Biserica Creștină Baptistă Providența Brașov

Providenta Brasov

10 July 2016

Luca 6:20-26 - Sorin Prodan - Predica de pe munte - Partea II

Evanghelia după Luca 6:20-26 – Sorin Prodan – Partea II – Providenta Brasov

În timp ce deschideți Biblia, îngăduiți-mi să încep prin a spune că textul sacru al Scripturii nu este un scop în sine. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul ca să ne aducă la o realitate înaltă, la realitatea Împărăției. Noi iubim Cuvântul lui Dumnezeu, dar putem risca să ajungem să idolatrizăm Cuvântul scris. De fapt când noi ne apropiem de Cuvântul lui Dumnezeu, noi privim ca printr-o fereastră spre o realitate extraordinară.

De aceea este nepotrivit ca să luăm Cuvântul acesta și să îmbrăcăm cartea aceasta a Scripturii cu o copertă extrem de scumpă, de vreo 5000 de euro, să-i punem un crucifix, să venim să sărutăm cartea, așa cum se procedează în alte contexte.

Cuvântul scris este instrumentul pe care Dumnezeu îl folosește să ne aducă în prezența Lui, la realitatea Împărăției. Și în felul acesta aș vrea să vedem Cuvântul din ziua de astăzi.

În al doilea rând am spus că modul în care putem să studiem Evanghelia după Luca, este ca o vizită într-o galerie de artă. Ați fost într-o galerie de artă unde sunt tablouri?

Când am fost prima dată să vizitez o familie creștină din Italia, fratele mi-a spus: „Trebuie să te duc la Palatul Pitti.” Auzisem de galeria de artă din Londra, de muzeul Luvru și de alte galerii de seamă, dar de aceasta nu auzisem. Și când am ajuns acolo, aveam să aflu că de fapt aceea a fost reședința familiei de’Medici, marea dinastie care a condus Italia și aproape toată Europa la un moment dat. Și nu pot să vă spun ce șoc a fost când am intrat acolo. Iar preț de câteva ore am intrat din cameră în cameră și era o bogăție acolo cu toate tablourile care erau. La un moment dat obosești de atâta frumusețe.

Acum frumusețea aceea o putem pune și în ghilimele, pentru că în galeriile de artă jumătate sunt nuduri. Astfel îți dai seama și de stricăciunea oamenilor exprimată în artă.

Însă marile galerii, de obicei când au ceva deosebit pe lângă colecțiile de tablouri, de pildă ale lui Rafael, sau Michelangelo sau alți pictori de seamă, din când în când, ei au ceva cu totul și cu totul special.

De pildă, am vizitat în urmă cu câteva luni muzeul Luvru și aveau tabloul Monailisei. Iar pe hartă era marcat unde era tabloul ei. Și când ajungeai în acea cameră unde era acea pictură, evident că era multă, multă lume. În celelalte camere se mai plimbau oamenii, se mai uitau la tablouri, dar acolo era o mulțime mare. Surpriza mea a fost că aproape toți erau cu spatele la tablou, pentru că vroiau să-și facă selfie, să se pozeze ei cu Monailisa.

Ei bine, vorbind despre această călătorie în cartea Luca, sub forma unei vizite într-o galerie, este ca și cum ne-am uita la fiecare tablou din cartea Luca și să avem timp să-l admirăm și să încercăm să pătrundem dincolo de cuvinte, să ajungem la adevăr, la esența pe care Dumnezeu dorește să ne-o aducă prin acest Cuvânt.

Când ajungem la predica de pe munte este ca și cum am ajunge într-o cameră specială a acestei galerii. Este ca și cum acolo este ceva cu totul și cu totul special. Haideți să citim pasajul din Evanghelia după Luca 6:20-26.

„Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis: „Ferice de voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră! Ferice de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii. Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea! Vai de voi care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui! Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi!”

Contextul în care este rostită predica de pe munte este foarte important. Dacă neglijăm locul și timpul în care Domnul Isus comunica un mesaj, riscăm să pierdem esența mesajului.

