Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

3 November 2015

Luca 4:1-15 - Sorin Prodan

Evanghelia după Luca 4:1-15 – Sorin Prodan – Providența Brașov

Dragii mei, în mare parte nu știu ce s-a întâmplat cu voi în această săptămână. Sunt convins că au fost lucruri interesante. Despre unii știu câte ceva. Nu am putut să fiu la curent ce se întâmplă cu fiecare în parte, însă știu un lucru care s-a întâmplat cu toți.

Știu că în această săptămână ați fost ispitiți, fiecare, și eu. Și ați fost ispitiți în fiecare zi, ați fost ispitiți cu privire la lucruri pe care doriți să le vedeți în viața voastră și nu le vedeți. Poate așteptați ani de zile ca acele lucruri să se întâmple. Ați fost ispitiți cu lucruri pe care le doriți și poate nu le veți avea niciodată. Ați fost ispitiți cu situații foarte grele în care vă aflați și este o presiune continuă și vă puneți întrebări dacă vreodată aceste lucruri se vor rezolva. Ați fost ispitiți cu lucruri legate de o boală, că purtați o boală în trup și vă uitați la alții care nu au boala ceea și ziceți: „Ce bine le este lor.” Ați fost ispitiți în mintea voastră, mai ales tinerii și nu numai, cu privire la atracțiile de natură sexuală. Aceste lupte sunt și ale celor căsătoriți și ale celor necăsătoriți.

Aș putea să continui și probabil dacă am avea îndrăzneala ca să venim să facem o listă fiecare dintre noi cu câte ispite ne-am confruntat săptămâna aceasta, ne-am speria.

Acum dragii mei, dacă cineva ar vrea să vină și să spună: „Săptămâna aceasta eu nu am fost ispitit, ar fi o afirmație foarte îndrăzneață.” Și să nu crezi că dacă nu ai fost ispitit așa cum poate altul a fost ispitit, ești mai deosebit. Pentru că nu ispita este problema. Suntem ispitiți fie că vrem, fie că nu vrem. Ispita este ceva ce vine la noi independent de intenția noastră. Problema este în modul cum lupt cu acea ispită.

Să știți că cei care spun că nu au fost ispitiți săptămâna aceasta, probabil sunt cei care nu au luptat deloc cu ispita și au lăsat păcatul să vină ca tăvălugul peste ei și nu au cunoscut forța extraordinară a ispitei pentru că nu au vrut să lupte cu ea și firește că nu au fost ispitiți.

Tema zilei de astăzi este legată de ispită. Probabil, întrebarea multora dintre noi ar fi: cum pot să fiu biruitor în isipită? Cum pot să am victorie? Cum pot să înving ispita cu care mă lupt?

Trebuie să știm dragii mei că ispita este o realitate permanentă în viața noastră. Suntem ispitiți în mod constant, în mod permanent. Tot ce diferă, este intensitatea cu care suntem ispitiți. Unii suntem suntem ispitiți mai tare, alții suntem ispitiți mai puțini. În anumite sfere suntem ispitiți mai puțin pentru că suntem mai tari, în altele unde suntem slabi suntem ispitiți foarte mult. Satan cunoaște vulnerabilitățile noastre, el știe unde suntem tari și unde suntem slabi. Acolo în zona slabă, el masează demoni care să lovească și să folosească fisura aceea ca să strecoare ispita în viața ta și apoi ispita să se transforme în păcat.

Cum putem să fim biruitori în ispită? Care este modalitatea de a fi biruitori în ispită? Vreau să vă spun dragii mei, dacă am avea aici o listă de cărți cu 5 metode, 25 metode, 50 de metode prin care poți să birui ispita, v-aș spune: „Nu vă dați banii pe ele. Nici măcar nu le deschideți să vă uitați prin aceste cărți.” Pentru că un lucru care trebuie să-l înțelegem foarte bine, modul garantat în care trebuie să biruim ispita, știți care este? Să ne uităm la Domnul nostru Isus Hristos și să vedem cum a luptat El cu ispita și cum a biruit El ispita! Uitându-ne la El, cu siguranță va fi ceva în viața noastră care ne va da forța suficientă să biruim ispita.

Vreau să vă dau un exemplu. V-ați uitat probabil la filme cu bătălii, cu lupte. Două armate puternice care se luptau una cu alta. Pentru că multe filme se bizuiesc pe eroism, de regulă armata mai mică învinge armata mai mare. Și cum se întâmplă de multe ori? Se intră în bătălie prin acea coleziune între cele două armate. Și deodată simți că armata mai mică pierde foarte mult și este aproape biruită. Și soldații intră în pănică pentru că știu că pierd teren și că totul devine o degringoladă și încep să se retragă. Și deodată căpitanul, ofițerul sau generalul, i-a drapelul se ridică și se duce singur spre inamic. Atunci ceva în soldații lui se aprinde acea flacără a eroismului, a puterii! Și când văd pe comandant ducându-se înainte, se iau după el, se duc și au victorie în bătălie.

Cum poți birui ispita care vine în viața ta? Haideți să citim pentru o clipă în cartea Evrei în capitolul 12, versetele 2 și 3. Ești ispitit? Te lupți cu ispita? Iată rețeta dacă vrei să birui: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Vrei să birui ispita în viața ta? Vreți să biruim? „Uitați-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.”

Autorul în versetul 4 spune: „Și apropo”. Așa trebuie citit versetul 4: „Și apropo, voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.”

