Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

2 December 2015

Luca 4:31-44 - Sorin Prodan

Evanghelia după Luca 4:31-44 – Sorin Prodan – Providența Brașov

Cred că este clar deja după un număr de mesaje din cartea Luca, că intenția pe care Luca o are atunci când el scrie această evanghelie, este să demonstreze că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Când Domnul Și-a început lucrarea, marea întrebare care stătea înaintea oamenilor care ascultau mesajul Lui și vedeau minunile Sale, era aceasta: „Cine este Omul acesta?” Era neobișnuit! Așa ceva nu văzuseră nici unul din toți profeții Vechiului Testament, nici unul nu au ajuns să facă lucrările pe care le-a făcut Isus din Nazaret.

Întrebarea acestora, la fel ca întrebarea lui Teofil, acest aristocrat roman, era: „Cine este Omul acesta?” Și Luca, scriind această evanghelie și adresând-o lui Teofil, demonstrează prin evidențe foarte clare și prin mărturiile tuturor că Isus din Nazaret este Hristosul, Mesia, Trimisul, Unsul, Fiul lui Dumnezeu! Acesta este scopul și intenția lui Luca atunci când scrie această evanghelie.

Ce am văzut noi până acum, mai ales în primele trei capitole, a fost orientat sau concentrat pe persoana Domnului Isus. Am văzut cum Dumnezeu a început prin mărturiile unor îngeri și prin mărturiile unor oameni, care au culminat cu mărturia Tatălui din ceruri la botez: „Tu ești Fiul Meu preaiubit. În Tine Îmi găsesc toată plăcerea.” Apoi când a fost ispitit în pustiu, a demonstrat prin biruința pe care a avut-o împotriva diavolului că El este într-adevăr al doilea Adam. Primul Adam a căzut la test și al doilea Adam, Isus Hristos este biruitor! Prin aceasta demonstrează că este Fiul lui Dumnezeu.

În concluzie, în primele 3 capitole, noi ne-am uitat la persoana Domnului Isus. Acum ne uităm și vedem că Luca începe să ne îndrepte atenția spre lucrarea Domnului Isus, spre puterea Lui: puterea cu care predică Evanghelia și puterea cu care El face minuni.

Începând din Luca capitolul 4 de la versetul 31, ne putem duce aproape pe tot parcursul evangheliei și vom vedea că sunt două elemente de bază care apare în evanghelie.

Primul element este învățătura. Domnul Isus Hristos, oriunde mergea prin satele Galileii, Samariei și Iudeii, El predica Evanghelia și învăța pe oameni despre Împărăția lui Dumnezeu.

Pe lângă învățătura aceasta, mai vedem un element. Acest element este reprezentat de puterea cu care Domnul Isus Hristos făcea semnele minunile și minunile Sale. Semnele și minunile însoțeau predicarea Evangheliei și într-un fel validau și dădeau forță predicării Domnului Isus Hristos. Așa merge întreaga carte a lui Luca.

Așadar ne-am uitat la persoana Domnului Isus și acum ne uităm la puterea Domnului Isus: putere manifestată în învățătură și putere manifestată în semne.

Când ne uităm la textul pe care l-am citit în această zi, vedem că puterea Domnului Isus S-a manifestat peste trei domenii principale.

Primul domeniu este domeniul demonic. Luca ne arată că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu are putere peste demoni. Este important să vedem că El demonstrează că are putere peste demoni. Ce ar fi fost dacă Domnul Isus nu ar fi avut putere ca să învingă demonii? El nu ar fi avut putere să ne mântuiască. Dacă nu l-ar fi biruit pe Satan în pustiu, El nu se califica pentru acest mandat extraordinar de a fi Mântuitorul întregii lumi. El nu ne putea salva. Dacă ar fi căzut, trebuia să se salveze pe Sine și trebuia să moară pentru Sine. Dacă nu ar fi avut putere să învingă demonii, ce putere ar fi avut Hristos ca să ne mântuiască pe noi și să ne elibereze? Dar El demonstrează că a avut putere.

