieții lui l-a trăit în Europa de Vest ca să nu fie omorât în România.

Am citit în timpul reformei că un patriarh din Constantinopol a fost convertit și a dorit o reformă în biserica ortodoxă, dar nu s-a întâmplat, nu a putut.

Nu este așa de ușor ca lumina să străbată, chiar dacă cineva este luminat, întunericul nu poate să vadă acest lucru.

Data trecută s-a amintit în mesaj de un principiu legat de convertirea lui Saul – suveranitatea lui Dumnezeu în mântuirea unei persoane. Dumnezeu decide când harul Lui vine într-un om și poate să vină chiar într-un vrăjmaș al Lui. Saul era un vrăjmaș al creștinismului și Dumnezeu când a hotărât să-i schimbe inima pe drumul Damascului, a devenit un ucenic.

Dar cum orice lucru își are o parte de început, noi vedem că Saul a început în Damasc. Texul ne spune că el chiar din Damasc a început să predice Evanghelia, acest om al lui Dumnezeu, deși era tânăr în Hristos. Știa vechiul testament, dar în Hristos era tânăr.

El a început în Damasc, dar apoi a simțit nevoia de a se întâlni cu ucenicii și a mers în Ierusalim. Ce ne spune Scriptura este că ucenicii nu aveau încredere în el, pentru că-l știau ca fiind un prigonitor al Bisericii.

Vreau să ne uităm mai atent, scanând textul. Aici apare un personaj nou, Barnaba, un om care a ascultat cu atenție ce a spus Pavel, iar apoi Barnaba l-a prezentat și l-a introdus ucenicilor. Petru între timp stă cu ucenicii, nu foarte mult timp, dar stă cu ucenicii. Vedeți, Duhul lui Dumnezeu îl alesese pe Pavel, fostul Saul cu acest dar de predicare și se pare că felul și duhul lui Pavel îi provoca pe evrei destul de tare, încât ei îi doreau moartea.

În Ierusalim vedem că evreii care vorbeau grecește îi doreau moartea, iar ucenicii din Ierusalim s-au gândit că dacă Pavel va mai sta în Ierusalim, se va întâmpla ceea ce prigonitorii au spus. Din dragoste pentru Pavel, îl iau și-l pun în Cezarea, o cetate puțin mai spre nord, spre mare, unde erau romanii, dar mai departe l-au trimis spre Tars, cetatea lui de origine, în Asia Mică. Aici de fapt se încheie pentru un moment istoria lui Pavel.

Vedeți tabloul? Mai întâi Biserica, iar apoi când ne concentrăm pe viața lui Pavel, vedem că Dumnezeu în suveranitatea Lui s-a uitat la Saul, prigonitorul și i-a zis: „Saule, vrei să-ți fac ceva? Am să te convertesc! În râvna ta nebună împotriva Mea, o să-ți fac ceva, te convertesc!” Iar Dumnezeu într-un mod suveran, i-a convertit inima lui Saul, iar el a început să vadă. Aceasta ne arată ce era Biserica! Lucrarea Duhului Sfânt se făcea chiar și în vrăjmașii Bisericii.

Telescopul ne prezintă o imagine mai largă asupra Bisericii în general – versetul 31. Vreau să revin mereu și mereu la acest verset pentru că este cheia înțelegerii contextului și la ceea ce noi ne vom uita astăzi. Tema, repet, este Biserica.

Revin la întrebarea care am pus-o: cum era Biserica atunci? Auziți ce ne spune Duhul Sfânt: „Biserica se bucura de pace, în Iudea, Galilea și Samaria” – toată această parte a ceea ce însemna Israelul. Era pace, slavă Domnului!

Fizic, se pare că creștinii erau în pace, dar auziți: „Se întărea sufletește și umbla în frica Domnului.” Când noi ne uităm la componentele esențiale vieții Bisericii de atunci, noi vedem că era în pace, dar apoi spune că se întărea sufletește și umbla în frica Domnului – două lucruri esențiale! Iar apoi cu ajutorul Duhului Sfânt ei se înmulțeau.

Este uimitor cum Biserica, prin Duhul Sfânt, face să crească numeric – Slavă Domnului!