Cel mai bun mod în care poți să birui ispita, nu este să-ți bagi picioarele într-un lighean cu apă rece. Cel mai bun mod de a birui ispita, nu este în mod necesar să-ți iei televizorul de la etajul 7 și să-l arunci pe geam. S-ar putea să pice în cap la cineva. Cel mai bun mod de a birui ispita, nu este să-ți iei toate cd-urile și să le spargi. Deși nu ar fi rău. Cel mai bun mod de a birui ispita este să te uiți la Domnul Isus Hristos. Și vei vedea că pe măsură ce te uiți la Hristos, capeți o putere neobișnuită de a lupta împotriva ispitei. Și ca să poți birui ispita în fiecare zi, trebuie să te uiți la Hristos în fiecare zi.

În această zi aș vrea să ne uităm împreună la Hristos și cu siguranță vom birui ispita, chiar și cea de azi dimineață. Ați văzut câte ispite au venit azi dimineață? Să te îmbraci, să fii la timp, cu copii, familia, etc. Să știți că duminica dimineața, diavolul ne ispitește intens și ne ispitește legat de detalii, cum se pregătesc lucrurile, că nu le-ai făcut săptămâna trecută și au rămas toate pe duminică. Te ispitește diavolul, să știi!

Haideți să ne uităm la Domnul Isus și să citim din Luca 4 de la versetul 1 la 15.

Este interesant în textul pe care l-am citit, să vedem mai întâi contextul ispitirii. În ce context apare episodul acesta al ispitirii Domnului Isus?

Dacă ne uităm la capitoul anterior, la capitolul 3, observăm câteva evenimente. Ioan Botezătorul cheamă poporul la pocăință și botează oameni care cred că sunt păcătoși, care se pocăiesc de păcatele lor și își pun credința în Dumnezeu. Și la acel botez vine și Domnul Isus și este botezat și El. Cuvântul ne spune că după ce a fost botezat Isus, pe când Se ruga s-a deschis cerul și Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în trup trupesc ca un porumbel și din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu ești Fiul Meu preaiubit! În Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.”

Am urmărit în primele 3 capitole din Evanghelia după Luca diverse mărturii ale mesianității Sale și divinității Sale. Și toate aceste mărturii declară că Domnul Isus Hristos este trimisiul lui Dumnezeu.

Acum, când după șirul acesta de mărturii care culminează cu mărturia lui Dumnezeu Tatăl, care spune „ Tu ești Fiul Meu preaiubit! În Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.”, vine cineva ca să testeze mărturia aceasta. Când Dumnezeu face o astfel de mărturie, vine diavolul și o testează.

Vă aduceți aminte de Iov? În ceruri a avut loc un consiliu ceresc, la care s-a dus și diavolul și diavolul s-a dus și el acolo și a spus că a venit de la cutreierarea pământului și Dumnezeu spune: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. El este un om neprihănit și curat la suflet.”

Când Dumezeu face o astfel de mărturie, diavolul intră în atac. La fel este și contextul acesta din Luca. Dumnezeu face o mărturie și diavolul vine și atacă această mărturie a lui Dumnezeu.

Dragul meu, vreau să știi că deseori Dumnezeu se laudă cu noi. Dacă noi umblăm cu Dumnezeu, El are cuvinte de laudă la adresa noastră. Cred că Dumnezeu nu spune numai în final „Rob bun și credincios”, ci spune și acum prin confirmări. Probabil în fața diavolului se laudă cu tine și când El face asta, să știi că este cineva gata să te atace: este diavolul.

Aceasta este prima observație. Contextul în care are loc ispitirea aceasta, este declarația lui Dumnezeu că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Aceasta declarație este atacată de diavolul în mod intens.

În al doilea rând aș vrea să înțelegem ispitirea aceasta ca ceva necesar. Domnul Isus Hristos nu putea să intre în lucrare înainte ca să treacă prin acest timp.

Observați vă rog la versetul 1, Cuvântul ne spune că „Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu.” Nu s-a dus Domnul Isus de bună voie, nu s-a dus cu intenția de a posti, nu s-a dus cu ideea să se retragă, să postească și apoi să se întoarcă. Ci Duhul lui Dumnezeu l-a luat și l-a dus în pustiu ca să fie ispitit. De ce? Pentru că sunt două lucruri esențiale care s-au întâmplat acolo.

În primul rând Domnul Isus Hristos ca să poată să ridice păcatul lumii, trebuia să treacă prin testul ispitei. Dacă Domnul Isus nu trecea prin testul acesta al ispitei ca să dovedească că este Fiul lui Dumnezeu, că poate să biruiască pe diavolul și poate să fie Mielul fără cusur ca să fie așezat pe altar, nu putea să meargă mai departe. Testul acesta era absolut necesar, era bine așezat în planul lui Dumnezeu.

Așadar, ce trebuie să înțelegem, este că în istoria răscumpărării testul acesta al ispitirii își avea locul foarte bine așezat.

În al doilea rând aș vrea să înțelegem că atunci când este vorba de acest test, în istorie Dumnezeu a vrut mereu și mereu să recupereze poporul care a căzut în păcat. A vrut să recupereze pe Adam, a vrut să recupereze Israelul, a vrut să recupereze neamurile și trebuia să vină un izbăvitor și permanent în cursul acesta al istoriei, poporul aștepta un izbăvitor.