Al doilea domeniu peste care Domnul Isus Hristos Și-a manifestat puterea, a fost domeniul problemelor fizice, al suferinței, al bolii. Vedem că El a vindecat-o pe soacra lui Simon și apoi toți cei bolnavi care au fost aduși la asfințitul soarelui, au fost vindecați de Domnul Isus.

Al treilea domeniu pe care nu-l vedem în textul nostru, dar spre care ne vom îndrepta atenția în următoarele mesaje, este puterea lui peste domeniul naturii. Domnul Isus a poruncit mării să tacă și marea s-a liniștit.

Așadar sunt aceste 3 domenii: domeniul demonilor, domeniul bolilor și domeniul naturii. Domnul Isus Și-a arătat puterea peste toate domeniile acestea.

Aș vrea să înțelegem ceva, pentru că primul domeniu la care ne vom uita astăzi, este domeniul demonilor. Înainte de a ne uita la această sferă a demonilor, aș vrea să remarcăm câteva lucruri.

Data trecută vă spuneam că un element care m-a surprins atunci când Domnul Isus a ajuns la Nazaret, a fost faptul că atunci când a început să vorbească în sinagogă, nazarinenii îl vorbeau de bine: dădeau din cap, aprobau ce spunea, le plăcea foarte mult. Și în aceeași întâlnire, atitudinea lor se schimbă de la aprobare, de la admirație, la o ură care i-a făcut să-L ducă pe Domnul Isus undeva pe un povârniș, dorind să-L împingă ca să cadă în prăpastie și să moară.

Întrebarea la care ne-am oprit data trecută, a fost următoarea: ce anume s-a întâmplat cu nazarinenii aceștia de și-au schimbat atitudinea de la admirație, la o ostilitate atât de mare? Și ne-am uitat peste câteva elemente care îi caracteriza pe cei din Nazaret.

Acum după ce Domnul a plecat din Nazaret, El a venit la Capernaum. Capernaum era locul în care trăia Petru; nu se știe dacă s-a născut la Capernaum, dar știm un lucru sigur, că soacra lui trăia acolo. Domnul Isus îl cheamă pe Petru din Capernaum (era situat în nordul Lacului Galileii) și de acolo Petru cu Simon, fratele lui, urcau în barcă, mergeau în larg pe lac și pescuiau. Se pare că Petru era ginere și stătea la soacră acasă.

Cert este că ajungând Domnul Isus la Capernaum, un element pe care îl remarcăm, este o atitudine total diferită a celor din Capernaum decât a celor din Nazaret. Cei din Capernaum L-au primit pe Domnul Isus cu brațele deschise și după ce El le-a predicat, și le-a vorbit, și i-a învățat, și a făcut minunea aceea scoțând dracul din acel demonizat din sinagogă și apoi vindecând bolnavii, cei din Capernaum s-au dus în locul în care El s-a retras. Când s-a crăpat de zi (Domnul a stat ziua aceea și toată noaptea aceea să vindece oameni) Domnul Isus a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele s-au dus să-L caute dimineața, la 5 sau la 4 dimineața. Vedeți ce dorință existau în oamenii aceștia? Și când au ajuns la El, voiau să-L oprească să nu mai plece de la ei. Vedeți diferența? Cei din Nazaret au vrut să-L omoare și cei din Capernaum L-au primit și n-au mai vrut să-L lase să plece de la ei. Dar El le-a răspuns: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și în alte cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.”

„Îmi pare rău” le-a spus Domnul Isus, „nu Mă puteți monopoliza. Vă sunt drag, probabil pentru că fac minuni, însă Eu trebuie să predic Evanghelia Împărăției și la alte cetăți.” Cuvântul ne spune că propovăduia în sinagogile din Galileea.

Așadar vedem o atitudine total diferită. Nazarinenii, am văzut în mesajul trecut că aveau ciudă pe Domnul Isus, pentru că El S-a dus întâi în Capernaum, a predicat și a făcut multe minuni în Capernaum și nu venea la Nazaret și cei din Nazaret au zis: „Ce avem? Ciumă? Lepră? E de la noi din sat! De ce nu vine la noi?” – Și erau mâniați și invidioși. „De ce stă în Galileea? La amestecătura aceea din Galileea?” Poate mă veți întreba ce amestecătură. Galileea era o localitate interesantă și vreau să vă spun de ce.