Dacă vă aduceți aminte în ultimul mesaj ne-am uitat și am văzut cum Domnul Isus a ales pe cei doisprezece ucenici. Firește că nu i-a ales într-o zi, ci a fost o perioada în care i-a chemat rând pe rând în moduri diferite și în locuri diferite, în cea mai mare parte în zona Galileii. Aceasta se află undeva în zona de nord, la ceva depărtare de Ierusalim. Să știți că predica de pe munte nu a fost rostită pe Muntele Măslinului, așa cum mulți cred. Și eu o perioadă lungă de timp, am crezut că în apropiere de Ierusalim, în afară din cetate, acolo a fost rostită predica de pe munte. Dar nu, ci a fost rostită undeva în Galileea în partea nord, în zona lacului Galileii (Mării Tiberiade – așa cum se mai spune). Este exact lângă locuința lui Petru sau în satul în care Petru a trăit, în Capernaum. Acolo din satul lui începe o zonă de deal și zona aceea este zona în care comentatorii spun că a fost rostită predica de pe munte.

Am fost acolo, mi-a rămas imaginea aceea bine întipărită în minte pentru că este un loc frumos. Este un cadru extraordinar! Iar acolo în acel cadru și context Cuvântul spune că Domnul Isus Și-a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a început predica.

Aici sunt păreri diferite. Unii consideră că predica aceasta de pe munte a fost rostită întregii mulțimi. Alții consideră că a fost rostită doar ucenicilor care erau în jurul Domnului Isus. Nu știu dacă are atât de mare importanță dacă mesajul a fost comunicat unei mulțimi sau unui grup restrâns. Cert este că ucenicii aceștia stăteau acum în prezența Învățătorului, Cel pe care au hotărât să-L urmeze. Și nu erau doar cei doisprezece. Cuvântul ne spune în versetul 17: „S-a coborât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui.” Deci acolo erau cei doisprezece dar și alții care doreau să-L urmeze pe Domnul Isus.

Haideți să-i privim pe ucenicii aceștia ca pe niște studenți. Cam aceasta înseamnă „ucenic”, să înveți de la cineva care este mentorul sau învățătorul tău. Și acești stundenți de data aceasta se află la primul lor curs de ucenicie, prima lor expunere la o învățătură șocantă și neobișnuită, atât de contrară gândirii lumii.

Îmi aduc aminte că după ce am intrat la facultate, m-am dus la primul curs. Cei care ați fost la facultate, poate vă amintiți emoțiile primului curs. În genere ne amintim de prima zi de școală. Cei din generația veche își amintesc cum au intrat în clasă, toate băncile erau aliniate, bănci vai de ele, muncite și rupte de ani de zile și abecedarele uzate pe masă.

Alții vă amintiți când ați intrat în liceu. Eu în liceu am dat la informatică și când am intrat în laboratului de informatică, am văzut calculatoare! Ele se numeau „Times”, dar noi le ziceam „Timesuri”. Erau niște calculatoare vai de ele, toate stricate, dar erau pe masă! Și ne impresionau extraordinar.

Apoi la facultate când am avut primul curs, m-am dus la el, un curs de teorie a literaturii, pe care îl ținea profesorul Rață. Ne-am amuzat noi de numele lui, dar după ce acest profesor a început cursul, am rămas atât de fascinați de modul în care și-a prezentat cursul și de modul în care a vorbit de literatură. Când a terminat, am ieșit de acolo și am zis: „Oau, dacă toată facultatea e așa, o să fie un extaz în fiecare zi.” Extazul acela a pierit după vreo trei săptămâni, când am văzut că nu toți profesorii erau atât de buni și de calitatea primului profesor cu care am avut de-a face.

Ucenicii stăteau la curs, erau expuși de această dată la o învățătură, la primul lor curs.

Îngăduiți-mi să mai fac o observație. Predica de pe munte o găsim în Evanghelia după Matei și în Evanghelia după Luca. Unii consideră că este aceeași predică, rostită în același loc și în același moment. Totuși există diferențe. Când citești predica de pe munte din Matei, este mult mai lungă, este pe trei capitole. Dar când o citește în Evanghelia după Luca, nu este nici măcar pe un capitol întreg, este pe jumătate de capitol. Unii au spus că nu a fost rostită în același loc, ci în locuri diferite, probabil în aceeași zonă, dar în locuri diferite și în momente diferite.