Adam a căzut. A fost lupta aceea intensă în Eden și Adam a căzut la test. Apoi se punea o întrebare cu privire la fiecare om care se năștea: „Va fi acesta Izbăvitorul?” Și venea testul și fiecare cădea la test. Rând pe rând aceștia au căzut la test. Apoi Dumnezeu a ales un popor și prin poporul acesta a vrut să izbăvească națiunile. Dar poporul acesta a căzut la test, Israelul a căzut la test. Apoi mai târziu, Dumnezeu i-a zis lui David: „Îți voi da un fiu care va sta veșnic pe scaunul tău de domnie și împărția lui nu va avea sfârșit!” La cine s-a gândit David? La Solomon! Și a venit Solomon, a întârit împărăția și apoi ne uităm la el și vedem că Solomon a căzut testul grav.

Avem reperele acestea: îl avem pe Adam care a căzut testul, avem Israelul care a căzut testul, îl avem pe fiul promis lui David, pe Solomon care a căzut testul. Și ne dăm seama că trebuie să mergem mai departe. Și a venit Domnul Isus Hristos care a fost dus de Duhul în pustiu să fie ispitit și a avut loc această luptă intentsă cu ispita cu diavolul și El a biruit! Slăvit să fie El! Domnul Isus Hristos a câștigat testul acesta.

Acest test al ispitei era foarte important pentru că era și un timp de pregătire. Ori de câte ori Dumnezeu cheamă pe cineva într-o lucrare mare, Dumnezeu are un tipar prin care cheamă un om. Dacă Dumnezeu te cheamă să faci ceva (nu mă refer doar la nivelul de a fi chemat să fii pastor, slujitor, evanghelist ș.a.m.d.), o lucrare anume, să știi că vei trece prin experiența pustiului. Este tiparul pe care îl folosește Dumnezeu pentru a te ridica într-o lucrare a Lui. Poate chiar momentul acesta prin care treci este un moment greu din viața ta, pentru că este un moment de pregătire.

Domnul Isus Hristos a intrat în experiența pustiului și în experiența pregătirii Sale pentru lucrare, când urma să înceapă să vestească Evanghelia timp de 3 ani și jumătate și să culmineze această lucrare cu așezarea Lui pe cruce, cu moartea Lui pe cruce și cu învierea Lui glorioasă. Era nevoie de pregătire. Tiparul acesta este permanent găsit atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament.

Moise este chemat de Dumnezeu. El stă 40 de ani în pustiu. Israel este chemat de Dumnezeu ca să ducă Evanghelia spre toate națiunile. El stă 40 de ani în pustiu. David este chemat să fie împărat, este uns de Dumnezeu să fie împărat. Înainte să ajungă împărat, el fuge în pustiu de Saul.

Experiența pustiului este o experiență a pregătirii. Nu disprețui vremea când treci prin momente foarte, foarte dificile, când Dumnezeu te trece prin experiența pustiului. Pentru că din experiența aceea vei ieși pregătit să faci o lucrare pentru Dumnezeu. Aceste două dimensiuni importante trebuie să le înțelegem înainte să intrăm în fiecare din aceste ispitiri. Experiența pustiului este experiența testului și experiența pregătirii. Vei trece prin pustiu și vei fi testat, și vei fi pregătit pentru Dumnezeu!

Această axă este întreruptă de Domnul Isus care biruiește în testul acesta și care este pregătit să intre în lucrarea de răscumpărare a omenirii.

Acum dragii mei, haideți să intrăm la cele 3 ispitiri care au fost. Vreau să înțelegem în primul rând, de ce au fost doar 3 ispitiri.

De ce nu citim o listă mai lungă de ispitiri cu privire la Domnul Isus? De ce nu au fost 7, 10 sau 100? Știți de ce? În cele 3 ispitiri practic vedem tot arsenalul lui Satan pus în bătălie. Cuvântul ne spune de fapt că perioada aceasta de 40 de zile a fost o perioadă în care Domnul Isus a fost ispitit permanent! Nu a existat un moment când să nu fi fost ispitit. La sfârșitul celor 40 de zile, Cuvântul ne spune că a flămânzit și diavolul a venit la El cu 3 ispite. Știți ce trebuie să înțelegem aici? Trebuie să înțelegem că după această uzură de 40 de zile, diavolul a lăsat la urmă calibrul greu.

Într-o bătălie, în general, pe vremuri se trimiteau aracașii, niște detașamente de mercenari și le băgau în față ca să uzeze inamicul. După ce inamicul se lupta și era uzat, începeau să vină detașamentele mai grele. La un moment dat când se simțea că inamicul nu mai are forța de contracarare, intrau armele cele mai grele și cele mai puternice.

Diavolul cam așa a făcut. A mitraliat pe Domnul Isus cu fel de fel de ispite în timpul celor 40 de zile și când a flămânzit, a știu că a flămânzit și a intrat cu calibrul greu.

În cele 3 ispitiri, practic diavolul a atacat tot ce putea fi atacat. Domnul Isus Hristos a fost ispitit în toata personalitatea Lui prin aceste 3 ispite. Haideți să ne uităm la acestea!

Prima ipită. „Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.” Diavolul îl atacă la nivelul fizic, la nivelul nevoilor de bază. Toți avem nevoile acestea de bază legate de hrană, de băutură, de comfort, de îmbrăcăminte etc. Diavolul îl atacă la nivelul acesta al nevoilor de bază și aici suntem permenant atacați: legați de nevoia de hrană, de lipsa de bani probabil și putem continua în foarte multe feluri. Putem să mergem și la extrema cealaltă când avem mâncare și nu știm să ne oprim. Băgăm pe foc mâncare, chiar dacă burta este plină, depășim limita. De ce? Suntem ispitiți! Lăcomia!