În Evanghelia după Matei, ni se spune că după ce Domnul Isus a fost ispitit și diavolul L-a lăsat, mai târziu când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galilea. Citim acest lucru în Matei 4 de la versetul 12. Cuvântul spune: „A părăsit Nazaretul, cetatea în care crescuse și a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, lângă ținutul lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia care zice: „Țara lui Zabulon și țara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.”

Ce era Galileea? Era un amestec de populație dintre evrei și dintre neamuri și Domnul Isus s-a dus în Galileea neamurilor și vestea Cuvântul evreilor și neamurilor. Cei din Nazaret, care erau în mijlocul țării, care erau numai evrei puri, erau tare supărați: „De ce stă El acolo înspre Capernaum, în Galileea neamurilor?” Cuvânul continuă și spune: „Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii a răsărit lumina. De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”

Înțelegeți acum cum stau lucrurile? Când Domnul Isus a venit la Nazaret, după ce a început să predice, la un moment dat le-a zis: „Dumnezeu a binecuvântat o văduvă din Sarepta Sidonului și Dumnezeu a binecuvântat și a vindecat un lepros din Siria. Voi nu primiți Cuvântul, dar văduvele și leproșii din Galileea neamurilor Îl primesc. Nici un prooroc nu este bine primit în patria lui.” Și Cuvântul ne spune că nu a făcut nici o minune în Nazaret, pentru că se uita la ei și se mira de necredința lor.

Când le-a spus despre neamuri și că El duce Evanghelia și neamurilor, aceasta i-a zgâriat pe evrei în inimă, îi durea foarte mult, pentru că ei se considerau singurii aleși.

Așa se face că suntem în Capernaum acum, în această Galilee a neamurilor și Cuvântul spune că „Domnul Isus învăța pe oameni în ziua Sabatului și ei erau uimiți de învățătura Lui, pentru că El vorbea cu putere.”

Deci, un element de baza în lucrarea lui Isus Hristos era învățătura.

Dragii mei, dacă vreți să înțelegeți programul Domnului Isus, să știți că El l-a anunțat în sinagoga din Nazaret pentru cei 3 ani și jumătate care îi stăteau înainte: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului.”

Fraza aceasta continuă în Isaia 61, unde spune și de judecata care are să vină. Dar Domnul S-a oprit și a spus: „Să vestesc anul de îndurare! Sunt aici să vestesc anul de îndurare. Dacă voi primiți mesajul, intrați în îndurarea lui Dumnezeu și intrați în odihna mântuirii. Dacă nu-l primiți, fraza care urmează va sta în dreptul vostru: o zi de răzbunare și de judecată a lui Dumnezeu.”

Dar până acum suntem în anul de îndurare. Domnul Isus avea așadar învățătura și semnele și minunile pe care le făcea: scotea demoni și vindeca pe oameni.

Așadar vedem că Domnul Isus Hristos este biruitor în confruntarea cu Satan. Cuvântul ne spune că biruința aceasta este extinsă asupra robilor de război și asupra celor care erau apăsați.

În general când noi ne gândim la Evanghelie, noi ne gândim la îndreptățire, că prin credință noi suntem îndreptățiți, adică puși într-o relație corectă cu Dumnezeu și El ne acceptă datorită credinței noastre în Hristos. Ne gândim la naștere din nou sau regenerare și ne gândim la sfințire. Dar aș vrea să vedem ceva mai mult în Evanghelie. Domnul Isus în dorința de a duce Evanghelia, El includea și eliberarea, pentru că înainte ca cineva să cunoască și să primească Evanghelia, acea persoana aceea zace în cel rău.

Îngăduiți-mi să citesc doar câteva versete. În Ioan 8:44, când fariseii veneau și spuneau că sunt fii lui Avram, Domnul le spune: „Voi sunteți fii ai diavolului. Tatăl vostru este diavolul, nu este Avraam, pentru că Avraam a avut credință și dacă ați avea și voi credință în Mine, ați fi fii lui Avraam. Dar voi sunteți fii diavolului.”