La fel cum eu de pildă, când mă duc poate în altă parte, îmi iau predicile cu mine. Și predic un mesaj în mai multe locuri. Dar nu-l predic exact cum îl predic aici de exemplu. Îl predic puțin diferit, ori mai scurt, ori mai lung. Într-un fel putem înțelege că și Domnul Isus a rostit în două locuri diferite și în momente diferite această predică. Important este mesajul.

Între aceste două texte din Matei și din Luca există câteva diferențe. În Matei sunt opt fericiri, pe când în Luca sunt patru fericiri. Iar în Evanghelia după Luca, dacă ați fost atenți când am citit, există patru fericiri, însoțite de patru vaiuri. Cu alte cuvinte Domnul Isus spune: „Iată cei care sunt fericiți și cei care va fi vai de ei.” Fiecare fericire vine cu un vai: „Ferice de cei săraci și vai de cei bogați. Ferice de cei ce plâng și vai de cei ce râd.” Observați? Domnul Isus așează aici fericirile și vaiurile.

La ce anume ne trimite această imagine? Haideți să vedem în Vechiul Testament, cu ce seamănă această imagine a predicii de pe munte, cu un episod din Vechiul Testament? Cu binecuvântările și blestemele! Binecuvântările rostite de pe un munte, iar blestemele rostite de pe un alt munte. Acest lucru este folositor atunci când ne uităm la modul în care vorbește Domnul Isus și spune: „Fericit este cel…” De ce este important? Pentru că în alte traduceri ale aceluiași cuvânt din limba greacă, termenul folosit nu a este „fericit”, ci „binecuvântat”.

Aici iarăși exegeții s-au cam certat și au tras unul într-o parte, celălalt într-altul, spunând: „O, nu! Termenul nu trebuie să fie „fericit”, „ci binecuvântat”.”

Acum eu cred că în cultura ebraică, evreii considerau că starea adevărată de fericire, este starea de binecuvântare și astfel am rezolvat problema. În Vechiul Testament când erau rostite binecuvântările și blestemele, cine era fericit și cine era nefericit? Era fericit cel care avea parte de toate binecuvântările rostite de pe muntele Garizim și era nefericit cel care avea parte de toate blestemele, rostite de pe muntele Ebal. Prin urmare nu cred că este o problemă mare în a spune „fericit” sau „binecuvântat”, căci cel ce este binecuvântat de Dumnezeu, este fericit.

Acum aș vrea să ne uităm la textul acesta într-un mod diferit, decât modul în care probabil am abordat sau aș aborda multele texte din Scriptură, adică verset cu verset. Aș face lucrul acesta dacă aș predica din predica de pe munte din Matei. Și din nou repet, este interesant să predici o predică. E mai puțin obișnuit lucrul acesta.

Care sunt lecțiile sau concluziile pe care le putem trage din acest fragment pe care l-am citit? Mai întâi, uitați-vă la modul șocant în care Domnul Isus se adresează. Ce spune El? Cine este omul fericit? Este omul sărac, omul flămând, este cel ce plânge și este omul respins și disprețuit. Spune lucrul acesta oamenilor din mediul în care trăiești, muncești sau la școală.

Spuneți-le vecinilor voștri că oamenii fericiți sunt oamenii săraci, oamenii înfometați, oamenii întristați și oamenii respinși de societate. Ce vă vor spune? „Ești nebun! Cum adică?” Ce om nu caută un trai decent cel puțin, sau un trai bun, bogat? Să nu-mi spuneți că voi căutați sărăcia! Să nu-mi spuneți că scopul vostru în viață este să fiți săraci. A, da, poate Fransis Aassisi, Mama Teresa sau alții. Aceștia vroiau să fie săraci. Dar să nu-mi spuneți că vă vindeți mașina mai bună și să vă luați una mai proastă.

E natural sau firesc, să cauți o stare mai bună în partea economică. Nu vă vorbesc ca și cum eu aș face excepție. Și eu sunt la fel. Și eu vreau să am o casă mai bună, o curte unde să se joace copii. Când mașina începe să aibă probleme și ruginește, vreau să-mi iau o mașină mai bună, am spune noi că este natural acest lucru.