Dacă mergem mai departe vom vedea două situații particulare. Ca și cum ochianul din acest tablou, Biserica, devine mai specific și vedem o situație particulară unde este vorba de un anume Enea. Scriptura îl prezintă pe Petru care dorește să vadă situația bisericilor și face vizite și merge în cetatea Lida. Ochianul merge foarte specific – acolo era un om numit Enea. O să revenim imediat la el, dar aș vrea să vedem aceste cazuri speciale, Enea și vindecarea lui.

În viața Bisericii vedem că existau două lucruri pe care le vom descoperi imediat. Exista credința, manifestată prin acte supranaturale, intervenții divine a lui Dumnezeu.

Enea este primul caz special, iar al doilea era vorba de învierea Tabitei, o femeie evlavioasă din cetatea Iope, o cetate vecină cu Lida, care felul ei de dragoste pentru Dumnezeu era să slujească cu toată inima celorlalți din biserica ei.

Vreau să vedem că Duhul Sfânt ne duce mai aproape, ca să observăm că Biserica era caracterizată de credință. Vom vedea credința ucenicilor din Iope, credința lui Petru și credința văduvelor. De fapt vom vedea farmecul Bisericii primare.

Textul pornește de la Biserică, care era în pace și prospera sufletește, în teamă de Dumnezeu și Duhul Sfânt adăuga pe alții – aceasta este extraordinar! Dar mai mult de atât, era credință, era culoarea frumoasă. Scriptura spune că credința noastră Îl onorează pe Dumnezeu. Vom vedea că Biserica primară avea acest ingredient: credința. Ce frumos!

Cum sunt pentru noi aceste coordonate? Când ne uitâm la Biserica noastră astăzi, cum este ea acum?

Deci noi ne-am uitat în pasaj, vedem că Biserica se bucura de pace și prospera și spiritual și credința era parfumul ei, care făcea ca Dumnezeu să facă minuni. Cum este astăzi Biserica noastră? Probabil mă refer mai mult în cazul nostru! Dar eu cred că ar trebui să ne gândim, cum este Biserica din Brașov?

Ne bucurăm noi de pace? Da, este pace, slavă Domnului. Să știți că nu este o coordonată automat obligatorie. Dacă ne uităm în istoria Bisericii, de cele mai multe ori nu a fost pace, iar în perioada lipsei de pace, lucrurile nu sunt ușoare. Slăvit să fie Domnul că acum este pace!

Dar ne punem întrebarea, ne întărim sufletește? Avem noi frică de Domnul? Creștem noi în întărirea sufletului și a fricii de Domnul? Facem noi o multiplicare prin Duhul Sfânt așa cum făceau ei? Avem noi acest parfum, credința? Pășim noi prin credință în lucruri mai mici sau mai mari?

Poate un alt lucru, care de fapt textul îl arată aici este lucrarea pastorală. Îl vedem pe Petru care cerceta bisericile. Cum este Biserica astăzi? Își fac pastorii treaba de a păstorii Biserica? Nu-l vedem pe Petru alergând să facă dialoguri cu oamenii mari și importanți, ci îl vedem implicat în a vedea cum este biserica locală. El vine la Lida apoi Dumnezeu îl folosește și în Iope.

Sunt întrebări la care eu cred că trebuie să revenim mereu și mereu. Cum suntem noi? Sufletele din biserica evanghelică, ar trebui să fie oameni cu pace în suflet și într-o creștere. Poate nu avem, însă toți suntem într-un proces de schimbare. Dar dragii mei, haideți să ne ridicăm, să creștem sufletește în Domnul, în frică de Dumnezeu. Cum este credința? Cum abordăm noi viața? Vom vedea imediat cum credința lor era foarte real exprimată.

Vreau să ne uităm puțin la câteva personaje. Prima categorie este de evrei. Noi vedem pe evrei într-o opoziție; dacă ne uităm la ei, observăm încăpățânarea lor continuă, în orbirea lor. Evreii s-au opus mărturiei lui Pavel. În loc să-l cerceteze cu deamănuntul, ei l-au respins imediat.

Pavel era o mărturie, care probabil orice evreu îl știa, pentru că el a plecat de acolo, a studiat cu ei Tora și știa foarte bine cine este Saul. Saul care a prigonit, care a fost martor la uciderea lui Ștefan și totuși Saul s-a convertit. Ei atunci ar fi trebuit să se oprească și să-l cerceteze. Dar ei au spus: „Gata! Îl omorâm, îl ștergem! Noi vom continua în orbirea noastră și nebunia noastră!” Pe evrei îi vedem foarte clar în orbirea și încăpățânarea lor.