Efeseni 2: „Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.” Înainte ca noi să fim aduși la viață, eram sub puterea prințului puterii văzduhului.

În 2 Corinteni 4 Cuvântul spune că Dumnezeu a dat libertate diavolului să orbească pe oameni datorită necredinței lor: „Dumnezeu veacului acestuia i-a orbit ca să nu vadă lumina aceasta care este în Hristos, adevărul.”

1 Ioan 5:19: „Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.”

Faptele Apostolilor 26:17-18: „Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu.”

În fața noastră avem un caz în care un om din sinagoga din Capernaum era sub această putere a Satanei. Cuvântul ne spune că deodată în timp ce Domnul Isus probabil predica Evanghelia și îi învăța pe oameni, deodată duhul acela din om a spus: „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădești? Te știu cine ești! Ești Sfântul lui Dumnezeu!”

Gândiți-vă dacă lucrul acesta s-ar întâmpla aici, ce sperietură am trage! Este adevărat?

Eu am avut câteva experiențe când am predicat Cuvântul lui Dumnezeu și m-am confruntat cu oameni posedați de demoni. Am să vă dau două exemple.

Am fost odată în zona de sud a țării, în Roșiorii de Vede. Acolo există o populație de romi destul de mare și avem un frate care este misionar acolo. După ce am făcut evanghelizare pe stradă (și am chemat pe oameni la seara de evanghelizare), fratele misionar m-a rugat să predic Cuvântul. M-am frământat pentru că nu știam de unde să predic, era evanghelizare și Domnul mi-a dat gândul de a predica din Faptele Apostolilor, întru-cât eram în vremea în care noi predicam din cartea Faptele Apostolilor. Am predicat despre puterile cu care Evanghelia se confruntă când este proclamată.

Prima putere despre care am vorbit, a fost puterea ocultă, puterea demonilor. Eu nu știam că în adunare erau doi oameni, un bărbat și o femeie care erau vrăjitori. În timp ce predicam Evanghelia mă uitam la persoanele acestea două și îi vedeam cum se mișcă pe acolo, de parcă cineva îi prindea și îi schingiuia. La un moment dat, bărbatul care era undeva la o distanță de vreo 3-4 metri față de mine, nu a mai rezistat, a tot bombănit acolo, s-a ridicat și a spus: „Ce faceți voi aici, este o nebunie!” Și a ieșit afară. Și deja din problemă se rezolvase. Însă acolo în spate era o femeie care a început un fel de incantații, un fel de descântece. Se întorceau frații și tot încercau să-i zică să tacă, dar ei toți o știau că e vrăjitoare. Eu nu știam, lucru care era foarte bun, pentru că dacă știam, probabil nu aș fi avut libertatea să predic. Dar am predicat și am vorbit despre puterile oculte și cum oamenii se joacă cu aceasta și cum oamenii se bagă în vrăjitorie și cum Dumnezeu îi bleastemă pe oamenii aceștia. Femeia aceea s-a ridicat de vreo câteva ori, s-a ridicat, s-a mișcat, s-a învârtit. În sfârșit, puterea Domnului prin mesaj a fost mare! Nu o spun spre lauda mea, ci spre gloria lui Hristos.

La sfârșit când s-a terminat adunarea, femeia aceea a venit din spate, avea o privire înspăimântătoare, niște ochi parcă injectați cu ură, s-a uitat la mine și a spus: „M-ai făcut să mă simt ca într-un film de groază. Nu-mi place de tine! Nu-mi place! Uite, de el îmi place, dar de tine nu-mi place!” Acestea au fost cuvintele ei. În sinea mea am fost uimit de ce se întâmplase. A ieșit afară și frații au venit și mi-au spus: „Frate, femeia aceasta este vrăjitoare aici în oraș la noi!” Și am zis: „Slavă Domnului! Dacă ea face oamenii să se simtă ca într-un film de groază, în sfârșit și ea s-a simțit ca într-un film de groază.”