Foametea! Ce oameni caută să fie înfometați și să simtă stomacul cârâind? Nu, fiecare căutăm să avem mâncare în frigider, să avem cele de trebuință, să mâncăm bine și să ne bucurăm de mâncare. Nu este o căutare a foametei. Ce oameni caută întristarea? Sau respingerea lumii? Nimeni!

Prin urmare, când Domnul Isus vorbește despre lucrurile acestea, mesajul său este unul șocant. Evident aici vine înțelepciunea, pentru că lucrurile acestea nu trebuiesc luate în sensul fizic, material, ci înțelegem foarte bine că cel sărac nu este omul sărac și fără nimic în buzunar sau nimic în jurul lui. Ci este cel sărac în duh! Adică el înțelege falimentul lui și sărăcia lui și vrea să fie bogat în duh față de Dumnezeu. Cel care este înfometat, nu este înfometat de lipsă de mâncare, ci înfometat după Dumnezeu. Foamea lui este atât de mare încât tot timpul tânjește să fie hrănit de Dumnezeu. Cel întristat nu este întristat fiindcă nu i-a ieșit afacerea sau nu a reușit să fure ceva, nu! Ci cel întristat este întristat pentru că vede păcatul lumii, când vede că lumea aceasta se afundă în păcat, când probabil vede că copii lui nu umblă cu Dumnezeu și este întristat, nu se bucură. Cel respins de lume, nu este respins pentru ideile sale ciudate, ci este respins pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Așa se înțelege!

La fel cum și vaiurile nu se referă în mod necesar la cei bogați care umblă cu Dumnezeu, ci la cei bogați care îl resping pe Dumnezeu spunând că au destul. Ei nu au nevoie de Dumnezeu, ei au suficienți bani în bancă să-și rezolve și problemele de sănătate și cele materiale și putem merge mai departe.

Dar știți care este învățătura pe care o luăm de aici când ne uităm la felul în care Domnul Isus vorbește despre cel fericit și despre cel nefericit?

Iată care este lecția pe care o învățăm. Modul de gândire al lumii este în totală contradicție cu gândirea lui Dumnezeu. Vor veni unii să-mi spună că nu e chiar așa, că și lumea aceasta prețuiește cinstea, moralitatea, adevărul ș.a.m.d. Chiar așa? Nu este așa! Știți de ce lumea vorbește despre adevăr, despre integritate? Uitați-vă la televizor, la politicieni, toți vorbesc despre cinste și despre integritate, și iertați-mă dar toți înșeală, toți! Nu este nici un om integru! Că unul învârte un micron, că altul învârte ca unul care fură o fabrică, totuși fiecare care este acolo, într-un grad sau altul dovedesc că nu sunt oameni ai integrității. Și am putea continua în multe feluri, dar trebuie să înțelegem adevărul acesta. Modul de gândire al lumii, este în totală contradicție cu gândirea lui Dumnezeu. Chiar dacă ne uităm și se pare că vedem ceva acolo, să știți că este doar o aparență. În realitate lumea este ostilă lui Dumnezeu.

Ce spune Cuvântul? „Lumea zace în cel rău.” Cine este domnul lumii acesteia, prințul lumii acesteia? Satan! Să nu-mi spuneți că el dă lucruri bune lumii acesteia. El dă câteva lucruri bune, ca să-i înșele mai rău. Și înșeală cu puțin adevăr ca să-i facă să înghită păcatul. Ca și dulciurile care sunt dulci pe dinafară și amare pe interior. Dai copilului medicamentul și îi place: „Mmm bomboană!” Și o înghite. Dar acolo s-ar putea să fie ceva rău care să-i distrugă trupul.

Știți unde găsim exprimată ideea aceasta a diferenței fundamentale între gândirea lumii și gândirea lui Dumnezeu? În 1 Corinteni 1:17-21, 25: „De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.” Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii… Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.”