Este foarte interesant modul în care Îl ispitește pe Domnul Isus. Uitați-vă: „ Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu.” Declarația aceea care a fost așezată de Dumnezeu peste toate mărturiile, diavolul o atacă acum.

Se îndoia diavolul că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu? Oare nu știa lucrul acesta? O, ba da! Demonii când L-au văzut pe Domnul Isus au zis: „Te știm, ești Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt!” Nici unul dintre demoni nu se îndoiește cine este Domnul Isus. Ei toți știu cine este!

În original scrie astfel: „Din moment ce ești Fiul lui Dumnezeu.” Așa zice diavolul: „ Din moment ce ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește…!”

Oare de ce fel este această ispită? Știți ce încerca diavolul să facă aici? Venea și îi spunea astfel: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu. Din moment ce esti Fiul lui Dumnezeu, de ce trebuie să treci prin toate acestea? Tu ai o poziție! Ai un drept! Ești Fiul lui Dumnezeu! De ce trebuie să stai să flămânzești? Doar ai puterea să zici acelei pietre să se facă pâine. De ce stai să suferi aici?”

Ecoul acestei ispite s-a auzit pe Golgota, când preoții au zis: „Coboarăte-Te de pe cruce! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te de pe cruce! Ai puterea aceasta? Folosește-o!” Tâlharul la fel i-a zis și el: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu coboară-Te de pe cruce, mântuiește-Te pe Tine, scapă-Te, curmă suferința și mântuiește-ne și pe noi!”

Permanent diavolul a venit în direcția Domnului Isus să spună: „Vrei ceva? Evită calea aceasta, evită suferința, evită limitările.”

Și Domnul Isus Hristos răspunde într-un mod absolut uimitor: „Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

V-ați gândit vreodată ce răspunde Domnul Isus Hristos aici? Textul acesta este profund, nu am timp să-l dezbat, dar este atâta profunzime aici. De ce Domnul Isus Hristos răspunde așa?

Știți cum mă ispitea cineva? „De ce mai vii la masă? Tu trăiește numai Cuvântul. Du-te cu pocăiții tăi să stai cu ei și mănâncă Scriptură. Să nu mai vii să stai la masa noastră, că așa spui că te hrănești cu Cuvântul lui Dumnezeu.” Și era mare ispită când mi se spunea lucrurile acestea.

Unde găsim orice cuvânt care vine de la Dumnezeu? În Scripturi! Când ne uităm în Scripturi, Dumnezeu ne vorbește și ceea ce așteaptă de la noi este ascultare! Domnul Isus Hristos spune că este mai importantă ascultarea de Dumnezeu, decât împlinirea nevoilor noastre imediate. Ascultarea de Dumnezeu este mai de preț decât să satisfaci dorința trupului, lăcomia și pofta ochilor. Ascultarea de Dumnezeu este mai de preț!

Este uimitor când ne uităm la paralela aceasta și la reperele acestea pe care le avem în Adam, în Israel și în Solomon. Diavolul a venit la Adam și a spus: „Mănâncă!” Era ceva atractiv pentru trup. Și Adam a căzut.

Israel care a fost scos din Egipt, în drumul lor spre Canaan, mereu au început să strige: „Mâncareee, prazul, castraveții, unde sunt?” Și Dumnezeu le dă mană și ei spun la un moment dat: „Ni s-a scârbit de mana aceasta. Ce nu mai avem felul 1, felul 2, felul 3 și desert? Mană dimineață, mană la amiază, mană seara! Lasă-ne în pace cu atâta mană!” Și au căzut și ei la testul acesta al ispitirii trupului.

Solomon a avut de toate. Dacă ați fost la masa lui Solomon, să vedeți ce era acolo! Și a venit și la el ispita trupului, și a luat 700 de neveste și 300 de țiitoare, de concubine. Și a pompat plăcere în trupul acesta și a căzut lamentabil.

Deci axa aceasta, vedem cum toți au căzut la ispita aceasta a trupului. Singurul care a biruit a fost Domnul Isus Hristos!

Dragii mei, despre Adam ni se spune că este fiul lui Dumnezeu, și despre Israel s-a spus că este fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu și Cuvântul în Romani 8 ne spune că „dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi, suntem fii ai lui Dumnezeu.”

Acum ca și fii ai lui Dumnezeu, când ispita vine la noi, avem două alternative: a ascultării sau a îmbrățișării ispitei aceleia, ca să satisfaci dorințele, nevoile trupului sau să rezolvi limitările prin care treci, prin neascultare. Căci modul în care poți să satisfaci nevoile trupului, începând de la cele de bază, până la cele care aduc plăcere, metoda pe care diavolul o propune este neascultare, evitarea căii ascultării, a oricărui Cuvânt care vine de la Dumnezeu! Ce vei face? Dacă ești un fiu al lui Dumnezeu, trebuie să treci prin testul acesta.

Dragii mei, un simplu exemplu aș vrea să relatez apoi voi trece la următoarea ispită.