Eu cred că nu la întâmplare a fost acolo. Mă rog pentru mântuirea ei.

Observați în textul nostru, în versetul 34, scrie: „Ah!” În alte traduceri m-am uitat și traduc ceva de genul: „Eee!”, cumva în batjocură. Dar eu cred că această expresie „Ah!”, este potrivită, pentru că o citim cumva că demonii erau apăsați, chinuiți și strigau: „Ce avem noi a face cu Tine? Ai venit să ne prăpădești! Te știu!”

Observați schimbarea aceasta: „noi”, „eu”, „noi te știm”, „eu te știu”?

Dacă ați văzut filmul acela Stăpânul inelului cu creatura aceea Smeagol, știți că vorbea cu „noi” și „eu” tot timpul, demonstrând că acolo era o dublură.

În omul acesta, Cuvântul spune că era un drac necurat. Se pare că dacă era numai unul, dracul colabora cu omul respectiv și zicea „noi”. Apoi vorbea dracul, zicând: „Te știu, ești Sfântul lui Dumnezeu.” Domnul Isus l-a certat și a zis: „Taci! Și ieși afară din omul acesta.” Înainte ca dracul să iasă din omul acesta, l-a trântit jos și omul s-a zvârcolit. Probabil toți cei din sinagogă se dădeau în spate și se uitau speriați, pentru că evreul acela în sinagogă probabil era un om la locul lui, stătea acolo, nimeni nu-l deranja: „Pacea Domnului! Shalom, shalom!”; se despărțeau, se pupau, „Aleluia, slavă Domnului”. Dar în ziua aceea dracul s-a manifestat în această persoană.

De altfel și printre noi câteodată sunt oameni care aparent sunt foarte normali. Dar se întâmplă câteodată, că Duhul lui Dumnezeu stârnește duhurile din ei și încep să se manifeste într-un mod foarte, foarte ciudat.

După ce dracul a ieșit din om, ceilalți din jur au fost uimiți și au spus: „Ce înseamnă lucrul acesta? El poruncește cu stăpânire, cu putere, ca duhurile necurate să iasă afară din el!”

Aș vrea să mă opresc aici și să pun o întrebare: ce anume îi face pe demoni să tremure? Știți un cuvânt din Scriptură care este legat de demoni și de tremurat? În cartea Iacov scrie: „Da, tu zici că crezi. Dar și dracii cred și se înfioară!” De ce se înfioara dracii, de ce se tem dracii? Nu de faptul că vin eu și încep să spun „În numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși afară!”.

Să știți că sunt unii care se joacă cu astfel de lucruri și se cred grozavi, ca fii lui Sceva din cartea Faptele Apostolilor. Ei au crezut că sunt grozavi, cu mușchi spirituali puternici și s-au dus ei să scoată draci. Dar s-au pus dracii aceia pe ei și chiar dacă erau 7 feciori, o singură persoană i-a luat pe aceștia 7 și i-a bătut zdravăn și Cuvântul spune că le-a luat hainele și i-a lăsat pe toți în pielea goală. Un singur om care era posedat de un demon! Eu cred că cei din sinagogă dacă ar fi vrut să pună mâna pe omul acesta, cred că îi bătea pe toți din sinagogă.

De ce se tem dracii? De forță fizică? Nu, ci de puterea Cuvântului! Domnul Isus predica și când cineva predică Cuvântul, învățătura și predicarea biblică a Evangheliei, are un impact infinit mai mare decât forța fizică. Degeaba te pui pe un om posedat să-l legi și să-l pui jos, pentru că vei vedea că are o forță de 10 ori mai mare decât forța obișnuită a unui om. Dar predicarea Cuvântului îl face pe demonul acela să tremure.

În al doilea rând știți ce mai face pe demoni să tremure? Cuvântul spune: „Te știu cine ești, Sfântul lui Dumnezeu!” Sfințenia!

Și în al treilea rând ceea ce-i face pe demoni să tremure este puterea care era în Domnul Isus Hristos.