Modul de gândire al lui Dumnezeu este diferit de modul de gândire al lumii! Să nu ne înșelăm dragii mei. Știți cum putem înțelege lucrurile acestea? Luați toată învățătura lumii, toată paradigma a lumii, întoarceți-o cu capul în jos și veți vedea învățătura lui Dumnezeu. Este total diferită! Aceasta este prima lecție și prima concluzie: modul de gândire al lumii este în totală contradicție cu gândirea lui Dumnezeu. Domnul Isus răstoarnă valorile lumii și arată valorile Împărăției.

Din aceasta vedem și faptul că definiția fericirii a fost schimbată total. Ce este fericirea pentru oameni? Cine este omul fericit? Omul care are bani, care are putere, femeia care este frumoasă, omul care are mașini!

L-am vizitat pe un frate aseară, i-am văzut mașina lui parcată și am zis soției: „Ia uite la restul de cinci mașini.” Toate erau ultimul răgnet: BMW, BMW, Mercedes, BMW, Wolkswagen. Toate de ultimul tip.

De asemenea lumea consideră că omul fericit este acela care are sănătate, performanțe, carieră și sex. Toată lumea vorbește despre aceasta. În fiecare zi, în fiecare context în care vă aflați, numai despre aceasta este vorba.

Aș vrea să mergem la următoarea concluzie și să înțelegem faptul că fiecare experiență majoră a vieții a fost confiscată de dușmanul lui Dumnezeu și pervertită. De unde vedem lucrul acesta?

Încă din Eden diavolul a venit la om și i-a spus: „Ia fructul acesta pe care Dumnezeu l-a interzis și veți cunoaște ca Dumnezeu și veți fi ca Dumnezeu.” Și Satan a venit să-l invite pe om la o cunoaștere diferită de cunoașterea pe care Dumnezeu a dat-o. Și ei au călcat porunca lui Dumnezeu și au gustat din fructul oprit și mintea lor fără pricepere s-a întunecat. Și de ce au dat? Au dat de o prăbușire! Și începând de acolo, orice experiență diavolul a venit să o sucească.

De pildă dragostea. Ce este dragostea? Să petreci o noapte cu cineva spune lumea. De fapt ce este în spate? O pervertire a adevăratei iubiri. Libertatea! Ce este? Să fac ce vreau, să vorbesc vorbesc în felul în care vreau, să gândesc cum vreau eu. Astfel și libertatea a fost stricată, murdărită, infectată de diavolul. Ce este fericirea? Bani, sănătate, carieră, putere ș.a.m.d. Și adevărata fericire a fost sucită de diavolul.

Aș vrea să înțelegem dragii mei că încă din Eden până în ziua de astăzi, fiecare experiență pe care omul o trăiește, diavolul încearcă să o strice. De asemenea și mâncarea este un lucru bun. Dar diavolul te ispitește să mănânci până crapi.

Știți că în antichitate banchetele romane se duceau și mâncau și nu mai încăpeau în ei, se umplea burduful. Apoi se duceau afară, băgau degetele pe gură, dădeau afară și continuau să mănânce. Vedeți lăcomia aceasta a omului? Mâncarea a fost pervertită de lăcomie.

Cert este că există o spirală, în care diavolul încearcă să ia fiecare experiență și să o coboare pe o spirală a păcatului și s-o strice. Și după ce o strică puțin, o strică mai mult, și mai mult, și mai mult. Doar ce trebuie să faci, este să accepți o excepție, o abatere de la norma lui Dumnezeu, de la regula lui Dumnezeu și după ce accepți o mică abatere, o vei accepta mai ușor și pe următoarea.

În liceu eram trei pocăiți în clasă și lupta noastră cea mare era să nu copiem. Ce am observat este că dacă copiai o dată, îți venea chiar mai ușor să copiezi a doua oară. Și după ce copiai de zece ori, deja nici nu mai simțeai o remușcare că copiezi. Înțelegeți? Aceasta este spirala păcatului.