Am găsit o soluție prin care să nu mă uit la niște fete atractive care trec pe stradă. Aceasta este o realitate pe care trebuie s-o cunoaștem. Până și iarna sunt unele fete care ies pe stradă ca și cum ar fi în toiul verii. Soluția pe care am găsit-o, este să mă uit la bărbații care se uit la ele. Stau și mă uit la un bărbat care urmărește persoana aceea și îi urmăresc expresia feței și a ochilor. Și mă gândesc că eu aș putea fi în papucii lui și altcineva să se uite la mine. Oh, dacă ar fi de la noi din biserică, ce rușine mi-ar fi! Băgați de seamă că și în spațiul acesta poate să existe o astfel de ispită.

Se mai întâmplă câteodată că cei priviți, remarcă că sunt observați și să-i vezi cum se fâstâcesc și cum încearcă să arate că de fapt se uitau la păsărele.

Știți, câteodată este câte o astfel de apariție care îți magnetizează ochii și simți forța ispitei venind spre tine și imediat rotițele încep să se învârtă. Dar știți la ce m-am gândit? M-am gândit că acea apariție a unei fete sau a unei femei senzuale poate să fie un demon care apare pe strada noastră sau în parcul central, să văd eu acea apariție și de fapt să nu fie o persoană reală.

Eu am crezut că uneori încerc să forțez puțin lucrurile și să mi le imaginez eu. Dar știți că am găsit o carte a unui puritan care a scris despre lucrula acesta? Undeva prin secolele XVI-XVII un puritan scria: „S-ar putea să ai marea surpriză, că femeia aceea pe care ai privit-o cu lăcomie, cu nesaț și ți-ai lăsat mintea să cocheteze cu ce ar putea să fie, când vei sta înaintea lui Dumnezeu, o va aduce pe acea femeie frumoasă înaintea ta și îți va spune: „Îți aduci aminte de ziua în care te-ai uitat cu ochi pătimași la femeia aceasta?” Și-ți vei aduce aminte! Și deodată femeia aceea frumoasă își va prinde de la bărbie pielea și o va trage și vei vedea că în spatele acelei frumuseți, se află un demon scârbos. Gândește-te la aceasta!

Pofta trupului, diavolul vine pe linia aceasta a atacării trupului și Domnul Isus Hristos spune: „Ascultarea este mai de preț decât satisfacerea trupului meu, a stomacului, a minții mele, a tot ceea ce sunt eu ca persoană. Ascultarea este mai de preț!”

Prefer să ascult de Dumnezeu chiar dacă nu am pâine pe masă, chiar dacă stau 40 de zile și postesc, chiar dacă mi se i-a sursa de venit, prefer să ascult de Dumnezeu. Dacă prețul pe care îl plătesc ca să-mi satisfac nevoia aceasta de bază este neascultarea de Dumnezeu, eu sunt un fiu al lui Dumnezeu și prefer să ascult de El! Acesta a fost răspunsul Domnului Isus. Acesta va fi și răspunsul tău când va veni ispita pe această linie a nevoii trupului?

A doua ispită. „Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc.”

Când citim această ispitire, probabil că primul lucru care ne intrigă, este faptul că diavolul spune că are stăpânire peste toate aceste împărății. Oare el chiar are stăpânire peste toate aceste împărății? Ce ziceți?

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Ioan 12:31: „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.” Este diavolul stăpânitorul lumii acesteia sau nu? Da și nu!

Observați dragii mei, când diavolul spune „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc”, Domnul Isus putea să-i spună că e un mincinos și că nu are această putere peste împărății. Dar Domnul nu contestă lucrul acesta. Ci El spune în Ioan 12 că diavolul este stăpânitorul lumii acesteia.

Acum trebuie să înțelegem un lucru clar: tot pământul este al Domnului. Dar pământul acesta a fost cucerit de păcat și împărățiile acestea pe care le vedem, sunt împărății care au fost cucerite de diavolul. Mai degrabă diavolul spunea: „Iată, eu am în mână tot sistemul politic, ideologic, cultural al acestei lumi. Oamenii care fac parte din acest sistem sunt ai mei. Nu-i vrei?” Îi dorea Domnul Isus? Dorea sufletele oamenilor? Dar pentru aceasta a venit să moară. Și diavolul venea să-i ofere pe tavă totul: „Uite! Ți le dau ție acum, sunt ale Tale, nu mai trebuie să mori pe cruce, nu mai e necesar să mori pe cruce, ți le dau eu. Fă doar un singur gest: închină-Te înaintea mea și toate vor fi ale tale.” Nu acesta era scopul pentru care a venit Domnul Isus? Să aducă la Sine pe toți oamenii din toate națiunile? Și acum diavolul îi punea pe tavă înaintea Domnului Isus și spunea: „Iată, sunt ai Tăi, nu mai trebuie să mori pe cruce.”

Vreau să vă spun că propunerea aceasta avea două probleme.

Prima problemă. Împărățiile acestea pe care diavolul le oferea, erau de fapt niște împărății stricat, corupte de păcat și trecătoare.

Gândiți-vă la Imperiul Roman care era probabil primul imperiu. Unii au zis că diavolul oferea împărățiile care erau atunci în contextul acela: romanii, perșii, grecii, Egiptul ș.a.m.d. Alții au spus că atunci când diavolul i-a arătat împărățiile pământului, i-a arătat totul în istorie: America, China, Uniunea Europeană și tot șirul acesta de împărății care există în istorie. Și diavolul spune: „Iată, ți le ofer Ție!”