Așadar învățătura, sfințenia și puterea Duhului în viața unui om, îl face pe un demon dintr-un om să tremure și să-i fie frică. Dacă vreți să luptați cu forțele demonice, predicați Evanghelia, trăiți în sfințenie și trăiți sub puterea Duhului Sfânt și atunci demonii vor tremura înaintea noastră.

Aș vrea să înțelegem dragii mei, că există 2 modalități în care demonii stăpânesc.

O modalitate este așa numita „posesia demonică” – cazul celui de față. Posesia demonică este atunci când demonul sau demonii (pot fi și mai mulți, o legiune) intră într-un om și îl domină, îl posedă, îl controlează în totalitate.

Dar există și a doua modalitate în care diavolul își exercită stăpânirea și aceasta este influența demonică.

Vreau să înțelegem foarte bine un lucru important. Atunci când Domnul Isus Hristos a biruit în noi și ne-a scos de sub puterea diavolului și ne-a adus sub puterea lui Dumnezeu, ceea ce Domnul Isus Hristos a frânt, a fost puterea aceea de control pe care diavolul o avea asupra noastră. Acum creștinul nu se mai află sub puterea aceasta, însă creștinul este totuși vulnerabil la influența demonică. Un adevărat creștin, un copil al lui Dumezeu, nu mai poate fi niciodată posedat de demoni. Știți de ce? Pentru că Duhul Sfânt locuiește în creștin și Duhul Sfânt nu va da voie niciodată vreunui demon să intre într-un creștin. Însă datorită cărnii noastre nerăscumpărate încă, suntem vulnerabili ispite și influenței.

Chiar și cu Petru avem un episod. Vă aduceți aminte când Domnul Isus spune:

  • Trebuie să Mă duc la Ierusalim să-Mi dau viața!
  • Ferească Dumnezeu să se întâmple așa ceva cu Tine!
  • Petre, înapoia mea Satano, pentru că nu știi de ce duh ești călăuzit!

Era o călăuzire și o influență a unui duh străin.

Ei bine, suntem în fața acestei confruntări și Domnul Isus Hristos prin puterea predicării și prin puterea cu care El a fost înzestrat când Duhul Sfânt S-a coborât peste El, Domnul ceartă demonul și el iese afară.

Am văzut așadar puterea pe care Domnul Isus o manifestă peste zona aceasta a demonilor, a puterilor întunericului.

Cuvântul continuă și ne arată că o altă sferă în care Domnul Isus Își exercită puterea, este sfera bolilor.

În Capernaum, soacra lui Simon Petru era prinsă de friguri mari și Domnul Isus s-a rugat pentru ea. Frigurile acestea probabil erau o febra foarte ridicată sau frisoane și poți să pui pe tine o grămadă de haine sau să stai lângă o sobă că tot tremuri. Ea era evident foarte bolnavă.

Cuvântul ne spune că Domnul Isus a certat frigurile care au lăsat-o și ea îndată a început să le slujească. Vindecarea a fost evidentă și spontană, instantanee. Domnul Isus și-a demonstrat puterea asupra bolilor: „La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli, îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca. Din mulţi ieşeau şi draci care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.”

Vedeți, din nou revine această confruntare a Domnului Isus cu puterile demonice.

Ceea ce m-a uimit pe mine, a fost un amănunt din textul acesta. De ce oare demonii care erau în omul acela și ulterior care au ieșit din mulți, când strigau, de ce nu strigau „Ești un mincinos, ești doar un om, ești din Nazaret, un copil din flori, nu ești cine pretinzi că ești”? Nu vi se pare ciudat? Eu mă așteptam ca demonii să mintă, pentru că sunt duhuri ale minciunii și ale înșelăciunii și mă așteptam ca demonii să se manifeste în a spune că nu El este Mesia. Cu toate acestea, un lucru este evident. Când era această întâlnire între puterea demonică și Domnul Isus, demonii nu puteau face decât un singur lucru: să-L declare că El este Fiul lui Dumnezeu! Oau! Și am rămas uimit. Îngerii declară că El este Fiul lui Dumnezeu, la fel și Gabriel, Zaharia, Maria, Elisabeta, Simon, Ana din Templu, toți declară că El este Mesia, trimisul. Dumnezeu Tatăl l-a botez Îl declară că este Fiul Lui. Și acum și demonii declară lucrul acesta!