Cineva spunea că lumea aceasta atinge un nivel de pervertire. Odată ce acel nivel de pervertire, îl caută pe următorul. Dacă ce s-a acceptat prostituția, lumea a împins lucrurile și mai departe: homosexualitatea. După ce lumea a acceptat homosexualitatea, au împins lucrurile mai încolo: căsătoriile homosexuale. După ce s-a acceptat lucrul acesta, au împins lucrurile mai încolo: adopțiile de copii în familiile homosexuale. Știți ce urmează? Căsătoria cu animale! Există deja lucrul acesta. Pastorii și preoții vor fi obligați să aducă la altar un om și un câine și să-i cunune. Înspre aceasta mergem, spre direcția aceasta se îndreaptă lumea.

Știți ce este mai grav? După ce fiecare experiență este pervertită, lumea încearcă să impună pervertirea ca normă. Și ceea ce era normal, etic, moral, de la Dumnezeu și curat, lumea aceasta spune: „Nu vrem. Iată ce vrem!” Și în momentul în care lucrurile se schimbă și lumea reușește să-și impună punctul de vedere și norma, noi suntem cei anormali și cei respinși. De aceea spune în final Domnul Isus: „Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre voi, vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca ceva rău.” De ce vor face aceasta? Pentru că noi vom spune: „Iată ce Dumnezeu a lăsat. În direcția aceasta trebuie să mergem!” Și lumea deja a reușit să acapareze întreaga societate cu definiția ei pentru fericire, pentru adevăr, pentru frumusețe, sex ș.a.m.d. Și tu ești cel anormal. Înspre direcția aceasta mergem.

Dar ce este frumos dragii mei, este ce Domnul Isus spune în Cuvânt: „Nu vă fie teamă! Bucurați-vă când veți trece prin acestea, pentru că mare va fi răsplata voastră în ceruri.” Fiecare experiență majoră a vieții a fost confiscată de dușmanul lui Dumnezeu și pervertită.

În final aș vrea să mai facem o observație și să mai tragem o concluzie. M-am uitat la text și am zis. Unde mă găsesc eu aici? Sunt eu sărac în duh? Sunt eu flămând? Sunt eu cel care plâng? Sunt eu prigonit sau respins de societate? Mi se leapădă numele? Și îmi venea să spun că sunt acolo în versetul 21, flămând dar poate nu sunt sărac în duh. E posibil lucrul acesta?

Am stat să mă gândesc dacă ar fi posibil ca ucenicul Domnului Isus pot să aibă o parte din aceste caracteristici, dar să nu le aibă pe celelalte. Este oare posibil acest lucru? Nu! Concluzia este simplă. Un ucenic al Domnului Isus trebuie să aibă toate aceste caracteristici. Nu este posibil să fii sărac în duh, dar să nu fii flămând și însetat după neprihănire. Nu este posibil lucrul acesta. Nu este posibil să plângi și să fii întristat, dar să nu fii prigonit de oameni: „Toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniți.”

Vă aduceți aminte cât s-a repetat faptul că atunci când cineva Îl urmează pe Domnul Isus prigoana este o certitudine? Aceasta ne așteaptă! Bine ai venit în Casa lui Dumnezeu, în Împărăția lui Dumnezeu. Când ai intrat în Împărăția lui Dumnezeu, ai declarat război diavolului, ai îmbrățișat Evanghelia Împărăției, care este o nebunie pentru lumea aceasta și imediat ești calificat nebun și ești respins de lume.

Vreau să te întreb dragul meu, uitându-te la lista aceasta. Te regăsești în ea? Ești sărac în duh, ești flămând după neprihănire? Căci dacă nu te găsești în lista aceasta, vreau să-ți spun că cuvântul care vine spre tine, este „Vai!”

Vai de tine care ești bogat. Chiar dacă nu ai bogăția lui Bill Gates, te uiți la ce ai în contul tău și spui: „Aah, mă descurc. Am!” Dar e vai de tine!

Vai de tine care ești sătul și spui: „Nu am nevoie de nimic, sunt sătul.” Și te saturi cu internetul, cu cărți, cu jocuri și cu lăturile lumii și spui că ești sătul. Dar e vai de tine, căci tu vei flămânzi.