Problema era că aceste împărății erau corupte și într-adevăr erau ale lui Satan și erau trecătoare. Domnul Isus Hristos nu vrea ceva trecător și ceva corupt, ceva stricat. Domnul Isus vrea un popor al lui plin de râvnă pentru fapte bune, o Biserică pe care El s-o răscumpere. Calea era să vină, să moară, să fie adus la viață prin înviere și de acolo, toți cei care cred în Domnul Isus Hristos, intră în acest popor neprihănit al lui Dumnezeu. Pe acest popor îl vrea Domnul Isus, nu împărățiile acestea stricate.

Așadar, oferta diavolului era atractivă pe de o parte, dar în realitate era una stricată, murdară. La ce îi trebuia Domnului Isus un Imperiu Roman, în care erau toți împărații aceștia care se urmăreau unii pe alții să se omoare, în care erau legiunile romane care se duceau și omorau populații și anexau imperiului fel de fel de colonii, la ce îi trebuiau Domnului Isus aceste lucruri? Chiar când evreii au venit să-L facă împărat, Domnul Isus Hristos a spus: „Nu, nu am nevoie de împărăția aceasta a evreilor în care sunt toți numai cu sutane și cu o religie moartă. Nu am nevoie de așa ceva.” Domnul Isus Hristos refuza o împărăție efemeră și stricată.

A doua problemă cu privire la această ispitire, este faptul că, calea de obținere chiar a unei împărății bune, curate, era condiționată de diavolul printr-o închinare înaintea lui. Diavolul spune: „Ți le dau, dar prețul pe care trebuie să-l plătești, este să te închini înaintea mea.”

Dacă ne întoarcem la paralela aceasta a timpului, vedem din nou că Dumnezeu i-a dat lui Adam următoarea chemare: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și stăpâniți-l.” Dumnezeu îi dă mandatul acesta al stăpânirii, dar Adam cade la testul acesta și nu stăpânește cum Dumnezeu îi cere. Cui i se închină Adam? Se închină doar Domnului Dumnezeului lui? Când diavolul a venit și a spus „Hotărât că nu vei muri”, a răspuns Adam „Eu mă închin Domnului Dumnezeului meu și doar Lui îi slujesc și hotărât că nu voi muri!”? Nu, ci prin gestul acesta de ascultare, Adam se închină diavolului și pierde dreptul de stăpânire. Mai este omul stăpân pe pământ acum? Omul este deseori stăpânit de lucrurile pe care trebuia să le stăpânească. Este robit de lucrurile pe care trebuia să le țină în supunere. Și frica este peste noi, în loc noi să o stăpânim. Ne este frică de animale, pe când noi trebuia să le stăpânim. Banul ne stăpânește, în loc să-l stăpânim noi. Putem merge pe o linie lungă cu forme și lucruri care ne stăpânesc și peste care noi am fost chemați să fim stăpâni. Adam cade.

Israel cucerește Canaanul și devine stăpân. Dar cui i se închină Israel? S-a închinat doar Domnului Dumnezeului lui? Ei au început să se închine idolilor tuturor popoarelor care erau în Canaan. Și filistenii au venit peste ei. A mai fost Israel stăpân peste țara aceea? Permanent a fost o frământare până când au fost duși în robie. S-au întors apoi, au mai stat puțin și din anul 70 d.Hr. s-au răspândit pe toată fața pământului și au pierdut stăpânirea.

Solomon, a avut stăpânire. Domnul i-a dat stăpânire și înțelepciune să poată stăpâni bine. Ce a făcut Solomon? S-a închinat doar Domnului Dumnezeului lui, respectându-L și onorându-L pe Dumnezeu care i-a dat înțelepciune și stăpânire (până acolo încât împărații străini și împărătesele au venit să vadă faima lui Solomon)? El a început să se angajeze în alianțe cu alte țări, cu Egiptul, cu Libanul, cu Iordanul, cu Edomul și a luat neveste din toate țările acestea ca să-și întărească stăpânirea și puterea și a plătit cu închinare la toți idolii acestor femei. Ceea ce s-a întâmplat a fost că stăpânirea a căzut și Israelul s-a rupt în două: împărăția de nord și împărăția de sud.

Observați din nou că și pe această axă a stăpânirii, Adam cade, Israel cade, Solomon cade. Dar Domnul Isus Hristos este biruitor.

Haideți să vedem care este aplicația. Care este promisiunea pe care Dumnezeu ne-o face dacă suntem credincioși lui? „Celui ce va birui, îi voi da cununa vieții.” În pilda talanților spune că ni se vor da cetăți pe care să le stăpânim și noi vom stăpâni împreună cu Hristos. Este o promisiune pe care Dumnezeu ne-o face, dar de ce este condiționată promisiunea aceasta? De o închinare care să fie direcționată doar spre Domnul Dumnezeul nostru. Și diavolul va veni mereu să atace închinarea unică îndreptată spre Dumnezeu, va veni să ne facă să ne închinăm înaintea unor personalități de pe pământ, să ne facă să ne închinăm unor sisteme și ideologii greșite. Gândiți-vă cât ne-am închinat noi comunismului! Oh, și ce grozav credeam că este comunismul!

Îmi aduc aminte că îl idolatrizam pe Ceaușescu. Când se făceau paradele acelea de 23 august, eram entuziasmat.

Da, omul este îndemnat să se închine. Știți unde este atacată închinarea, dragii mei? Chiar în Biserică! Diavolul va încerca să te facă să te închini muzicii și nu lui Dumnezeu. Diavolul te va face să te închini ție însuți, că ești măreț, ești frumos, ești inteligent, în loc să te închini lui Dumnezeu.