Vedeți cum toate mărturiile se aliniază? Până și puterea demonică nu poate spune „Ești un mincinos”. Până și puterea demonică declară că El este Fiul lui Dumnezeu! Este extraordinar cum Dumnezeu aduce mărturie, după mărturie, de la puterile cele mai înalte, de la Dumnezeu, la îngeri, la oameni și până la puterile demonice, toți proclamă pe Domnul Isus că este Fiul lui Dumnezeu!

În final dragii mei, aș vrea să învățăm câteva lecții. Cuvântul ne spune în cartea Faptele Apostolilor, cartea care am studiat-o aproximativ 3 ani de zile, un lucru frumos. În Fapte 2:22, după ce Duhul Sfânt se coboară în ziua Cincizecimii, Petru se ridică și începe să proclame și spune: „Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi.”

Câteodată ți se cere adeverință să dovedești că lucrezi pentru o firmă respectivă și să se confirme că lucrezi într-un anume loc. Domnul Isus avea adeverința prin învățătura și prin semnele și minunile pe care le făcea.

Fapte 2:23-24: „Pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.”

Domnul Isus Hristos este Cel adeverit de Dumnezeu. Pune-ți încrederea în acest Isus Hristos. El este adeverit, testat. De sus de la Dumnezeu până la puterile adâncului și ale întunericului, toți mărturisesc că El este Fiul lui Dumnezeu.

În al doilea rând, nu-ți fie teamă de puterile întunericului, dar nici tu nu te juca cu ele. Nu-ți fie teamă, ești în Hristos o făptură nouă și ai blindajul pe care ți-l dă Hristos, dar nu începe să provoci puterile întunericului, nu începe să te joci cu ele nici măcar din curiozitate.

Vreau să vă spun, că sunt câteodată credincioși care încep să fie mânați de curiozitate și încep încet, încet să intre în zona aceasta demonică. Ce vreau să vă spun, este următorul lucru: nu diminuați realitatea aceasta, nu o neglijați! Este o realitate. Rugați-vă pentru cei posedați, rugați-vă pentru cei influențați, trăiți curat, în sfințenie, predicați Evanghelia și se vor teme de voi. Nu o diminuați, nu o neglijați, dar nici nu o exagerați.

Sunt unii cărora le place lor să se joace cu zona aceea și acum, ei spun că demonii sunt peste tot: „Oh dacă ești bolnav, ești posedat de demon. Ai demonul bolii de durere de burtă și acum trebuie să te eliberăm de demonul durerii de burtă.” Sunt unii care se balonează: ai demonul „balonel.” „Gata trebuie să te eliberăm de demonul balonării.”

Există o mișcare care pun foarte mare accent pe eliberare. Că orice boală este o formă de posesie demonică și trebuie să fie eliberat. Aceasta este o teologie nebiblică. Nu orice boală are în spate un demon, nu orice atitudine are în spate un demon sau mai precis o formă de posesie demonică. Poate fi influență, dar nu posesie demonică.

Pe de altă parte, nu pătrundeți în zona aceasta dintr-o curiozitate care ne mănâncă. Știți că vă spuneam mereu definiția curiozității: este ca o mâncărime care se cere scărpinată. Când te mănâncă și cineva te scarpină, te simți bine. La fel este și cu curiozitatea: „A! Ce-a făcut?” Nu știu ce soi de plăcere se trezește în tine când cineva îți povestește de altul. Și ți se pare că e o plăcere de a asculta bârfa aceea. E ca o mâncărime, care vrei să fie scărpinată, și-ți place.

Nu intrați pe zona aceasta interzisă de Dumnezeu pentru că este periculoasă și nu uitați că noi suntem în Hristos, în Cel care are putere asupra demonilor. Dacă suntem în El, Cuvântul spune că nici adâncimea, nici înălțimea, nici puterile nu pot să fie împotriva noastră să ne biruie.

A Lui, a lui Hristos să fie toată slava și toată puterea aici pe pământ și în ceruri în veșnicie. Amin!