Vai de tine care râzi! În liceu am avut un profesor înspăimântător de matematică. Dar pe cât era de geniu la matematică și de înspăimântător în clasă, era și înspăimântător în modul în care trata elevii. Zi de zi batjocură. Și batjocura aceasta mergea sub forma unor glume foarte bine spuse. Încercam să mă stăpânesc să nu râd și câteodată nu mai puteam și râdeam în hohote și eu. Dar era lupta în mine, pentru că râdeam de cel ce este la tablă, de cel de care profesorul își bătea joc. Lumea aceasta își bate joc, își bate joc de Dumnezeu, de copii lui Dumnezeu.

De pildă, sătpămâna aceasta ne vom duce într-o tabără cu persoane cu dizabilități și va fi o luptă acolo, pentru că vor fi momente când diavolul ne va ispiti să râdem de cel cu dizabilitate. Și cei care ați fost în anii trecuți, vă aduceți aminte că atunci când cel cu dizabilitate făcea un anumit lucru, îți venea să râzi. De ce? Pentru că suntem pervertiți, suntem afectați de păcat. Și în loc să plângem că vedem deformarea aceasta a păcatului, suntem ispitiți să râdem.

Când vedem un om sărman pe stradă acolo în cloaca lui, nu simțiți că sunteți ispitiți să-l priviți așa de sus și să vă trageți la o parte? Aceasta este din cauza păcatului care ne-a afectat și ne-a infectat. Înțelegeți cum toate lucrurile acestea merg împreună?

De aceea concluzia este aceasta: viața unui adevărat ucenic, este caracterizat de toate trăsăturile acestea. Nu le poți avea pe unele și să nu le ai pe altele. De aceea când ai toate caracteristicile acestea ești respins de lume.

Dorești să fii așa? Pregătește-te să fii respins de lume. De ce? Pentru că ucenicul Domnului Isus se conformează tiparului Împărăției și nu tiparului lumii. În fiecare zi lumea încearcă să ne tragă pe tiparele ei, să ne pună în cofrajele ei și să te forțeze. Dacă nu intrii acolo, lumea te va forța s-o faci. Murffy zicea: „Dacă ceva nu intră, ia un ciocan mai mare.” Lumea te forțează să intrii în tiparele ei, în fiecare zi, prin știri, prin ce citești, prin ce vezi în jurul tău.

Dar Domnul Isus te cheamă să îmbrățisezi învățătura Împărăției lui Dumnezeu și să te conformezi tiparelor Împărăției lui Dumnezeu. este inima ta animată de aceasta? Ești dornic să fii ca Domnul Isus? De fapt predica de pe munte știți ce era? Domnul Isus venea înaintea lor și le spunea lucrurile acestea. Cu alte cuvinte spunea: „Uitați-vă la Mine. Eu sunt blând și smerit cu inima. Eu sunt flămând și însetat după Dumnezeu.” Și petrecea nopți în rugăciune. „Eu sunt sărac în duh.” Ca om, Domnul Isus a demonstrat în trăirea Lui, toate învățăturile acestea. Le-a ținut cursul acesta și apoi le-a demonstrat prin viața Lui realitatea aceasta.

Acum întorcându-mă la cursul de literatură, vreau să vă spun că am fost șocat odată, când admiram un critic de literatură, foarte cunoscut. Și mă fascina când ținea cursuri. La un moment dat omul acesta care era foarte însemnat, un om de cultură, este văzut fotografiat și pus în ziare, pe aici în zona Brașovului cu două prostituate. Cum zicea cineva: „Cultura nu ține loc de moralitate și de etică.” Este dovedit. Uneori, cei mai mari oameni de cultură, pot fi cei mai stricați oameni.

Domnul Isus te invită să îmbrățișezi cultura Împărăției. Domnul Isus te invită să îmbrățișezi învățătura Lui, să te uiți la El și pe măsură ce te vei uita la El, Cuvântul spune că vom fi transformați după chipul lui Hristos, din slavă în slavă. Adică dintr-un grad al slavei, al gloriei pe care Dumnezeu ne-o dă, la un grad superior. Acest lucru se întâmplă pe măsură ce îmbrățișăm principiile Împărăției la un grad superior.

Aceasta este invitația pe care Domnul Isus o face pentru tine în această zi. Fii un om al Împărăției, fii un ucenic, învață Cuvântul Împărăției și vei crește pentru slava lui Hristos și vei respinge principiile lumii aceasteia. Amin!