În bisericile istorice, undeva prin anii 800, au început să se închine unor lucruri făcute de oameni, la picturi, statui ș.a.m.d. Și deși porunca este foarte clară în decalog: „Doar Domnului Dumnezeului nostru să ne închinăm”, nu lucrurilor făcute de mână omenească. Apoi a venit cultul sfinților, închinarea la sfinți, închinarea înaintea Mariei (pe care o cinstim). Și au venit tot felul de tertipuri teologice „Oh, că nu este latrea, este dulea” și un astfel de joc de cuvinte, că nu știi ce este închinarea, adorarea, venerarea. Diavolul va veni întotdeauna ca să devieze închinarea noastră de la Dumnezeu spre alte lucruri.

Vreau să înțelegem ceva. Când omul se închină la altceva decât la Dumnezeu, aceasta este o ofensă la demnitatea lui Dumnezeu.

Așa că, pentru a avea stăpânire, bagă de seamă la ce te închini. Pentru că s-ar putea să-ți dorești un statut, o poziție de stăpânire în casă, peste copii, la servici, dar să nu te închini lui Dumnezeu.

Este atât de trist, că noi negociem această binecuvântare extraordinară pe care Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, ne-o oferă de a fi stăpâni împreună cu El, pentru niște lucruri trecătoare. Și plătim cu „moneda închinării” la ceva ce este mai prejos de Dumnezeu.

Știți ce spune în Apocalipsa 17? Nu vom intra în detalii, dar ne spune despre fiara care se ridică pe pământ, care este Babilonul cel mare la care se închină împărații pământului. Și spre finalul capitolului spune: „Că toți împărații pământului, rând pe rând, ei vin și dau fiarei puterea lor.” Aceasta înseamnă închinare înaintea fiarei.

De aceea, toate sistemeșe și toți împărații acestui pământ și-au dat diavolului închinarea lor. De aceea ei stăpânesc acum. Dar apoi, Cuvântu spune frumos că „cei ce sunt ai lui Hristos vor birui împreună cu El.”

Așadar dragul meu, în dreptul tău stă următoarea întrebare: la cine te închini? Te vei închina doar lui Dumnezeu? Când vine ceasul încercării, vei spune „Nu, eu doar Domnului Dumnezeului meu mă închin și doar Lui îi slujesc.”?

În final, ultima ispitire. „Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească”; şi: „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”

Diavolul, cunoaște Scriptura foarte bine! El ne poate ispiti chiar prin Scriptură. Nu vi se pare ciudat câteodată când apare câte un conflict, că așa teologi mari devenim și vrem să arătăm cât de bine știm noi Scriptura și vrem să-l lovim pe fratele nostru în cap! Dar și el tot cu Scriptura vine ca să ne contracareze.

Îmi aduc aminte de un om care a tulburat foarte mult o adunare în care am mers eu mai mulți ani într-o adunare mică de la țară. A venit și el de undeva de prin Germania, era mai isteț, mai priceput, și încet, încet și-a luat o poziție. După ce lucrurile s-au agravat, că acasă își bătea nevasta de o snopea și duminica venea și cânta la orgă de ne încânta pe toți, am ajuns să-l punem sub disciplină.

Dragii mei, a fost șocant când l-am văzut pe omul acesta cum toată Scriptura era subliniată în versete numai prin care să denigreze biserica. În Scriptură erau subliniate doar versetele acelea, ca să denigreze biserica.

Diavolul folosește Scriptura ca să ispitească și o va folosi ca să te ispitească. În ce fel?

Vedeți, diavolul Îl ispitește pe Domnul Isus prin Cuvânt, și de fapt știți care era ispita cu care venea diavolul? O înțelegem din răspunsul Domnului Isus: „Isus i-a răspuns: „S-a spus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” Știți de unde cita Domnul Isus? Era tot din Cuvânt!

Așadar învățăm că răspunsul la ispitele diavolului, trebuie să vină din Cuvânt! „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” Știți cum? Strâng Cuvântul și când vine diavolul să mă ispitească, răspund cu acel Cuvânt.

Dați-mi oameni care citesc Scripturile și care strâng Cuvântul în inimă și vă spun cine păcătuiește mai puțin. Cu siguranță, între cei care citesc Scripturile și se afundă în Scripturi și cumulează adevăr din Scripturi, poți să știi cine păcătuiește mai puțin. Este garantat!

Acolo când Domnul Isus Hristos citează din Deutoronom 6, acolo a fost o ispitire la Masa și Meriba. Poporul lui Dumnezeu a pus întrebarea: „Oare mai este Dumnezeu în mijlocul nostru?”

Diavolul are niște modalități de ispitire. Știți care sunt întrebările lui? „Oare” și „Dacă”. Uitați-vă în Scriptură și vedeți că atunci când diavolul ispitește, cu aceste două întrebări vine. „Oare Iov va continua să umble cu Tine?” „Oare a zis Dumnezeu?” „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu…” Tot timpul vine cu „Oare” și cu „Dacă”.

  • Eu sunt pocăit!
  • Oare??
  • Eu sunt al Domnului!
  • Dacă ești al Domnului, i-a să vedem…

Și uita așa vine diavolul să ne ispitească. Israel a pus întrebarea: „Oare mai este Dumnezeu în mijlocul nostru?”