Apoi vedem un alt personaj: Barnaba! Ce-mi îmi spune mie în puține cuvinte acest lucru? El cercetează lucrurile cu atenție! Barnaba nu a fost omul nici credul, nici superficial. El l-a ascultat pe Pavel și când el i-a povestit ce s-a întâmplat cu viața lui, a trecut peste bariera fricii (referitor la vechiul Saul) și a spus: „Aici este mâna lui Dumnezeu!” Un om care a cercetat lucrurile cu deamănuntul!

Pavel începea să fie folosit de Duhul Sfânt în predicare și avea putere! Era clar că Duhul lui Dumnezeu îi dăduse ceva specific acestui om. Era un vas ales ca să fie martor în fața națiunilor până la împăratul Romei.

Apoi venem un alt personaj: Enea. Un om care nu știm prea mult despre el. Observați cum Duhul lui Dumnezeu se mișcă ca un ochean și ne dă mai multă informație, chiar dialog, până când ne prezintă un nume și o acțiune. Nu știm multe despre el, dar Enea era un om care esra de 8 ani olog. Poate că era căsătorit, poate avusese o slujbă, poate avea copii și dintr-o dată un accident s-a întâmplat. Și de 8 ani de zile Enea era ținut de patul lui – olog, era o povară pentru familia lui. Nu știm acest lucru, poate nu era căsătorit, dar Cuvântul ne spune că de 8 ani era olog. Asta înseamnă că el a avut un accident. Nu a fost olog din naștere, ci de 8 ani el era olog.

Vedem un personaj frumos! Enea, fiind olog, deși era mai confortabil să stea acasă pe rogojina lui, el era în casa Domnului. Îl găsim pe Enea în casa Domnului.

Un alt personaj este Petru, cu o mărturie bună ca pastor, un om care caută să vadă Biserica; cercetează Biserica și Dumnezeu îl folosește!

Apoi un alt personaj este Tabita. Duhul lui Dumnezeu se apropie mai specific. Tabita a fost o provocare pentru viața mea! Cuvântul ne spune despre ea: versetul 36. „În vremea aceea s-a îmbolnăvit și a murit.” Ocupația ei era să facă lucruri bune pentru ceilalți.

Fraților haideți să ne punem o întrebare! Dacă eu mor astăzi, prietenii în jurul meu se vor bucura sau nu? Vor plânge? Vor simți ei lipsa mea? Sau vor zice: „Bine că am scăpat de el!”

Când a fost ultima oară când eu m-am gândit foarte specific: „Ce aș putea să fac eu pentru el sau pentru ea?” – într-un mod foarte specific. Eu văd la Tabita o femeie care nu se lăsa dusă la chioșc sau la șanț, la bârfă. Nu se ducea acolo pentru că nu a avut timp. Ea stătea și se gândea: „Ce aș putea să fac eu pentru fratele meu?” Înțelegeți? Ea se pare că facea ceva ce era pe nevoie lor pentru că producea o mare bucurie.

Dar auziți ce face Duhul Sfânt! O femeie, ca și Iov altădată, care făcea bine și era credincioasă și își exprima credința ei în fapte bune, Duhul lui Dumnezeu îi ia viața. Dar toate lucrurile își au scopul, pentru gloria lui Dumnezeu!

Aș vrea să vă spun de ce credința era culoarea Bisericii primare. Auziți ce se întâmplă: versetul 38. O aveau pe Tabita moartă și uitați ce fac ucenicii, trimit 2 ucenici și îl trimit la Petru și îi spun: „Vin-o aici la noi!” Îl cheamă să vină acolo.

Versetul 39 – iar apoi Scriptura zice: „Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat și s-a rugat!” Aici vedem credința ucenicilor, credința văduvelor, credința lui Petru. Ce frumos este imaginea aceasta! Dragii mei, Biserica trebuie să aibă credință! Avem noi credință? Facem noi lucrurile prin credință? Pășim noi prin credință? Ne rugăm noi prin credință? Slujim noi cu credință?