Diavolul a venit la Domnul Isus și i-a spus: „Aruncă-Te! Vreau să văd dacă Dumnezeu e cu Tine. Oare mai este Dumnezeu cu Tine?” Și Domnul Isus Hristos dă un răspuns foarte clar: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”

Dumnezeu face într-adevăr multe promisiuni. Diavolul a citat o promisiune: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească.” Așa scrie în Psalmul 91. Corect? Vine Domnul să te păzească? Hai cu mine frate, pe acoperișul acesta și aruncă-te în gol să vedem dacă te păzește.

Știți ce ar trebui să ne mai păzim și noi? Înțelegerea asupra acestui lucru, ca nu cumva să fie greșită. Pentru că noi putem suci lucrurile. Putem spune: „Dar uite că Dumnezeu a promis: cere și îți voi da!”

Ieri seară, am plecat de aici de la locația bisericii noastre, că au venit niște frați să pună ușa. Și în timp ce mergeam pe stradă, am rămas uimit să văd câte mercedes-uri și câte bmw-uri erau pe stradă și pe o parte și pe alta. Dragii mei, ultimele modele de mașini! De unde atâția bani că sunt ca ciupercile care apar peste noapte!

Da, Domnul spune: „Cere și îți voi da.” Nu mi-ar strica un mercedes, mi-ar plăcea să am unul cu climatizare. Sau numai să spun „Sun-o pe nevasta mea” și imediat s-o sune pe soția mea și eu să vorbesc cu ea fără telefon, fără bluetooth. Dar este corect? Este firesc să fac lucrul acesta?

Haideți să pun altfel problema și să vedem modalități prin care Îl ispitim pe Dumnezeu.

Vă aduceți aminte de „Caritas”? Eu eram lângă Zalău, la 80km de fenomen. Și s-au dus la Caritas toți, 90% aproximativ (ceilalați 10% s-ar fi dus și ei dar nu mai aveau bani). S-au dus și au dat bani la Caritas și să-i vedeți pe urmă cum se rugau tremurând: „Doamne, fă să mai țină încă două luni, că îmi vine și mie rândul.” Și după ce luau banii, îi întorceau, îi băga din nou. Și după aceea spunea: „Doamne, Tu ai promis că vei avea milă de poporul și-l vei ține. Acum ai milă!” Și când s-a prăbușit Caritas, știți ce au zis? „Dar ce ai Doamne cu mine? De ce m-ai lovit pe mine?”

Astfel Îl ispiteau pe Dumnezeu! S-au supărat pe Dumnezeu că nu a mai ținut Caritasul încă 3 săptămâni, ca să le vină milionul. Atunci cu un milion cumpărai jumătate de sat.

Faci lucruri pe care Dumnezeu nu ți le spune să faci și apoi te superi pe Dumnezeu că ți-ai prins urechile acolo unde Dumnezeu ți-a spus să nu te bagi.

A fost o fată care în disperare a început să-mi scrie după ceva ani de zile, după ce s-a măritat. Și după ce s-a măritat și au avut un copil, a divorțat. Și venea dintr-o familie foarte aleasă. Până și eu m-am gândit: „De-aș intra în familia aceasta…!”

Dragii mei băieți, știți de ce vă păzește câteodată Dumnezeu? De câte o pacoste, de habar nu aveți voi de ce vă păzește Dumnezeu~ Și fetelor, știți de ce vă păzește Dumnezeu? Vă păzește de un tânăr cu un mercedes frumos, dar dincolo de mercedes e jale. Așa vă păzește Dumnezeu.

Și fata aceasta s-a măritat, a avut un copil, a divorțat, și ani de zile după aceea mi-a scris: „Am slujit pe Dumnezeu, am făcut tot ce a vrut El și iată ce m-a bătut!” Și am zis: „Stai puțin! Tu încurci lucrurile. Cine te-a pus să te măriți cu un om ca acesta? Absolut nimeni! Și dacă te-ai măritat, cine te-a pus să divorțezi de omul acesta? Absolut nimeni. Ai făcut totul împotriva voii lui Dumnezeu și acum tot pe Dumnezeu Îl învinovățești?”

Ei dragii mei, cam așa vine ispita în dreptul nostru. Ne legăm de promisiuni pe care Dumnezeu ni le face, crezând că le putem revendica.

Uitați-vă la Evanghelia prosperității. Dumnezeu a promis: „Numește-o și cere-o!” Și te faci stăpân singur peste anumite lucruri și Îl ispitești pe Dumnezeu spunând: „Ai promis, ești obligat acum.” Și îi bagi degetul în ochii lui Dumnezeu spunând: „Ai promis! Dă-mi! În Ieremia, în Psalmi, ai promis! Dă-mi!”

Și mișcarea aceasta pe linie carismatică vine cu această insultă la adresa lui Dumnezeu. Vedeți unde se bagă diavolul cu ispita? În Biserică, spunând că Dumnezeu a promis!

Faptul că El a promis, dragii mei, nu înseamnă că acum este la discreția noastră și că putem face ce vrem cu Dumnezeu.

Adam a căzut, Israel a căzut, Solomon a căzut, dar Domnul Isus a biruit. Dacă ești fiul lui Dumnezeu, vei sta în ascultare, te vei închina doar Domnului Dumnezeului tău, Îl vei onora doar pe El, Îi vei da Lui toată slava și nu vei plăti niște prețuri meschine pentru toate ispitele care vin în dreptul nostru și pentru ceva efemer care trece!

Dumnezeu să ne ajute dragii mei să fim biruitori și El să fie încântat de noi, să poată spune: „Nimeni nu este ca el, nu se abate de la căile Mele și nu se închină altor dumnezei.” Amin!