Credința noi o vedem ca o parte a vieții Bisericii primare. Iar Duhul lui Dumnezeu face o minune prin Petru. Folosește, primește, este onorat de credința ucenicilor din Iope, este onorat de credința văduvelor și a lui Petru și Dumnezeu face o minune.

Frații mei, Biserica când va avea credință se vor vedea minuni. Și nu neapărat minuni care să fie date pe televizor, dar minuni care poporul lui Dumnezeu le va ști întotdeauna; copii lui Dumnezeu le vor vedea.

Uitați-vă cât de frumoasă este Biserica lui Isus Hristos! Uitați-vă la frumusețea pe care Duhul lui Dumnezeu a dorit să ne-o prezinte în fața noastră! Nu toți au aceleași daruri, dar toți în Biserică, au daruri. Uitați-vă în Barnaba, un om care cercetează lucrurile cu atenție; uitați-vă în Pavel care predică Evanghelia cu curaj; uitați-vă în Enea, un olog care era în casa lui Dumnezeu; uitați-vă în Petru care era pastorul care-i păsa de bisericile de acolo și le cerceta; uitați-vă la Tabita, care slujea și se gândea: „Ce aș putea să fac eu pentru ea sau pentru el?”

Uitați-vă cât de frumoasă este Biseria lui Isus Hristos! Fiecare dintre noi trăim în darul pe care Dumnezeu ni l-a dat. Vedeți frumusețea Bisericii?

Duhul lui Dumnezeu ne prezintă Biserica primară. Prezintă că Duhul lui Dumnezeu poate converti chiar și pe cel mai mare prigonitor, Saul, și-l face un motor. Apoi Duhul lui Dumnezeu ne prezintă că de la El, Biserica va înainta cu puterea Lui și se vor înmulți prin lucrarea Lui.

Biserica era unită în Duhul lui Dumnezeu! Este o rețetă ascunsă aici fraților! Dar ingredientul este credința în El! Ce frumos!

Ce ar trebui să învățăm noi de la ei fraților? Cum este Biserica astăzi? Să știți, Dumnezeu are același har, nu s-a schimbat! Aduceți-vă aminte cum eram fiecare. Eu n-am crescut având Scriptura, am trăit departe de Dumnezeu, am intrat în fără să-mi dau seama în lucruri care m-au robit, am fost aproape de moarte, puteam să fiu în iad, pentru că eram nemântuit; am avut tot felul de păcate. Dar Dumnezeu în harul Lui, m-a luminat să-L înțeleg și mi-a schimbat inima. Și dacă mă uit la fiecare dintre voi, știu că L-ați cunoscut într-un fel sau altul și ați gustat din El.

Prin harul lui Dumnezeu suntem aici împreună, strânși uniți, în casa lui Dumnezeu, nu pentru că este ceva special aici, ci pentru că noi chemăm Numele Domnului și vrem ca Cuvântul Lui să fie ceva care să permită Duhului Sfânt să lucreze în noi.

Dragii mei, Biserica primară era o Biserică vie, o Biserică care funcționa și noi avem cu siguranță ce învăța din acest pasaj din Scriptură.

Eu cred că Cuvântul ne-a vorbit. Noi ca și creștini ar trebui să fim oameni cu pace sufletească, trebuie să trăim în frică de Domnul, să fim activi și cu ajutorul Duhului Sfânt să vină oameni la pocăință. (aceasta arată că nu Duhul Sfânt într-o intependență totală aducea pe oameni la El, ci cu ajutorul Lui, dar era și acțiunea lor, mișcarea lor, lucrarea lor, a ucenicilor)

Toți în dreptul nostru, cred că Dumnezeu ne-a dat daruri să slujim în Biserică și că avem ceva de învățat.

Vreau să închei spunându-vă: Biserica este lucrul cel mai frumos, este lucrul pentru care Hristos a murit, este locul în care Duhul Sfânt lucrează, este locul în care Dumnezeu ne cercetează. Este ca un buchet cu cele mai frumoase flori, pentru că fiecare venim cu ceea ce Dumnezeu a pus în noi.

Cum ar fi Biserica fără unul dintre noi? Când nu suntem unii dintre noi aici și sunt parte din acest trup, ne simțim că parcă e ceva lipsă. Duhul Sfânt vrea ca Biserică să fim una. Amin!